Vasile Stoica (cunoscut sub numele de Basil Stoica, ) a fost un diplomat, publicist, analist politic și asistent apropiat al lui Tomáš Masaryk și Ionel I.C. Brătianu. Vasile Stoica a făcut parte din corpul diplomatic al Ministerului Regal al Afacerilor Străine din București la rangul miniștrilor plenipotențiari clasa I în funcție, alături de Victor Cădere, Vasile Grigorcea, Raoul Bossy, Ion Christu, Gh. Davidescu sau Frederic C. Nanu, care au activat sub conducerea lui Take Ionescu, I. G. Duca, Nicolae Titulescu, Grigore Gafencu sau Mihai Antonescu.Ministerul Regal al Afacerilor Străine al Românie, Anuarul diplomatic și consular, București, Imprimeria Națională, 1942, p. 78-79.Ibidem,p. 153.
Studiile
Vasile Stoica a terminat școala elementară din Avrig, după care a urmat cursurile școlii ortodoxe de la Brașov și pe cele ale Liceului Maghiar de Stat din Sibiu. Apoi a studiat la Facultatea de Litere a Universității din Budapesta (1909-1913), cu specializări la Paris (două semestre) și București. Interesul pentru politică se manifestă de timpuriu, Vasile Stoica devenind membru al Partidului Național Român din Transilvania și Ungaria încă din 1909. În octombrie 1913 a devenit președinte al organizației culturale „Petru Maior” a studenților români din Budapesta.
Cariera În perioada 1913-1914 Vasile Stoica a fost profesor la "Școala de fete" a Astrei din Sibiu, având apoi funcția de redactor la cotidianul Românul din Arad, în perioada august - septembrie 1914. O dată cu începerea Primului Război Mondial, având gradul de sublocotenent, a fost mobilizat în armata austro-ungară, de unde, datorită orientărilor sale pro-antantiste, pleacă în scurt timp în România. Cunoscător de 14 limbi străine, Vasile Stoica a luptat pentru fondarea, recunoașterea internațională și consacrarea României Mari.Șerban N. Ionescu, Who Was Who in Twentieth Century Romania, Boulder-New York, Columbia University Press, 1994, p. 275. Este interesant că, în ediția română a volumului, numele lui Vasile Stoica nu a mai fost reținut (cf. Șerban N. Ionescu, Dicționarul panoramic al personalităților din România. Secolul XX, București, Editura Victor Frunză, 2006).
Vasile Stoica a fost cel care a redactat „Proclamațiile către Țară și Armată” lansate de regele Ferdinand I cu prilejul intrării României, în august 1916, în Primul Război Mondial.Cicerone Ionițoiu, Cartea de aur a rezistenței românești împotriva comunismului, I, București, Tip. "Hrisovul", 1995, p. 153. S-a remarcat prin participarea sa ca voluntar în acest război, fiind rănit de două ori și operat în mai multe rânduri la Iași, obținând astfel decorația „Virtutea Militară”.
Prin decizia din 5-18 aprilie 1917 a Guvernului Ionel I. C. Brătianu, Vasile Stoica este trimis împreună cu președintele Ligii Culturale, Vasile Lucaciu, și cu preotul Ioan Moța în SUA, pentru prezentarea în fața opiniei publice americane a motivelor pentru care România a intrat în războiul mondialDinu C. Giurescu, coordonator, Istoria României în date, București, Editura Enciclopedică, 2003, p. 337. precum și pentru înrolarea voluntarilor transilvăneni din Lumea Nouă într-o legiune sub drapel american (peste 15000 de oameni), pentru frontul din Franța. Vasile Stoica a fost colaborator al cotidienelor americane The New York Times, The Washington Post, The New York Herald Tribune, The New Republic, The Literary DigestDumitru Preda, Vasile Stoica, în Magazin Istoric, București, nr. 12/1992, p. 4; Traian Rus, Vasile Stoica, în Transilvania, Sibiu, nr. 11/1978, p. 32. și a cooperat cu membrii emigrației române din SUA pentru cauza națională, cum au fost Epaminonda Lucaciu, Nicoale Lupu și Ludovic Mrazec. În iulie 1917, este primit de șeful Departamentului de Stat al SUA, Robert Lansing și de titularul Apărării, N. Baker, pentru ca la sfârșitul anului 1917, cu prilejul ținerii unor conferințe, să-l întâlnească pe Theodore Roosevelt.Ion Stanciu, „Theodore Roosevelt, Vasile Stoica și cauza unității românești”, în Revista de Istorie, București, nr. 12/1988, p. 1 199-1 209. Astfel, activitatea diplomatică a lui Vasile Stoica a crescut în importanță și în intensitate începând din anul 1918, aceasta datorându-se susținerii pe care a avut-o din partea lui Constantin AngelescuÎn perioada respectivă, Vasile Stoica a fost atașat personalului Legației prin Legația României din WashingtonGh. Platon, coordonator, Istoria Românilor, vol. VII/2, București, Editura Enciclopedică, 2003, p. 474. Activitatea Legației a fost de scurtă durată, fiind încheiată în condițiile intervenției negocierilor de pace separată între România și Puterile Centrale. nou înființate, unde a avut ocazia să stabilească strânse raporturi cu viitori liderii ai Cehoslovaciei, Poloniei sau Serbiei: Thomas G. Masaryk, Ignacy Jan Paderewski, H. Hinkovici. Împreună cu cei trei a participat la întâlnirea de nivel înalt de la Casa Albă, la data de 20 septembrie 1918, cu Woodrow WilsonGh. Platon, coordonator, Istoria Românilor, vol. VII/2, p. 478; Gh. Buzatu, O istorie a prezentului, Craiova, Editura Mica Valahie, 2004, p. 213. Mai apoi, Vasile Stoica avea să relateze personal întrevederea cu Wilson (cf. 20 septembrie 1918. Cu Prof. Masaryk la Președintele Wilson, în Magazin Istoric, nr. 12/1995)., autorul celor paisprezece puncte ale proiectului pentru restabilirea păcii în Europa după încheierea Primului Război Mondial.
