Barbu Dimitrie Știrbei (n. august 1799N. N. Hârjeu, Istoria Partidului Național-Liberal - De la origină până în zilele noastre, vol. 1, Institutul de Arte Grafice Speranța, 1915, p. 162, , Craiova – d. 12 aprilie 1869, Nisa) a fost domn al Țării Românești în perioadele iunie 1849 - 29 octombrie 1853 și 5 octombrie 1854 - 25 iunie 1856.

Implicarea în viața politică

Barbu Știrbei era descendent direct al domnului Constantin Brâncoveanu.

Era fratele domnului Gheorghe Bibescu, fiul lui Dimitrie Bibescu și al Ecaterinei Văcărescu. A fost adoptat de unchiul său, marele vornic Barbu C. Știrbey, cu condiția să-i poarte numele.N. N. Hârjeu, Istoria Partidului Național-Liberal - De la origină până în zilele noastre, vol. 1, Institutul de Arte Grafice Speranța, 1915, p. 162, După ce a studiat istoria și științele de stat la Paris (1817 - 1821), a devenit sub domnia lui Alexandru Dimitrie Ghica vistiernic (director al visteriei), pentru ca între 1829 și 1847 să ocupe alte funcții importante în administrația publică: ministru de interne, de culte, de justiție etc. și secretarul comisiei de redactare a Regulamentului Organic.

În timpul studiilor la Paris, în 1819, este inițiat într-o lojă masonică.http://tratatuldeistorieamasoneriei.ro/ilustiri_fm.html Barbu Știrbei

Domn Barbu Știrbei a fost numit domn al Țării Românești în 1849, odată cu numirea lui Grigore Alexandru Ghica ca domn al Moldovei, „cu consimțirea și învoirea Rusiei, așa cum prevedea Convenția de la Balta-Liman”.

Pe tron s-a dovedit a fi un conducător prudent, activ și bun organizator. Greutățile pe care le-a avut de înfruntat, erau: întreținerea armatei de ocupație ruso-turce (sarcină rămasă și după Convenția de la Balta Liman din 1849) și să facă față puterii prea mari avute de comisarii extraordinari. Abia în 1851, după ce țara se înglodase în datorii grele, a putut să obțină retragerea ocupanților. Știrbei, prin economii și controlul sever al cheltuielilor publice, a reușit să scadă două treimi din datoriile țării și a găsit timp și mijloacele necesare chiar și pentru activități constructive. A ridicat teatrul din București, a redeschis școlile închise pe timpul Revoluției de la 1848, a mai îmbunătățit dispozițiile Regulamentului Organic cu privire la țărani.

Barbu Știrbei a bătut monede fără învoirea Turciei, dar a fost silit de sultan să le retragă din circulație.C.I. Condurache, Istoricul sistemelor monetare în țările române până la 1867, în: Buletinul Societății Numismatice Române, anii XXVII-XXVIII Nr. 81-82, 1933-1934, p. 58

Ocupația austriacă - Îngreunarea situației în Principate Odată cu noua ocupație rusească (octombrie 1853), s-a retras la Viena împreună cu domnul Moldovei, Grigore Alexandru Ghica, de unde au fost rechemați amândoi (octombrie 1854) să domnească sub ocupație austriacă. Deoarece nu mai aveau deplină libertate de a acționa și se aflau sub tutelă străină, au fost nevoiți să accepte decizii controversate, cum ar fi neprimirea emigranților revoluționari în țară. Cum rușii au pierdut războiul Crimeei (1854 - 1856), Tratatul de la Paris (1856) a luat protectoratul pe care rușii îl aveau asupra Principatelor Române, prin care, pe lângă primirea Basarabiei de Sud (județele Cahul, Bolgrad și Ismail) de către Moldova, obținuseră și dreptul de a se pronunța asupra soartei lor. Imperiul Otoman, care era invitat să convoace adunări în ambele principate sub numele de Divanuri ad-hoc, nu le-a mai prelungit domnia celor doi principi (care erau numiți pe o perioadă de șapte ani, iar termenul expira chiar în 1856), aceștia fiind adepți ai unirii celor două principate. În locul lor au fost numiți caimacami care să prezideze hotărârile poporului.

Galerie imagini

Note

Bibliografie Nicolae Iorga (1910), Viața și domnia lui Barbu Dimitrie Știrbei - domn al Țerii-Romănești - (1849-1856), Neamul Românesc, Vălenii de Munte Mihai Dimitrie Sturdza (2004), Familiile boierești din Moldova și Țara Românească, