miniatura|Un vehicul de luptă amfibiu rusesc BMP-3 pentru infanterie.Mașina de luptă a infanteriei (abreviere: MLI) înseamnă un vehicul blindat de luptă conceput și echipat în primul rând pentru a transporta o grupă de infanterie pentru luptă, care asigură, în mod normal, posibilitatea pentru luptători de a executa foc din interiorul vehiculului, sub protecția blindajului, și care este înarmat din construcție cu un tun cu calibrul de cel puțin 20 mm și, uneori, cu o instalație de lansare a rachetelor antitanc. Mașina de luptă a infanteriei reprezintă principalul sistem de arme pentru formațiunile de infanterie sau de infanterie mecanizată/motorizată din trupele de uscat.
Istorie Mașina de luptă a infanteriei thumb|right|Schützenpanzer Lang HS.30, un vehicul blindat de luptă intermediar.
Conceptul mașinii de luptă a infanteriei a apărut după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, având la bază experiențele de pe front. Perett, p. 23 Utilizarea în număr mare a transportoarelor blindate pentru trupe în timpul războiului a condus la apariția unor noi tactici. Trupele germane au fost primele care au realizat potențialul ofensiv al transportoarelor blindate. Bull, p. 49 Formațiunile Panzergrenadier dotate cu semișenilate SdKfz 251 și SdKfz 250 puteau acționa din mers asupra unui inamic dezorganizat. În cazul în care transportorul era întâmpinat cu foc puternic, infanteriștii germani trebuiau să coboare din vehicul și să înainteze pe jos spre inamic. Bull, p. 50 Infanteria mecanizată americană a adoptat tactici similare celor germane folosind semișenilatele M2 și M3. Bull, p. 52 Trupele britanice au folosit în continuare transportoarele blindate numai pentru a aduce soldații în apropierea frontului, Bull, p. 55 în timp ce armata sovietică nu a folosit pe scară largă transportoare blindate în timpul războiului. Armata Roșie s-a bazat pe infanteria motorizată și desanturi terestre (pe tancuri).
După război, majoritatea transportoarelor blindate erau destinate deplasării trupelor în apropierea frontului. O'Malley, p. 58 Republica Federală Germania a fost prima țară care a dezvoltat conceptul de mașină de luptă a infanteriei. Modern land combat, p. 57 Transportorul blindat german Schützenpanzer Lang HS.30 a fost proiectat special pentru a menține ritmul cu unitățile de tancuri. Fiind dotat cu un tun automat de calibrul 20 mm și un blindaj frontal cu o grosime de 30 milimetri, transportorul putea acționa împotriva țintelor ușor blindate și în sprijinul infanteriei. Acest lucru permitea unităților de tancuri să se concentreze strict pe lupta contra tancurilor inamicului. Schützenpanzer Lang HS.30 a avut însă numeroase probleme tehnice și era dezavantajat de faptul că grupa de infanterie nu putea executa foc din interior. Soldații germani trebuiau să sară din vehicul folosind obloanele din plafon, fiind expuși radiațiilor în cazul unui război nuclear. Schützenpanzer Lang HS.30 este considerat a fi un vehicul intermediar, având atât caracteristicile unui transportor blindat, cât și cele ale unei mașini de luptă a infanteriei.
thumb|left|BMP-1, prima mașină de luptă a infanteriei, a fost fabricată de URSS.