Vasile Stoica a participat, în perioada 22 iunie/5 iulie 1918, în calitate de cofondator, la înființarea Ligii Naționale a Românilor din America, fiind ales președinte. Liga a fuzionat, în data de 13 septembrie 1918, cu Comitetul Național Român din Transilvania și Bucovina fondat, în 17-30 aprilie 1918, la Paris, sub președinția lui Traian Vuia. În februarie 1919 a participat, ca ofițer de legătură între delegațiile engleză și americană, la Conferința de Pace de la Paris, la propunerea lui Ion I.C. Brătianu.
Începând din 16 iulie 1921 intră în Ministerul Afacerilor Străine din București, unde devine, în perioada 1930 - 1936, ministru plenipotențiar la Tirana și Sofia. În perioada 1937 - 1939 a fost ambasador în Țările Baltice. În perioada 1945 - 1946Decret nr. 881/1945 publicat în Monitorul oficial nr. 71 din 27 martie 1945. a fost secretar general al Ministerului Afacerilor Externe, iar în 1946, dr. Petru Groza îl trimite la Conferința de Pace de la Paris pentru a susține cauza României ca țară cobeligerantă.
O dată cu instaurarea comunismului în România, Vasile Stoica refuză să se înscrie în Partidul Muncitoresc Român, fapt ce a cauzat începerea unei perioade de șapte ani de detenție, 1948 - 1954. În 1957 este arestat din nou și condamnat la 10 ani de închisoare. Moare doi ani mai târziu la închisoarea Jilava.
Autocaracterizare
Note
Bibliografie Florin Mirghesiu - "Iași - Washington via Siberia, Coreea, Japonia și Hawaii", in Magazin Istoric, no. 12, December 2004. Arhiva Operativa Dosar #28709, CNSAS File for Carol Ardeleanu http://www.dacoromania-alba.ro/nr58/ambasadorul_vasile_stoica.htm Stoica, Vasile. The Roumanian Question: The Roumanians and their Lands . Pittsburgh: Pittsburgh Printing Company (1919). Lectură suplimentară Almanahul scriitorilor dela noi, Orăștie, Ed. „ Librăriei Naționale” Sebastian Bornemisa, 1911, pp. 175-176. Crișan, Vasile. Enciclopedie Tribuna Oameni, fapte, locuri 1884-1918. Sibiu, Casa de Presă și Editură Tribuna, 2016, p. 180-181. ISBN 978-973-7749-96-3
Legături externe
V. Stoica - Suferințele din Ardeal - cu prefață a Profesorului universitar dr. Gh. Buzatu, Iași, 5 ianuarie 2008 Străjan, Ion, Ambasadorul Vasile (Basil) Stoica - Ilustru diplomat, scriitor și publicist de înaltă cultură - cronologie, Extrase din lucrarea prof. dr. Robert Stănciugel „Ambasadorul Vasile Stoica ilustru diplomat, scriitor și publicist de înaltă cultură”, Dacoromania, Nr. 58/2012
Categorie:Nașteri în 1889 Categorie:Nașteri pe 1 ianuarie Categorie:Decese în 1959 Categorie:Decese pe 27 iulie Categorie:Ambasadori ai României în Albania Categorie:Ambasadori ai României în Bulgaria Categorie:Ambasadori ai României în Estonia Categorie:Ambasadori ai României în Letonia Categorie:Ambasadori ai României în Lituania Categorie:Avrigeni Categorie:Decedați la Închisoarea Jilava Categorie:Decese în județul Ilfov Categorie:Diplomați români Categorie:Membri ai Marelui Sfat Național Român Categorie:Militari români Categorie:Ofițeri ai Forțelor Terestre Române Categorie:Politicieni români Categorie:Publiciști români Categorie:Români ai Primului Război Mondial Categorie:Români condamnați la moarte Categorie:Români care au murit în detenție Categorie:Români din Austro-Ungaria Categorie:Victime ale regimului comunist din România Categorie:Voluntari români în Primul Război Mondial