Johannesburg (în Zulu și Xhosa: eGoli), cunoscut colocvial ca Jozi, Joburg, Jo'burg sau „Orașul de Aur”, este cel mai populat oraș din Africa de Sud, cu o populație de 4.803.262 de locuitori. Clasificat ca un „mega-oraș”, Johannesburg se numără printre cele 100 de cele mai mari zone urbane din lume. Este capitala provinciei Gauteng, cea mai bogată provincie din țară, și găzduiește Curtea Constituțională, cea mai înaltă instanță din Africa de Sud. Orașul este situat pe colinele minerale ale Witwatersrand, un centru major al comerțului internațional cu minerale, aur și, în special, diamante. Cele mai importante companii și bănci sud-africane își au sediile principale în Johannesburg. Cel mai bogat oraș din Africa după PIB și averea privată, Johannesburg servește drept capitală economică a Africii de Sud și găzduiește cea mai mare bursă de pe continent, Johannesburg Stock Exchange.
Înființat în 1886 după descoperirea aurului pe o fostă fermă, Johannesburg a experimentat o creștere rapidă, atingând o populație de peste 100.000 de locuitori în doar zece ani, datorită zăcămintelor imense de aur din zona Witwatersrand. Soweto, care a fost un oraș separat până în 1994, face acum parte din zona metropolitană Greater Johannesburg. Soweto este un acronim pentru „South-Western Townships” și a fost inițial organizat ca un grup de așezări periferice populat în principal de muncitori africani care lucrau în industria minieră de aur. Deși acum integrat în Johannesburg, Soweto a fost anterior o zonă rezidențială exclusivă pentru negri, în timp ce albi nu aveau voie să locuiască în alte zone „designate pentru albi” din Johannesburg. Lenasia, o altă regiune, este predominant locuită de sud-africanii de origine indiană și sud-asiatică, iar aceste zone fuseseră desemnate anterior ca zone non-albe conform politicilor apartheidului.
Johannesburg a fost unul dintre orașele gazdă ale Cupei Mondiale FIFA din 2010, inclusiv al finalei.
Metropola este clasificată ca oraș global de tip alpha de către rețeaua Globalization and World Cities Research Network. În 2019, populația orașului Johannesburg era de 5.635.127, făcându-l cel mai populat oraș din Africa de Sud. În același an, populația aglomerării urbane a metropolei Johannesburg a fost estimată la 8 milioane. Suprafața orașului municipal este de 1.645 km², ceea ce rezultă într-o densitate moderată a populației de 2.364 de locuitori pe kilometru pătrat.
Etimologie
Originea numelui Johannesburg este subiectul unor controverse. Mai multe persoane cu numele „Johannes” au fost implicate în istoria timpurie a orașului. Printre acestea se numără Christiaan Johannes Joubert, funcționar principal în biroul inspectorului general Hendrik Dercksen, membru al Volksraad-ului și șeful mineritului în Republica Sud-Africană. O altă posibilă sursă de inspirație este Stephanus Johannes Paulus Kruger (cunoscut ca Paul Kruger), președintele Republicii Sud-Africane (ZAR) între 1883 și 1900. De asemenea, Johannes Meyer, primul funcționar guvernamental din zonă, este considerat o posibilă influență.
Documentele care ar fi putut clarifica alegerea numelui s-au pierdut. Johannes Rissik și Johannes Joubert au fost membri ai unei delegații trimise în Anglia pentru a obține drepturi de exploatare minieră în regiune. Joubert a dat numele său unui parc din oraș, iar Rissik și-a lăsat amprenta prin denumirea uneia dintre principalele străzi ale orașului, unde se află și clădirea istorică, deși acum degradată, a Poștei de pe strada Rissik. Primăria orașului este, de asemenea, situată pe strada Rissik.
Istorie
Regiunea din jurul Johannesburgului a fost inițial locuită de vânători-culegători San, care foloseau unelte de piatră. Există dovezi că aceștia au trăit acolo până acum aproximativ zece secole. Ruinele de piatră ale orașelor și satelor Sotho-Tswana sunt dispersate în regiuni din fostul Transvaal, unde se află Johannesburgul.
