thumb|Ion Baicu Ion Ștefan Baicu (n. 8 octombrie 1934, Rubla, comuna Valea Râmnicului, județul Buzău) este un profesor universitar și istoric român.
A deținut funcția de președinte al Comitetului de Cultură și Artă al județului Prahova, apoi, timp de mai multe decenii, a fost cadru didactic la Universitatea Petrol-Gaze din Ploiești. În prezent e pensionar și activează, ca profesor de politologie, la filiala din Ploiești a Universității “George Barițiu” din orașul Brașov.
Este căsătorit și are doi copii și doi nepoți.
Biografie După absolvirea școlii primare și gimnaziale în localitatea natală, Ion Șt. Baicu a devenit elevul Liceului Pedagogic „Costache Negri” din Galați, unde a obținut titlul de șef de promoție (1950-1954). În continuare a urmat cursurile Facultății de Istorie-Filologie de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (1955-1959); în anul 1968 i s-a acordat calitatea de doctor în istorie în urma susținerii, în București, a tezei cu titlul „Mișcarea muncitorească și legislația muncii în România. 1918-1921”, care, în anul 1972, în rezumat, ca parte a unei culegeri, a fost publicată la Editura Științifică. A frecventat, la zi, programul pentru cursuri postuniversitare și doctorat la fosta Academie „Ștefan Gheorghiu” din București, care era acreditată de Ministerul Învățământului.
Intrând în activitatea concretă, Ion Șt. Baicu, după ce inițial funcționase ca învățător în mediul rural, a ocupat postul de profesor de istorie la licee din Râmnicu Sărat și Ploiești. În cel din urmă oraș, el a îndeplinit atribuțiile directorului de studii de la actualul Colegiu Național “I.L. Caragiale”, unde a contribuit și la editarea revistei școlare „Curierul Liceului”. Între anii 1974 și 1979, când a fost diriguitor în domeniul culturii și artei, el a avut dese ocazii de a participa activ, în străinătate, la colocvii și mese rotunde, inclusiv la festivaluri internaționale de folclor, conducând formații populare de dansuri și corale prahovene; ele au câștigat medalii de aur și de argint, la Messina - Italia, Stuttgart și Magdeburg din Germania și Corck – Irlanda. (Medaliile se găsesc azi în arhiva Direcției de Cultură a județului Prahova)
În 1975 a inițiat, împreună cu alți colaboratori, reluarea cursurilor din cadrul Universității Populare de Vară “Nicolae Iorga” de la Vălenii de Munte, unde a ținut conferințe pe teme privind legăturile savantului cu Prahova; de asemenea, el a profitat de unele prilejuri pentru a-și îmbogăți cunoștințele de specialitate în urma contactelor și a convorbirilor cu personalități de vază, invitate de a rosti intervenții de la pupitrul iorghist, așa cum au fost academicienii Ștefan Ștefănescu, Jean Livescu, Virgil Cândea, Mircea Petrescu-Dâmbovița, Gheorghe Platon și profesorii universitari Mihai Berza, Dumitru Almaș, Cornelia Bodea, Hadrian Daicoviciu și alții de la universitățile din București, Iași și Cluj-Napoca.
În perioada când era președinte al Comitetului de Cultură și Artă al județului Prahova și se ocupa de reluarea cursurilor Universității Populare de Vară de la Vălenii de Munte, Ion Șt. Baicu a reeditat ziarul care apăruse, odinioară, sub egida lui Nicolae Iorga: "Neamul Românesc". Stilul naționalist al ziarului l-a deranjat pe Nicolae Ceaușescu care a cerut personal, în 1978, interzicerea acestuia și sistarea cursurilor de la Vălenii de Munte.Ploiești-Portret: Ion Baicu este politologul “îndrăgostit” de Nicolae Iorga
Prin concurs, în 1977, Ion Șt. Baicu a obținut postul de conferențiar la disciplina Probleme fundamentale ale istoriei României de la Institutul de Petrol și Gaze din Ploiești; în paralel cu munca didactică și de cercetare științifică, el avea să activeze, deseori, ca președinte al unor comisii de bacalaureat la licee din orașele: Târgoviște, Constanța, Oltenița, Titu de Argeș, Câmpina și Ploiești. După anul 1990, el va fi desemnat ca șef al Catedrei de Științe Socio-Umane și Juridice și ca membru al Senatului noii Universități “Petrol-Gaze” din reședința județului Prahova; în context, a izbutit să introducă în planul de învățământ al instituției trei noi Cursuri, pe care le-a și predat: “Politologie”, “Istoria Uniunii Europene” și “Istoria Economiei Naționale”. Eliberat de presiunea și de restricțiile, impuse de ideologia vechiului sistem politic totalitar, el și-a axat preocupările de cercetare științifică numai în spiritul adevărului istoric, reieșit din realități și întemeiat pe izvoare documentare din arhive; de asemenea a luat parte, ca membru fondator, la constituirea “Fundației pentru istoria Prahovei” și a “Fundației Oamenilor de Știință din Prahova”, inclusiv la apariția revistelor de specialitate “ANUAR” și “Arhivele Prahovei” (1992-2002).