Infanteria sovietică a fost mecanizată treptat după război, BMP Infantry Fighting Vehicle 1967-94, p. 4 lipsa transportoarelor blindate fiind un dezavantaj major. Perett, p. 27 Primele vehicule de fabricație sovietică destinate transportului trupelor au fost BTR-40 (tracțiune 4×4), BTR-152 (tracțiune 6×6), BTR-60 (tracțiune 8×8) și BTR-50 (șenilat). Aceste vehicule erau utile în cazul unui război convențional, însă în cazul unui război nuclear nu puteau fi folosite la fel de eficient. Concentrațiile mari de trupe reprezentau o țintă evidentă pentru o armă nucleară, iar soldații din interior nu puteau părăsi vehiculul, fiind expuși contaminării radioactive. Soluția adoptată de inginerii sovietici la sfârșitul anilor 1950 a fost dezvoltarea unui vehicul blindat de luptă din care soldații să poată trage fără a fi expuși radiațiilor. BMP Infantry Fighting Vehicle 1967-94, p. 6 Vehiculul a fost denumit oficial BMP-1, fiind introdus în dotare din 1966. Considerat a fi prima mașină de luptă a infanteriei, BMP-1 avea un design revoluționar. Modern land combat, p. 109 O'Malley, p. 36 Cutia blindată avea o siluetă joasă. În cazul unui război nuclear, soldații puteau executa foc din interiorul vehiculului prin intermediul ambrazurilor din lateral. Camera de luptă era protejată de contaminare radioactivă prin intermediul unui sistem PAZ de protecție. Acesta consta într-un sistem de detecție, filtrare și suprapresiune atmosferică. BMP Infantry Fighting Vehicle 1967-94, p. 9 În cazul unui război convențional, soldații părăseau vehiculul folosind cele două uși din spatele vehiculului sau obloanele din plafon. Turela era dotată cu un tun 2A28 Grom de calibrul 73 mm (cu țeavă lisă, semiautomat), o mitralieră coaxială PKT de calibrul 7,62 mm și o șină de lansare a unei rachete antitanc dirijate 9M14 Maliutka (alte patru rachete fiind în interior). Blindajul era ușor, arcul frontal asigurând protecție împotriva tunurilor automate de calibrul 20 mm. BMP Infantry Fighting Vehicle 1967-94, p. 7
thumb|right|Marder, o mașină de luptă a infanteriei apărută imediat după BMP-1. thumb|right|Mașina de luptă a infanteriei CV-90, fabricată în Suedia.
La începutul anilor 1970, Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică au ajuns să posede un număr apropiat de arme nucleare. Analiștii militari sovietici au ajuns la concluzia că existau mai multe șanse pentru declanșarea unui război convențional în Europa Centrală și de Vest decât a unuia nuclear. BMP Infantry Fighting Vehicle 1967-94, p. 10 În acest context nou, BMP-1 era relativ dezavantajat. Într-un mediu contaminat radioactiv, armele antitanc nu ar fi fost atât de răspândite. Blindajul mașinii de luptă nu asigura protecție suficientă împotriva armelor antitanc ale infanteriei. De asemenea, prezența ambrazurilor pentru soldații din interior slăbea structura de rezistență a blindajului lateral, fiind inutilă în cazul unui război convențional. Au fost concepute noi tactici de luptă pentru BMP-1. În cazul unui inamic dezorganizat sau a unei rezistențe slabe, BMP-1 putea acționa din mers, în prima linie. Dacă era întâmpinată o rezistență organizată, tancurile erau trimise în prima linie. În spatele tancurilor se aflau soldații la aproximativ 200 de metri pentru a proteja blindatele de armele antitanc ale infanteriei inamicului. BMP Infantry Fighting Vehicle 1967-94, p. 11 Formațiunile BMP-1 se aflau la 200-300 de metri în spatele soldaților, asigurând foc de sprijin pentru tancuri (cu rachetele antitanc dirijate Malyutka) și pentru infanterie (folosind tunul Grom și mitraliera coaxială PKT). În cadrul unei divizii sovietice de infanterie mecanizată, regimentul dotat cu BMP-1 acționa alături de regimentul de tancuri, flancurile fiind asigurate de două regimente echipate cu transportoare blindate BTR-60PB. Armata a adoptat această organizare din cauza costului ridicat pentru un vehicul BMP-1, transportorul BTR-60PB fiind mai ieftin și mai ușor de fabricat.