Până la mijlocul secolului al XVIII-lea, regiunea mai largă era în mare parte așezată de diverse comunități Sotho-Tswana (un subgrup lingvistic al vorbitorilor de limbile bantu), ale căror sate, orașe, căpetenii și regate se întindeau începând de la Protectoratul Bechuanaland (ceea ce este acum Botswana) în vest, până la actualul Lesotho în sud și până la zonele Pedi din actuala provincie Limpopo. Mai exact, ruinele din piatră ale orașelor și satelor Sotho-Tswana sunt dispersate în regiunile fostei provincii Transvaal, unde se află Johannesburgul.
Multe orașe și sate Sotho-Tswana din zonele din jurul Johannesburgului au fost distruse, iar locuitorii lor alungați în timpul războaielor care au avut loc în Zululand la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea (războaiele mfecane sau difaqane). Ca urmare, o ramură a regatului Zulu, Ndebele (adesea numiți Matabele, numele dat lor de către localnicii Sotho-Tswana), a stabilit un regat la nord-vest de Johannesburg, în jurul actualului Rustenburg.
Goana după aur și denumirea orașului
Zăcămintul principal de aur de pe Witwatersrand a fost descoperit în iunie 1884 pe ferma Vogelstruisfontein de către Jan Gerritse Bantjes, fiul lui Jan Bantjes, iar aceasta a declanșat Goana după aur de pe Witwatersrand și înființarea Johannesburgului în 1886. Descoperirea aurului a atras rapid oameni în zonă, ceea ce a făcut necesară alegerea unui nume și organizarea administrativă a teritoriului. Jan, Johan și Johannes erau nume bărbătești comune printre olandezii din acea perioadă; doi bărbați implicați în măsurarea zonei pentru găsirea celei mai bune locații pentru oraș, Christian Johannes Joubert și Johann Rissik, sunt considerați de unii ca fiind sursa numelui. Johannes Meyer, primul funcționar public din zonă, este o altă posibilitate. Înregistrările istorice precise pentru alegerea numelui s-au pierdut. În decurs de zece ani, orașul Johannesburg număra 100.000 de locuitori.
În septembrie 1884, frații Struben au descoperit zăcămintul Confidence pe ferma Wilgespruit, lângă actualul Roodepoort, ceea ce a amplificat entuziasmul pentru perspectivele aurifere. Primul aur zdrobit pe Witwatersrand a fost roca auriferă de la mina Bantjes, zdrobită cu ajutorul mașinii de stampat a fraților Struben. Descoperirea a ajuns rapid la Kimberley, iar directorii Cecil Rhodes și Sir Joseph Robinson au călătorit pentru a investiga zvonurile personal. Aceștia au fost ghidați către tabăra Bantjes, cu corturile întinse pe câțiva kilometri, și au rămas cu Bantjes timp de două nopți.
Au făcut prima achiziție de aur rafinat de la Bantjes în 1884, plătind 3.000 de lire sterline pentru tranzacție. Bantjes, lucrând alături de asociatul său de afaceri, Johannes Stephanus Minnaar, conducea operațiuni miniere la Kromdraai, în regiunea Leagănul Omenirii, încă din 1881, unde descoperirea lor de aur din același an a precedat faima ulterioară a locației pentru dezvăluirea rămășițelor fosilizate ale primilor strămoși ai omenirii. Narațiuni istorice contradictorii atribuie drepturile miniere inaugurale în ceea ce avea să devină Johannesburg lui George Harrison, un australian care a descoperit zăcăminte de aur pe terenuri agricole în iulie 1886, deși nu a rămas în teritoriu după descoperirea sa.
Aurul a fost descoperit anterior la aproximativ 400 de kilometri est de actualul Johannesburg, în Barberton. Căutătorii de aur au descoperit curând zăcămintele de aur mai bogate de pe Witwatersrand, oferite de Bantjes. Tabăra originală a minerilor, sub conducerea informală a colonelului Ignatius Ferreira, era situată în zona Fordsburg, probabil din cauza disponibilității apei și a proximității față de săpături. După înființarea Johannesburgului, zona a fost preluată de guvernul Transvaal, care a realizat un studiu topografic și i-a dat numele de Ferreira's Township, astăzi cartierul Ferreirasdorp. Prima așezare de la Ferreira's Camp a fost înființată ca un tabără de corturi și a ajuns rapid la o populație de 3.000 de persoane până în 1887. Guvernul a preluat tabăra, a realizat un studiu topografic și i-a dat numele de Ferreira's Township. Până în 1896, Johannesburg a fost stabilit ca oraș cu peste 100.000 de locuitori, fiind unul dintre cele mai rapid dezvoltate orașe din istorie.
