Moisei (în , în germană Mosesdorf) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Maramureș, Transilvania, România.

Etimologie Etimologia numelui localității: din n.fam. Moise (< ebr. Mōsheh < rad. egipt. ms(w) „fiu") + suf. -i (în loc de -ești).Dorin Ștef, Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2016.

Așezare Satul Moisei este situat în partea de sud-est a județului Maramureș, la 136 de km față de Baia Mare, la 5 km de Borșa și la 7 km de orașul Vișeu de Sus. Este traversat de două artere principale, DN17 și DN18. thumb|Râul Vișeu, traversând Moiseiul, la apus

Moiseiul se află în Depresiunea Maramureșului, pe valea Vișeului, la poalele Munților Rodnei, având Pietrosu, la sud, și Munților Maramureșului la nord. Tot aici se varsă Izvorul lui Dragoș și Izvorul Negru în râul Vișeu.

Toponimia

Despre vechimea acestor locuri și despre istoria lor vorbesc toponimele din localitate:

- nume care descriu pozitia, aspectul sau particularitățile locului: Dealul Mare, Măgura Mare, Râpa Morii, Măguricea etc.

- denumiri care vin de la diferite întâmplări din viața comunei și a comunității: Gloduri, Valea Hotarului, Izvorul Negru.

- denumiri care păstrează amintiri din trecut: Saca (Seaca), Valea Secăturii, Valea Rea.

- denumiri derivate de la numele unor persoane: Podul lui Ciuban, Valea Undiului, Valea Pleșii.

- denumiri care atestă originea localității: Dealul Moiseiului.

Munții localității: Pietrosu, Măgura Mare, Troian și Bătrâna

Dealuri: Săcelului, Hlașca, Beresii, Moiseiului, Arșița, Deluț, Znida, Măguricea, Poduri, Stăpan, Purcăreț, Hâgele, Piciorul Gradului, Tunsului, Motoiului, Podul lui Ciuban, Rogorului, Mare, Lazul, Lăcșorul, Jurchii, Leurda, Față, Muncelaș, Alacul, Păroșii, Prisloapa.

Văi: Uncoaiei, Beresii, Rea, Măguricii, Morii, Sânii, Undiului, Săcăturii, Hotarului, Pleșii, Motoiului, Săliștii, Păulenilor (Polenilor), Vășcoaiei (în unele variante, Ivășcoaiei), Ciuban, Pecijnei, Păroșii.

Izvoare: Izvorul lui Dragoș și Izvorul Negru

Clima și solul

Moiseiul, ca și Depresiunea Maramureșului, are o temperatură medie anuală de 6 grade Celsius. Temperatura maximă a fost de 39 de grade Celsius în anul 1952, iar minima de minus 31 de grade Celsius, în 1954. Cel mai timpuriu îngheț a fost înregistrat în 8 septembrie, iar cel mai târziu în 3 iunie.

Comuna are soluri de păduri brune. brun-gălbui, podzolice și podzolite. Munții din jur au soluri humico-silicate, de pajiști alpine.

Fauna și flora

În comuna Moisei există aproape 1500 de specii de plante cu flori, ceea ce reprezintă 40 % din totalul plantelor care trăiesc în România.

Etajul alpin este cucerit de capra neagră, cocoșul de munte și marmota.

În pădurile de conifere trăiesc ursul, cerbul carpatin, râsul, căpriorul, jderul de copac, mistrețul și vulpea, iar în ape, păstrăvul, scobarul și lipanul.Moisei, vatră de cultură tradiții și spiritualitate/ hearth of culture, traditions and spirituality/ foyer de la culture, des traditions et de la spiritualite, Publicație culturală apărută cu spijinul Administrației Fondului Cultural Național (AFCN), Moisei, 2011

Demografie Conform recensământului din 1910 populația satului Moisei era de 4.093 de locuitori, dintre care 2.961 români, 1.092 germani și 35 de maghiari. La recensământul din 1992 au fost consemnați 8.961 de locuitori, dintre care 8.956 români, 2 germani, 2 unguri și un ucrainean. În 2002, din 9.023 de locuitori erau: 9.011 români, 7 germani, 4 maghiari și un ucrainean. Sub aspect confesional au fost consemnați 8.331 de ortodocși, dar și greco-catolici, romano-catolici, reformați (calvini), adventiști de ziua a șaptea și penticostali.

