Revoluția Română din 1989 a fost o perioadă de proteste, lupte de stradă și demonstrații desfășurate în Republica Socialistă România, care a avut loc între 16 și 25 decembrie 1989, făcând parte din șirul Revoluțiilor de la 1989 care au cauzat prăbușirea regimurilor comuniste din Europa de Est.
Revoluția a început la Timișoara și s-a răspândit rapid în întreaga țară, culminând cu procesul și execuția Secretarului General al Partidului Comunist Român (PCR), Nicolae Ceaușescu, și a soției sale, Elena Ceaușescu, precum și cu încheierea regimului comunist din România, instaurat după Al Doilea Război Mondial. A fost, de asemenea, ultima înlăturare a unui guvern marxist-leninist dintr-o țară membră a Pactului de la Varșovia în contextul evenimentelor din 1989 și singura în care schimbarea de regim s-a produs prin violență și a fost urmată de execuția conducătorului statului.
Revoluția a avut loc pe fondul unei perioade de austeritate severă, în care au fost impuse măsuri de raționalizare a alimentelor și energiei electrice, adoptate de regimul Ceaușescu în anii 1980 în contextul politicii de rambursare accelerată a datoriei externe și al orientării economice autarhice.
Primele proteste majore au avut loc la jumătatea lunii decembrie 1989 în Timișoara, în contextul tentativei autorităților de a-l evacua pe pastorul reformat László Tőkés. Protestele inițiale au fost urmate de revendicări privind înlăturarea lui Nicolae Ceaușescu și schimbarea regimului politic, în paralel cu evoluțiile similare din celelalte state comuniste din Europa de Est. Omniprezenta poliție politică, Securitatea, principalul instrument de control și represiune al regimului comunist, nu a reușit să oprească extinderea revoltei populare.
La scurt timp după discursul public susținut de Ceaușescu în București la 21 decembrie 1989, transmis în direct la televiziunea de stat, situația din capitală s-a deteriorat rapid, iar o parte semnificativă a armatei a trecut de partea manifestanților. Revoltele violente desfășurate în mai multe orașe l-au determinat pe liderul român să părăsească capitala la 22 decembrie, împreună cu soția sa.
Capturați la Târgoviște, cei doi au fost judecați de un tribunal militar sub acuzațiile de genocid, subminarea economiei naționale și abuz de putere în folosirea forței armate împotriva populației. Au fost declarați vinovați și executați la 25 decembrie 1989, fiind ultimele persoane condamnate la moarte și executate în România.
Istoria României după 1989 s-a desfășurat în contextul tranziției de la regimul comunist la un sistem politic pluralist. După înlăturarea lui Ceaușescu, Frontul Salvării Naționale (FSN), condus de Ion Iliescu și format în mare parte din foști membri ai PCR, a preluat puterea și a inițiat reforme politice și economice.
În perioada postcomunistă, România s-a integrat treptat în structurile euro-atlantice, devenind membră a NATO în 2004 și a Uniunii Europene în 2007. Reformele democratice au fost însoțite de dificultăți economice, probleme de corupție și transformări sociale majore, inclusiv tranziția de la economie planificată la economie de piață și un val semnificativ de emigrare.
Context istoric
La fel ca în alte state din Europa de Est, în anul 1989 o mare parte a populației din România manifesta nemulțumire față de regimul comunist. Politica economică și de dezvoltare promovată de Nicolae Ceaușescu — incluzând proiecte industriale și de infrastructură de mari dimensiuni, precum și un regim sever de austeritate destinat achitării accelerate a datoriei externe — a fost asociată cu penurii generalizate și scăderea nivelului de trai. În paralel, rolul extins al poliției politice, Securitatea, a contribuit la limitarea libertăților civile și la controlul strict al societății.
Austeritatea în România anilor 1980
stanga|miniatura|Coadă la ulei, București, 1986
În anul 1982, regimul Ceaușescu a inițiat un program amplu de reducere a datoriei externe a României. O parte semnificativă a resurselor financiare anterior alocate producerii și distribuției bunurilor de consum a fost redirecționată către plata datoriilor externe, în special către creditorii din Europa de Vest. Această politică a contribuit la reducerea drastică a ofertei de produse alimentare și bunuri de larg consum.
În acest context, statul a introdus măsuri de raționalizare a alimentelor, bunurilor de consum și energiei electrice, ceea ce a dus la cozi frecvente și la deteriorarea condițiilor de viață ale populației. Penuria generalizată și dificultățile economice au alimentat nemulțumirea socială și au favorizat apariția unor forme de protest și disidență.
Revolta de la Brașov din 1987
Un episod semnificativ premergător Revoluției române din 1989 a fost greva spontană a muncitorilor de la Întreprinderea de Autocamioane Brașov, din noiembrie 1987. Demonstranții au formulat revendicări sociale și economice, exprimând public nemulțumirea față de condițiile de trai și politicile regimului, scandând lozinci precum „Vrem mâncare și căldură!” și „Vrem pâine fără cartelă!”.Ruxandra Cesereanu, Decembrie '89. Deconstrucția unei revoluții, ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura Polirom, Iași, 2009, pp. 25–40 Greva a fost reprimată de autorități, iar participanții au fost anchetați și sancționați.