În anul 2002, Ion Șt. Baicu a ieșit la pensie, dar a continuat să activeze în învățământul superior particular; el a predat aceleași cursuri studenților de la Universitatea “Mihai Viteazul” și de la filiala din Ploiești a Universității “George Barițiu” din orașul Brașov. Simultan cu munca didactică a desfășurat și încă mai desfășoară o rodnică activitate de cercetare științifică: a publicat articole, evocări și studii de istorie și pe teme ale științei politice în reviste de specialitate și de cultură, precum “Dosarele Istoriei” și “Axioma”; de asemenea a întocmit manuale universitare și a editat lucrări monografice, unele dedicate vieții și operei lui Nicolae Iorga, altele vizând doctrinele și curentele politice, la care s-a adăugat cartea “Politologie în compania Muzei Clio”. În această perioadă a devenit el membru al clubului istoricilor “Nicolae Iorga” și al Societății Culturale “Ploiești-Mileniul III”; în timp a contribuit cu capitolul Viața politică la Ploiești. 1848-1948 la întocmirea lucrării, recent lansate, Marea Carte a Ploieștilor.
Pentru meritele sale, Ion Șt. Baicu a primit distincții, precum următoarele, păstrate în arhiva personală a beneficiarului: Diplomă de Excelență din partea Universității “Petrol-Gaze” din Ploiești (“În semn de înaltă considerație pentru întreaga activitate didactică și științifică, pusă în slujba dezvoltării învățământului superior prahovean”). Medalia de Onoare acordată de Societatea Culturală “Ploiești-Mileniul III” (“În semn de înaltă considerație pentru contribuția și promovarea valorilor cultural-științifice ale României”). Medalia Jubiliară a Consiliului Județean Prahova la centenarul Universității Populare de Vară “Nicolae Iorga” de la Vălenii de Munte (“Pentru promovarea operei lui Nicolae Iorga și a Culturii Românești”). Diplomă de Excelență din partea Inspectoratului de Cultură al județului Prahova (“Pentru întreaga activitate dedicată, cu profesionalism și pasiune, promovării valorilor perene ale culturii și artei pe teritoriul Prahovei”). Diplomă de Fidelitate acordată de primăria municipiului Ploiești. (“Pentru atașamentul față de valorile culturii și civilizației, pentru merituoasa contribuție la promovarea lor, la nivel instituționalizat, la Ploiești”). Insigna “Ploiești-City” (Cu prilejul lansării monografiei “Marea Carte a Ploieștilor” sub egida Editurii “Ploiești-Mileniul III”). Diploma de Onoare primită din partea Societății Culturale “Ploiești-Mileniul III” (Cu ocazia aniversării împlinirii a zece ani de la înființare. 2001-2011).
Cărți publicate: lucrări monografice, manuale și culegeri de studii, articole și documente
1. Mișcarea muncitorească și legislația muncii în România. 1864-1944, București, Editura Științifică, 1972 (coautor, capitolul II vizând anii 1918-1921, rezumatul tezei de doctorat, 50 din totalul de 300 pagini cu date inedite din arhive).
2. Prahova – tradiții de luptă și înfăptuiri, Ploiești, “Întreprinderea Poligrafică”, 1974 (coautor, 30 din totalul de 180 pagini de istorie locală).
3. Izvoare istorice prahovene. 1918-1928, culegere de documente, Ploiești, Comitetul de Cultură și Artă și filiala Prahova a Arhivelor Statului, 1975 (redactor responsabil, 275 pagini).
4. Izvoare istorice prahovene. 1929-1933, culegere de documente, Ploiești, Comitetul de Cultură și Artă și filiala Prahova a Arhivelor Statului, 1976 (redactor responsabil, 278 pagini).
5. Prahova – Vatră de Istorie, culegere de studii și articole, Ploiești, Comitetul de Cultură și Artă și Muzeul de Istorie și Arheologie, 1977 (unul dintre coordonatori, 235 pagini).