Armatele din vest au introdus și ele rapid în dotare mașini de luptă a infanteriei. Republica Federală Germania a fabricat vehiculul Marder din 1971. Modern land combat, p. 114 Acesta avea o siluetă înaltă și era relativ greu în comparație cu BMP-1. O'Malley, p. 86 Franța a fabricat mașina de luptă a infanteriei AMX-10P din 1972. O'Malley, p. 64 Statele Unite ale Americii au introdus în dotare din 1981, Haworth, p. 90 după amânări semnificative, Modern land combat, p. 106 vehiculul M2 Bradley, iar Marea Britanie a folosit vehiculul Warrior din 1984. Modern land combat, p. 111 Uniunea Sovietică a fabricat mașina de luptă BMP-2 din anul 1977, o versiune inspirată după vehiculul blindat german Marder. BMP Infantry Fighting Vehicle 1967-94, p. 13 Tunul de calibrul 73 mm s-a dovedit a avea o bătaie limitată (500 de metri), fiind înlocuit cu un tun automat de calibrul 30 mm. Acesta putea fi folosit și împotriva elicopterelor inamicului. Rachetele Malyutka folosite de BMP-1 erau dificil de dirijat din interiorul vehiculului. BMP-2 avea un nou tip de rachete antitanc dirijate, 9M113 Konkurs, pentru a se apăra de tancurile inamice. BMP Infantry Fighting Vehicle 1967-94, p. 17
La începutul anilor 1990 au apărut pe scară largă mașinile de luptă a infanteriei pe roți. Acestea erau mai ieftine și mai ușor de fabricat și întreținut, fiind deseori variante cu blindaj și armament superior ale unor transportoare blindate pentru trupe. Majoritatea acestor mașini de luptă pe roți provin din țări europene, unde rețeaua de drumuri este dezvoltată. Tot în această perioadă, mașinile de luptă ale infanteriei pe șenile au început să semene cu tancurile ușoare, fiind din ce în ce mai bine înarmate și blindate. O'Malley, p. 6
Mașina de luptă a infanteriei aeropurtate thumb|left|BMD-1 din dotarea Belarusului.
Acest concept este derivat din cel al mașinii de luptă a infanteriei, fiind dezvoltat de Uniunea Sovietică. Soviet bloc elite forces, p. 9 Primul vehicul de acest tip, BMD-1, a fost proiectat concomitent cu BMP-1, fiind o versiune mai ușoară și mai mică a acestui model. BMD-1 a fost dezvoltat special pentru a înzestra trupele aeropurtate cu o mașină de luptă a infanteriei. Perett, p. 28 La nevoie, vehiculul putea fi parașutat din avion cu doi membri la bord. BMD-1 era amplasat într-un palet special. Pentru a lansa vehiculul blindat din avion, era deschisă o parașută extractoare (similară uneia de frânare). Când parașutele principale se deschideau, paletul desfășura patru tije lungi care acționau ca senzori. Când aceste tije atingeau solul, aterizarea paletului era amortizată cu ajutorul unor retrorachete amplasate în exterior. BMD-1 avea același armament ca BMP-1, însă blindajul era foarte ușor, vehiculul fiind asigurat doar împotriva schijelor și gloanțelor de calibrul 7,62 mm. Soviet bloc elite forces, p. 10 Interiorul vehiculului extrem de înghesuit, echipajul fiind format din 2 soldați (mecanicul conductor și trăgătorul) și patru pasageri (comandantul și trei soldați). BMD-1 a fost înlocuit în producție din 1985 de o variantă îmbunătățită, BMD-2. Aceasta era dotată cu armamentul mașinii de luptă a infanteriei BMP-2. Soviet bloc elite forces, p. 11 Ultimul model al seriei BMD este BMD-3, un vehicul complet diferit care folosește turela vehiculului BMP-2. O variantă a BMD-3, denumită BMD-4, folosește armamentul mașinii de luptă a infanteriei BMP-3.
Deși mașinile de luptă ale infanteriei aeropurtate au fost folosite în mai multe conflicte, precum Războiul din Afghanistan, Modern land combat, p. 113 Soviet bloc elite forces, p. 16 armatele NATO nu au introdus în dotare vehicule asemănătoare. Majoritatea vehiculelor de luptă din Occident pot fi însă aeropurtate.
Caracteristici Armament thumb|right|BMP-3, o mașină de luptă a infanteriei cu armament puternic.