Scrisoarea celor șase
În martie 1989, pe fondul politicilor de austeritate și al tensiunilor interne din cadrul partidului, șase foști activiști de rang înalt ai PCR au semnat un document de protest cunoscut sub numele de Scrisoarea celor șase. Textul critica în termeni duri direcția economică și politică impusă de Ceaușescu. Principalii semnatari au fost Gheorghe Apostol, Alexandru Bârlădeanu, Corneliu Mănescu, Grigore Ion Răceanu, Constantin Pârvulescu și Silviu Brucan.
La scurt timp după difuzarea documentului, Ceaușescu a anunțat achitarea integrală a datoriei externe a României, estimată la aproximativ 11 miliarde de dolari. Semnatarii scrisorii au fost supuși represiunii, fiind arestați, interogați și plasați în arest la domiciliu. Evenimentul a fost interpretat de istorici drept un semn al tensiunilor existente chiar în eșaloanele superioare ale PCR.
Congresul al XIV-lea al Partidului Comunist
La 11 noiembrie 1989, înainte de desfășurarea Congresului al XIV-lea al PCR, au avut loc manifestații studențești limitate în București, la care au participat și studenți din Cluj-Napoca. Protestatarii au afișat mesaje precum „Vrem reforme!” și au fost rapid dispersați de Securitate. Mai mulți participanți, printre care Mihnea Paraschivescu, Grațian Vulpe și economistul Dan Căprariu-Schlachter, au fost arestați și anchetați la Penitenciarul Rahova.Ionițoiu, Dicționar – litera P / Mihnea Paraschiv
Între 20 și 24 noiembrie 1989 s-a desfășurat Congresul al XIV-lea al PCR, care nu a produs modificări semnificative în orientarea politică a partidului. Nicolae Ceaușescu a fost reales în funcția de secretar general, iar componența Comitetului Politic Executiv a fost reconfirmată.
În discursul de închidere, Ceaușescu a abordat și tema Pactului Molotov–Ribbentrop, solicitând anularea consecințelor acestuia, referindu-se la pierderile teritoriale suferite de România în anul 1940, inclusiv Basarabia și Bucovina de Nord. Afirmațiile nu au fost urmate de inițiative diplomatice concrete.
Contextul internațional
Evenimentele din România s-au desfășurat pe fondul unui climat de schimbare politică generalizată în Europa de Est. Căderea Zidului Berlinului și înlăturarea liderului bulgar Todor Jivkov în noiembrie 1989 au fost considerate semnale ale declinului regimurilor comuniste din regiune.
La 4 decembrie 1989, Ceaușescu a participat la reuniunea de la Moscova a liderilor statelor membre ale Tratatul de la Varșovia și a avut o întrevedere separată cu Mihail Gorbaciov. În cadrul acesteia, liderul sovietic a prezentat rezultatele discuțiilor purtate cu președintele american George H. W. Bush la Malta. Spre deosebire de alți lideri est-europeni, Ceaușescu a continuat să respingă reformele de tip perestroika, menținând o linie politică autonomă și un accent puternic pe cultul personalității.
Desfășurarea evenimentelor
Înainte de 16 decembrie stanga|miniatura|Pastorul reformat, László Tőkés
O încercare timidă de a protesta împotriva regimului, combinată cu bucuria calificării naționalei române de fotbal la un campionat mondial (victoria din 15 noiembrie 1989, cu 3-1 în fața naționalei Danemarcei a făcut ca după 20 de ani România să participe din nou la un Mondial, cel din Italia), a fost dispersată de Securitate care și-a infiltrat lucrătorii operativi printre studenți. La cea mai mare întreprindere din Timișoara, UMT, o parte a muncitorilor a încercat realizarea unui protest și popularizarea lui în oraș, dar Securitatea a reușit calmarea spiritelor.
În ziua de 11 decembrie 1989, la emisiunea politică „Panorama” de la postul TV Budapesta 1, s-au difuzat imagini video din Timișoara, avându-l în prim plan pe pastorul reformat László Tőkés, care cerea sprijin pentru a nu fi mutat din comunitatea religioasă pe care o conducea. Până în ziua de 15 decembrie 1989, enoriașii și un număr mic de cetățeni ai orașului au vegheat în fața bisericii din Piața Maria. În acea seară, lucrători ai Securității, în civil, au încercat arestarea participanților, izbucnind încăierări, care însă nu s-au generalizat sau extins.
16 decembrie
Timișoara: primele manifestații stanga|miniatura|Demonstrație de pe 16 decembrie, pe Bulevardul Tudor Vladimirescu din Timișoara
La 16 decembrie a izbucnit un protest în Timișoara ca răspuns la încercarea guvernului de a-l evacua pe pastorul reformat László Tőkés. Pastorul făcuse recent comentarii critice la adresa regimului în mass media internațională, iar guvernul a considerat că a făcut declarații antiromâneștiNicolae Ceaușescu, stenograma teleconferința, 17 decembrie 1989 "Aparent, totul a pornit de la un proces de evacuare a unui preot care (...) a făcut declarații antiromânești la Budapesta (...)". La cererea guvernului, episcopul său l-a revocat din post, privându-l astfel de dreptul de a locui în apartamentul la care era îndreptățit ca pastor. Enoriașii s-au adunat în jurul casei sale pentru a-l proteja de hărțuire și evacuare. Mulți trecători, printre care și enoriași ai unei biserici baptiste din apropiere, s-au alăturat protestului, neștiind detaliile și aflând de la susținătorii pastorului că aceasta era o nouă încercare a regimului comunist de a restricționa libertatea religioasă.