În comuna Moisei există peste 150 de nume, cele mai frecvente fiind Tomoiagă, Coman, Hojda, Ivașcu, Timiș, Grad, Horj, Mihali, Fluțar, Mâț, Vlonga, Ciuban, Pop, Vlașin, Roșca, Ștețcu.Moisei, vatră de cultură tradiții și spiritualitate/ hearth of culture, traditions and spirituality/ foyer de la culture, des traditions et de la spiritualite, ediție citată

Natalitatea în Moisei a cunoscut variații importante, urmând tendința națională. În prezent, din 2832 de familii, majoritatea au doi sau trei copii și numai 17 familii sunt fără copii. Au existat familii care au avut peste 10 copii, cum ar fi: Coman Gheorghe Ceapă a avut 10 fete și 10 băieți, Tomoiagă Nistor Oacălă, 14 copii, toți în viață, Coman Ioan Birăița a avut 12 copii.

Economia

În cadrul ocupațiilor tradiționale, cele mai importante sunt agricultura,creșterea animalelor și prelucrarea lemnului. De altfel, în comună sunt amintite fabrici de cherestea din timpuri vechi. În 1932, în locul numit Între Izvoare exista o astfel de fabrică la care lucrau mai mulți moiseieni.

Pentru femei, este tradițională confecționarea portului popular. Cele mai importante produse ale industriei textile tradiționale sunt: - ștergarele de rudă și de icoane, confecționate din cânepă, bumbac, cu cromatică simplă: roșu, albastru, negru, galben. - fețele de pernă, ornate în același stil ca ștergarele, au rolul de a îmbrăca pernele, dar și funcție estetică. - fețele de masă. - cergile, expresie a spiritului creator al țărăncilor, sunt așezate în interior, pe rudă sau pe ladă, se folosesc în toate activitățile din viața comunității, de la împodobitul cailor, la cununii religioase și înmormântări. De asemenea, în comună funcționează unități de comerț și prestări servicii.

În anul 1924, în comună existau 2 mori, 2 măcelării, o brutărie, un abator, o ghețărie, trei cizmării și o rotărie. După 1945, în comună s-a mai înființat o fabrică de cherestea și mai apoi un centru de colectare a fructelor de pădure care a ars în 1958, fiind mutat mai apoi la Borșa, unde funcționează și în prezent. În locul său, s-a construit o altă baracă, unde se colectau plante medicinale și mușchi care erau transportate la Dej. În 1989, în cadrul cooperativei existau 25 de secții de prestări servicii.

După Revoluție, în comună s-au înființat peste 100 de SRL-uri.Moisei, vatră de cultură tradiții și spiritualitate/ hearth of culture, traditions and spirituality/ foyer de la culture, des traditions et de la spiritualite, ediție citată, pag. 11-12

Agricultura

Terenurile comunei se împart: în teren agricol, în total de 7725 de hectare și fondul forestier, de 3538 de hectare. Terenul agricol arabil este cultivat cu porumb, cartofi, grâu, orz, ovăz, legume, trifoi și lucernă, dar cerealele care se cultivă în Moisei nu ajung pentru hrana întregii populații nici măcar 3 luni pe an. Pomicultura este o altă ocupație de bază, la care se adaugă creșterea vitelor, cea mai mare parte dintre acestea fiind din rasa Switz, importată din Austria și Elveția.Moisei, vatră de cultură tradiții și spiritualitate/ hearth of culture, traditions and spirituality/ foyer de la culture, des traditions et de la spiritualite, ediție citată, pag. 12

Istoric thumb|250px|right|Moisei în Harta Iosefină a Maramureșului, 1782-1785 Ca și personalitate marcantă a secolului XI de pe aceste locuri îl avem pe un anume Iustin, reprezentant al Moiseiului ce a dus faimă a acestui loc. Din păcate, adevărata sa identitate nu a fost descoperită nici până astăzi, deși cercetători în domeniu au analizat analele istorice, și nu numai. Legenda despre acest om misterios încă mai stârnește fiori și azi printre locuitorii zonei, fie ei tineri sau bătrâni.

Moiseiul a făcut parte din cnezatul lui Bogdan, înainte de 1353. La 1365, "Moyse" se află printre cele opt villae ținând de Cuhea, confiscate de la Bogdan și dăruite familiei Drăgoșeștilor.