Minele de lângă Johannesburg sunt unele dintre cele mai adânci din lume, unele ajungând la 4.000 de metri.
Creștere rapidă, Raidul Jameson și Al Doilea Război al Burilor
Ca multe orașe miniere de la sfârșitul secolului al XIX-lea, Johannesburg era un loc aspru și dezorganizat, populat de mineri albi din toate colțurile lumii. Bărbați africani erau recrutați pentru munci necalificate în mine, în timp ce femeile africane, producătoare de bere, găteau și vindeau bere muncitorilor migranți de culoare. Orașul era populat, de asemenea, de un număr foarte mare de prostituate europene, gangsteri, afrikaneri săraci, comercianți și „AmaWasha”—bărbați Zulu care, surprinzător, dominau activitatea de spălătorie. Pe măsură ce valoarea terenurilor creștea, tensiunile au escaladat între guvernul bur din Transvaal, cu sediul în Pretoria, și britanici, culminând cu Raidul Jameson, care s-a încheiat într-un fiasco la Doornkop, în ianuarie 1896. Al Doilea Război al Burilor (1899–1902) a adus forțele britanice, conduse de feldmareșalul Frederick Sleigh Roberts, primul conte Roberts, să ocupe orașul pe 30 mai 1900, după o serie de bătălii la sud-vest de limitele de atunci ale orașului, în apropierea actualului Krugersdorp.
Luptele s-au desfășurat la Pasul Gatsrand (lângă Parcul Zakariyya) pe 27 mai, la nord de zona Vanwyksrust—zona cunoscută astăzi sub numele de Nancefield, Eldorado Park și Naturena—continuând a doua zi și culminând cu un atac masiv al infanteriei în zona instalațiilor de apă din Chiawelo și Senaoane pe 29 mai.
În timpul războiului burilor, mulți muncitori africani din mine au părăsit Johannesburgul, ceea ce a creat o penurie de forță de muncă, pe care minele au suplinit-o aducând muncitori din China, în special din sudul Chinei. După război, aceștia au fost înlocuiți cu muncitori de culoare, dar mulți chinezi au rămas, formând comunitatea chineză din Johannesburg, care, în epoca apartheidului, nu a fost clasificată legal ca „asiatică”, ci ca „Coloured”. În 1904, populația era de 155.642 de locuitori, dintre care 83.363 erau albi.
Istoria după Uniune
În 1917, Johannesburg a devenit sediul central al companiei Anglo American, fondată de Ernest Oppenheimer, care a ajuns să fie una dintre cele mai mari corporații din lume, dominând atât extracția de aur, cât și extracția de diamante în Africa de Sud. Dezvoltări imobiliare semnificative au avut loc în anii 1930, după ce Africa de Sud a abandonat standardul aurului. La sfârșitul anilor 1940 și începutul anilor 1950, Hillbrow a început să se dezvolte cu clădiri înalte. În anii 1950 și începutul anilor 1960, guvernul apartheidului a construit aglomerația masivă de township-uri cunoscută sub numele de Soweto. Noile autostrăzi au încurajat extinderea suburbană masivă spre nordul orașului. La sfârșitul anilor 1960 și începutul anilor 1970, clădirile de birouri (inclusiv Carlton Centre și Southern Life Centre) au schimbat silhouettea orașului din zona centrală a afacerilor.
Sistemul de apartheid, un sistem amplu de segregare rasială, a fost impus asupra Africii de Sud începând cu 1948. Pentru dezvoltarea sa economică, economia Johannesburgului depindea de sute de mii de muncitori albi calificați, admiși din Europa, și de muncitori negri semi-calificați și necalificați, admiși din alte părți ale Africii de Sud. Deși lucrau împreună, aceștia erau obligați de guvern să trăiască separat. Munca era văzută ca o excepție de la apartheid pentru a menține Johannesburgul ca fiind capitala economică a Africii de Sud.Brogan, Patrick The fighting never stopped: a comprehensive guide to world conflicts since 1945, New York: Vintage Books, 1989 page 86.