În fonetică, se numesc consoane alveolare acele consoane pronunțate cu partea anterioară a limbii în zona alveolelor incisivilor superiori; ele reprezintă una din categoriile de sunete clasificate după locul de articulare.
În funcție de definiția dată noțiunii de loc de articulare o serie de consoane se pot include fie în această clasă, fie în clasa consoanelor dentale. Astfel cele mai multe lucrări de fonetică a limbilor romanice afirmă că seria de consoane , , Nu Există, , , , , , sînt consoane dentale sau alveolo-dentale. Fonetica modernă tinde să prefere clasificarea lor drept consoane alveolare.
În limba română standard există șapte consoane din această categorie:
: consoană oclusivă alveolară surdă; : consoană oclusivă alveolară sonoră; : consoană africată alveolară surdă; : consoană africată alveolară sonoră; : consoană fricativă alveolară surdă; : consoană fricativă alveolară sonoră; : consoană vibrantă alveolară; : consoană sonantă laterală alveolară; : consoană nazală alveolară;
Referințe
Alveolară, Consoană