Geografia Canadei este diversă. Ocupând aproape toată partea de nord a continentului America de Nord (41% din acesta), Canada este a doua țară ca mărime de pe glob.
Canada se întinde pe un vast teritoriu între Oceanul Pacific la vest, Oceanul Atlantic la est, Oceanul Arctic la nord (de aici vine și motto-ul țării: „De la mare la mare”) și Statele Unite ale Americii (Statele Unite Contigue) la sud și nord-vest (Alaska); Groenlanda se află la nord-est. În largul coastei de sud a Terranova se află Saint Pierre și Miquelon, o colectivitate de peste mări franceză. În 1925 Canada a revendicat o parte a Arcticii situată între 60° vest și 141° vest longitudine la Polul Nord; această pretenție este contestată.
Acoperind 9.984.670 km² (uscat: 9.093.507 km², apă: 891.163 km²), suprafața Canadei este aproape trei cincimi din suprafața Rusiei, de 1,2 ori mai mare decât aceea a Australiei, puțin mai mare decât a Europei și de mai mult de 40 de ori mai mare decât suprafața Marii Britanii. Canada este puțin mai mare decât Statele Unite ale Americii și China, deși, dacă se are în vedere numai uscatul, Canada se clasează pe locul 4 în Lista țărilor și a teritoriilor dependente după suprafața de uscat (suprafața totală minus suprafața lacurilor, a apelor curgătoare, marea teritorială și zona economică exclusivă), în care suprafața Chinei apare ca fiind de 9.326.410 km², iar aceea a Statelor Unite ale Americii de 9.161.923 km².
Cea mai nordică așezare din Canada (și din lume) este Postul Armatei Canadiene (CFS) Alert (situat la nord de Alert, Nunavut) pe vârful nordic al Insulei Ellesmere - 82,5°N latitudine - la doar 834 km de Polul Nord.
Polul Nord Magnetic este situat pe teritoriul arctic revendicat de Canada; totuși, măsurători recente au indicat că Polul Nord Magnetic migrează înspre Siberia.
Geografie fizică
Canada are o suprafață de 9.984.670 km² și multe regiuni geoclimatice. De asemenea, țara are un teritoriu marin vast, cu cea mai mare lungime a coastei din lume: 202.080 km. Geografia fizică a Canadei este foarte variată. Pădurea boreală prevalează pe suprafața țării, gheața predomină în zonele arctice din nord și în Munții Stâncoși, iar preriile relativ plane din sud-vest facilitează agricultura. Marile Lacuri alimentează Râul Sfântul Laurențiu (în sud-est) unde depresiunile adună cea mai mare parte a populației țării.
Munții Apalași Lanțul Munților Apalași se întinde din Georgia, sudul Statelor Unite ale Americii, până la Peninsula Gaspé din Quebec și Provinciile Atlantice, creând dealuri indentate de văile râurilor.
Munții Apalași sunt un lanț muntos vechi și erodat, în vârstă de aproximativ 380 de milioane de ani. Vârfurile importante ale Apalașilor sunt: Vârful Jacques-Cartier (Quebec, înălțime de 1268 m) și Vârful Carleton (Noul Brunswick, înălțime de 817 m). O parte din Munții Apalași găzduiesc o floră și o faună endemice, bogate și se consideră nu au fost acoperite de gheață în cursul ultimei glaciațiuni.
Marile Lacuri și zonele joase
Partea de sud a regiunilor Quebec și Ontario, în zona Marilor Lacuri (mărginită de Râul Ontario pe partea canadiană) și în bazinul Râului Sfântul Laurențiu, este o câmpie sedimentară bogată. Înainte de colonizarea acesteia și de marea dezvoltare urbană din secolul al XX-lea, această zonă joasă din estul Marilor Lacuri a fost gazda unor păduri mixte care au acoperit regiunea aproape plată dintre Munții Apalași și Platoul Canadian. O mare parte din pădure a fost tăiată pentru a face loc agriculturii și pentru exploatarea lemnului, dar partea care a rămas este bine protejată. În această parte a Canadei, Golful Sfântul Laurențiu este cel mai larg estuar din lume.