6. Istoria Prahovei în date cronologice, partea I și II, Ploiești, Comitetul de Cultură și Artă și Biblioteca “Nicolae Iorga”, 1977 (coautor, 894 pagini).
7. Monografia județului Prahova, București, Editura “Sport-Turism”, 1978 (coautor, 30 din totalul de 346 pagini vizând țara lui Moș Ploae).
8. Mișcarea Socialistă în Valea Prahovei. 1870-1918, Ploiești, 1985 (Manuscris, 150 pagini).
9. Istoria modernă a economiei naționale. 1821-1918, manual, Ploiești, “Tipografia U.P.G.”, 1996 (312 pagini cu exemple din Prahova).
10. Din istoria social-democrației în Valea Prahovei – Epoca Modernă, Ploiești Editura “Prahova”, ediția I în anul 1996 și ediția II în anul 2001 (276 pagini).
11. Universitatea Petrol-Gaze. 1948-1998, monografie, publicată la semicentenarul instituției, Editura “Universității din Ploiești”, 1998 (coautor, 245 pagini).
12. Nicolae Iorga și Prahova. Documente: 1889-1948, culegere de documente, București, Editura “Silex”, ediția I, 1998 și Cerașu, Editura “Scrisul Prahovean”, ediția II, 2000 (coautor, 500 pagini, 962 documente din arhive și presă).
13. O istorie economică a românilor în epoca modernă. 1821-1918, manual, Editura “Universității din Ploiești”, 2000 (266 pagini).
14. Viața politică prahoveană. Documente: 1919-1938, Editurile “Silex” și “Scrisul Prahovean”, 2000 (coautor, 466 pagini, 1025 documente din arhive și presă).
15. Comentarii pe teme de istorie economică – epoca modernă: 1821-1918, culegere de studii și articole, Cerașu, Editura “Scrisul Prahovean”, 2000 (148 pagini).
16. Nicolae Iorga in memoriam – 130 de la naștere, culegere de evocări, Ploiești, Editura “Noel Computers” și Biblioteca “Nicolae Iorga”, 2001 (coautor, 296 pagini).
17. Nicolae Iorga in memoriam. 1871-2001, tabel cronologic adnotat, Ploiești, Editura “Prahova”, 2001 (224 pagini cu date legate de Prahova).
18. Să nu uităm odiseea Transilvaniei și Tratatul de Pace de la Trianon!, culegere de studii, Ploiești, Editura “Prahova”, 2001 (114 pagini și harta României Mari).
19. Istoria Românilor – întrebări și răspunsuri, îndrumar pentru candidații la examenul de admitere în U.P.G., Editura “Universității din Ploiești”, edițiile din anii 1999-2004 (coautor, 6 x 130 = 780 pagini utile pentru scopul propus de autori).
20. Momente din istoria social-democrației române: Epoca Contemporană. 1918-2002, cuvânt înainte de prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Ploiești, Editura “Prahova”, 2003 (508 pagini).
21. Doctrine Politice în epocile modernă și contemporană, Ploiești, Editura “Prahova”, 2004 (coautor, 120 pagini cu exemple de personalități).
22. Nicolae Iorga și Partidul Naționalist Democrat în viziunea presei și a documentelor de arhivă prahovene. 1890-1948, București, Editura “Academiei Române”, 2005 (215 pagini).
23. Doctrine și Curente Politice – ieri și azi, Ploiești, Editura “Typodas Press”, 2006 (coautor, 112 pagini pe bază de lucrări din străinătate).
24. O istorie a social-democrației în Ploiești și Valea Prahovei. 1870-1948, cuvânt înainte de acad. Florin Constantiniu, Editura “Ploiești-Mileniul III”, 2008 (coautor, 354 pagini).
25. Cursurile de Vară ale Universității Populare “Nicolae Iorga” de la Vălenii de Munte – un secol de la înființare, Ploiești, Editura “Libertas”, 2008 (coautor, 230 pagini).
26. Politologie în compania Muzei Clio, manual, Ploiești, Editura “Sprinten Infomar”, 2011 (coautor principal, 397 pagini cu pilde din istoria românilor).
27. Istorici și istoriografie pe plaiurile Prahovei: secolele XVII-XXI, culegere de medalioane, Ploiești, 2012 (500 pagini), cu un Cuvânt înainte de conf. univ. dr. Gheorghe Calcan, de la U.P.G.
28. Biografii alese sub harul Muzei Clio, 2016, tipografia "Karta-Graphic" din Ploiești.