Localitatea este atestată documentar din 1213, fiind menționată în acel an sub numele de Moyzun. Acesta este textul primei mențiuni documentare a localității Moisei (2 februarie 1365): “Regele Ludovic dăruiește lui Balc, fiul lui Sas, și fraților sei, Drag, Dragomir și Ștefan în recompensa servituțiilor moșia Cuhnea cu pertinențiile sale: Jeud, ambele Vișae, MOYSENI, Borșa și ambele Seliște, confiscate dela Bogdan Vodă eșit la Moldova și căzut sub nota de infidelitate”Broșura Vârstele școlii 300 ani 1694-1994, Moisei, județul Maramureș (1994). După alte surse, prima atestare datează din 1365 (Moyse).Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, București, Editura Academiei, 1967-1968.

În Diplomele maramureșene din secolele al XIV-lea, al XV-lea, de Ioan Mihali, apărute în anul 1900, Moiseiul este atestat la 2 februarie 1365, cu mențiunea că este o comună de mult organizată. În aceste diplome, apare sub mai multe nume: Moyse (1365), Moyzey (1465), Moyzen (1465), Moyzyn (1495), Moyszen și Moszey (1828, 1851). Din cele 12 Diplome Maramureșene reise că o parte a pământului comunei Moisei a fost averea unor nobili din Săliște, Vișeu și din alte comune, dobândit ca rezultat al luptelor duse în războaie. Din aceleași diplome rezultă că au avut loc conflicte între obști și juzii locali, pe de o parte, și cnezii de vale, familia Dolhenilor, străină de Maramureș, pentru posedarea localității. Regalitatea ungară a decis aceste conflicte în favoarea uneia sau alteia dintre părți, urmărind permanent subminarea drepturilor de proprietate a obștilor și a fruntașilor locali, pregătind terenul pentru cotropirea definitivă a întregului Maramureș și pentru anexarea lui la Ungaria, proces încheiat în secolul al XVI-lea.

Documentele vremii susțin că numele Moisei vine de la Moise Coman, fiu al comunei, om bogat și cu frică de Dumnezeu.Broșura Vârstele școlii

Momente importante din istoria Moiseiului

Moiseiul și moiseienii (sau moisenii) au participat la toate momentele importante din istoria regiunii și a țării, dovedindu-și de fiecare dată patriotismul, curajul și onoarea. Moiseienii au luat parte, alături de alți maramureșeni, la bătălia cu tătarii din Moldova, din 1345. Bătălia este câștigată, iar toți vitejii sunt ridicați la rang de nobili (nobles minors). Tot ca răsplată pentru vitejia mai multor familii, au fost înființate composesoratele. Moiseienii au făcut parte și din celebra armată de sumane negre a regelui Matia Corvin.

Academicianul Ștefan Pascu arată că Moiseiul avea conducător un voievod. Dacă voievodul era șeful cnejilor, înseamnă că un moiseian vrednic a fost ales voievod peste cnejii din zona Moiseiului ce cuprindea mai multe sate. Mihai, fiul voievodului Ștefan de Dolha, în 1450 se judecă cu cnejii din Săliștea de Sus pentru satul Moisei.Moisei, vatră de cultură ..., ediție citată, pag. 26 Simion Szaplonczay scria bistrițenilor din Moisei, la 3 iunie 1658, întrebându-i ce nădejde putea lega de sfânta pace și că poartă frică de hoțiile de la marginea Moldovei și Poloniei.

La 1553 Moiseiul era condus de familia Coman și Tomoiagă, veniți din Vișeu cu câte 44 nume, Ivașcu 9, Lușca 16, Gasztalya 17, Dancszl 9 și Szyima 3.

În 1650, Popa Lupu din Moisei avizează Bistrița că din cauza omătului mare nu a putut să meargă cu oile la muntele lor. În 1672, boierii din Maramureș poftesc călugării din Putna la sfințirea Mănăstirii Moisei, afiliată Putnei, iar egumenul Sava din Putna cere Bistriței pașaport pentru doi călugări, care fiind trimiși să asiste la sfințirea Mănăstirii Moisei, nu pot să se reîntoarcă pe drumul pe care au mers din cauza omătului. Totuși, bisericile maramureșene, ba chiar și Mănăstirea Moisei, cumpărau în tot acest timp (1647-1690) un impresionant număr de cărți bisericești slavone, precum și antimise rusești (rutene).

În anul 1700, episcopul locului Iosif Stoica (aflat sub jurisdicția episcopiei unite a Muncaciului) convoacă un sobor la Moisei „pentru colectarea dajdiei, judecarea proceselor în apel și pentru examinarea preoților cu privire la cunoștințele lor în legătură cu sfintele taine, căci cei mai mulți dintre ei erau neștiutori de carte.”