În timp ce relieful acestor terenuri joase este plat și regulat, batoliți cunoscuți ca Dealurile Monteregian sunt răspândiți pe o linie aproape dreaptă de-a lungul zonei. Cei mai cunoscuți sunt Vîrful Royal din Montreal și Vârful Saint Hilaire. Aceste dealuri sunt cunoscute pentru depozitele bogate de minereuri pe care le conțin.
Platoul canadian Partea de nord a provinciilor Saskatchewan, Manitoba, Ontario, Quebec și partea continentală a provinciei Newfoundland și Labrador sunt așezate pe o bază largă de stâncă denumită Platoul Canadian. Platoul este o zonă stâncoasă erodată cu multe lacuri și râuri folosite pentru producerea energiei electrice, mai ales în nordul provinciei Quebec și în Ontario. Platoul include și zone umede, zonele joase din Golful Hudson. Unele regiuni de pe platou aparțin zonei muntoase, ca Munții Torngat și Munții Laurentian.
Platoul nu este propice pentru agricultură, deși aici se practică o agricultură de subzistență și există ferme mici pentru creșterea vacilor de lapte în multe din văile râurilor și în jurul lacurilor, mai ales în părțile sudice. Pădurea boreală acoperă o mare parte a platoului, cu un amestec de conifere care asigură o resursă valoroasă de lemn. Regiunea este cunoscută pentru rezervele sale bogate de minerale. Platoul canadian este vestit pentru depozitele de smaralde, diamante și cupru.
Câmpiile interioare Nu sunt
Cordiliera de Vest Cordiliera Canadiană, care face parte din Cordiliera Americană, se întinde de la Munții Stâncoși în est până la Oceanul Pacific. Munții Stâncoși Canadieni sunt o parte a marii diviziuni continentale care se întinde de la nord la sud prin zona de vest a Americii de Nord și prin zona de vest a Americii de Sud. Fluviul Columbia și Râul Fraser izvorăsc în Munții Stâncoși Canadieni și sunt al doilea, respectiv al treilea râu ca mărime care curg spre coasta de vest a continentului America de Nord.
Imediat la vest față de munți se află un platou interior de mari dimensiuni care cuprinde regiunile Chilcotin și Cariboo în zona centrală a Provinciei Columbia Britanică și Podișul Nechako mai departe, în nord. Valea Râului Peace, situată în nord-estul Columbiei Britanice este regiunea cea mai nordică din Canada unde se poate practica agricultura, deși este o parte a preriei. Clima uscată și temperată din Okanagan Valley din centrul și sudul Columbiei Britanice asigură condiții ideale pentru pomicultură și viticultură. Între acest mare platou și coasta Pacificului se află un al doilea șir de munți, Munții Coastei. În Munții Coastei se află cele mai mari suprafețe acoperite permanent cu gheață din zona temperată.
În partea de sud a coastei Columbiei Britanice, Insula Vancouver este separată de continent de strâmtorile Juan de Fuca, Georgia și Johnstone. În aceste strâmtori se află și alte insule, numeroase, cele mai importante fiind Insulele Golfului. Spre nord, în apropiere de granița cu Alaska, se află Arhipelagul Haida Gwaii, care mărginește Strâmtoarea Hecate. În Columbia Britanică cele mai multe păduri sunt de conifere, cu excepția regiunilor situate pe platou sau în văile râurilor. Singurele păduri tropicale nordice din Canada sunt de-a lungul coastei Pacificului în Munții Coastei, pe Insula Vancouver și în Arhipelagul Haida Gwaii.
Vulcani
Zona de vest a Canadei are mulți vulcani și face parte din sistemul vulcanic situat pe țărmul Oceanului Pacific, denumit Cercul de foc al Pacificului. Peste 200 de centre de vulcani tineri se întind la nord de Munții Cascadelor către Teritoriul Yukon. Vulcanii sunt grupați în cinci centuri care conțin vulcani de un anumit tip formați ca urmare a unor mecanisme diferite care țin de tectonica plăcilor. Regiunea Vulcanică a Cordilierei de Nord s-a format prin crearea de falii și rifturi în urma interacțiunii dintre placa Pacificului și placa nord-americană. Centura vulcanică Garibaldi s-a format prin subducția plăcii Juan de Fuca sub placa nord-americană. Centura vulcanică Anahim s-a format prin mișcarea spre vest a plăcii nord-americane peste pata fierbinte Anahim. Grupul Chilcotin se pare că s-a format ca urmare a unei extinderi de tip back-ark în spatele zonei de subducție de sub Munții Cascadelor. Câmpul vulcanic Wrangell s-a format ca urmare a subducției plăcii Pacificului sub placa nord-americană în capătul estic extrem al Fosei Aleutinelor.
Vulcanismul a apărut și în Platoul Canadian care conține peste 150 de centuri vulcanice. Acum acestea sunt erodate și deformate astfel încât apar drept câmpii plate. Vârsta acestora variază între 600 de milioane și 2,8 miliarde de ani. Multe din depozitele de minereuri din Canada sunt asociate cu vulcani precambrieni. Lavă de tip pillow în vârstă de aproximativ 2,6 miliarde de ani se poate întâlni în Centura vulcanică a Râului Cameron. Prezența lavei de tip pillow în roci mai vechi de 2 miliarde de ani aflate pe Platoul Canadian arată că aici au fost vulcani oceanici în timpul primelor etape de formare a crustei terestre. Vulcanii vechi au jucat un rol important în estimarea potențialului depozitelor de minereuri canadiene. Multe centuri vulcanice conțin depozite de minereuri care se află în legătură cu vulcanismul.
Zona arctică Cea mai mare parte a zonei arctice este compusă din întinderi permanente de gheață aparent nesfârșite și tundră. Zona arctică cuprinde regiuni geologice de diferite tipuri; Cordiliera arctică (Lanțul Munților Imperiului Britanic și Lanțul Munților Statelor Unite de pe Insula Ellesmere) constituie cel mai nordic șir de munți de pe glob. Zonele joase din partea arctică și din Golful Hudson cuprind o mare parte a regiunii geografice denumite Platoul Canadian. Solul arctic este compus în cea mai mare parte din permafrost, ceea ce face ca edificarea unor construcții să fie deseori dificilă sau chiar riscantă, iar agricultura să fie imposibilă.
Zona arctică, definită ca tot ceea ce se află la nord de limita de vegetație a arborilor, acoperă cea mai mare parte a provinciei Nunavut și extremele nordice ale provinciilor Yukon, Manitoba, Ontario, Quebec și Labrador.
Hidrografie Canada are mari rezerve de apă: râurile sale asigură aproape 9% din proviziile de apă din surse regenerabile la nivel mondial, Canada deține un sfert din zonele umede din lume și se află pe locul trei în lume în ceea ce privește volumul de gheață, după Antarctica și Groenlanda. Din cauza glaciațiunii extinse, Canada are mai mult de două milioane de lacuri. Din cele care se află numai pe teritoriul Canadei, mai mult de 31.000 au suprafața cuprinsă între 3 și 100 km², iar 563 au suprafața mai mare de 100 km².
Ape curgătoare
Cele două ape curgătoare mari ale Canadei sunt Râul Sfântul Laurențiu, care are bazinul hidrografic în zona Marilor Lacuri și se varsă în Golful Sfântul Laurențiu, și Fluviul Mackenzie, care se varsă în Oceanul Arctic și drenează o mare parte din nord-vestul Canadei. În timp ce Râul Sfântul Laurențiu este cel mai mare râu din Canada din punctul de vedere al volumului de apă la gura de vărsare, Fluviul Mackenzie are cel mai lung curs de apă curgătoare. Prin afluentul său, Râul Peace, și măsurat până la izvor, Râul Finlay din Columbia Britanică, Fluviul Mackenzie are lungimea de 4,241 km, fiind astfel unul din cele mai lungi fluvii din lume. În America de Nord, Râul Sfântul Laurențiu și Fluviul Mackenzie sunt clasate pe locurile doi și trei din punctul de vedere al volumului de apă la gura de vărsare.
Bazine hidrografice
„Bazinul hidrografic atlantic” drenează toate provinciile atlantice (o parte din granița dintre Quebec și Labrador este situată pe diviziunea continentală atlantică), cea mai mare parte din Quebec și părți mari din sudul provinciei Ontario. Este drenat de Râul Sfântul Laurențiu și de afluenții acestuia, cei mai importanți fiind Râul Saguenay, Râul Manicouagan și Râul Ottawa. Marile Lacuri și Lacul Nipigon sunt, de asemenea, drenate de Râul Sfântul Laurențiu. Râul Churcill și Râul Saint John sunt alte elemente importante ale bazinului hidrografic atlantic.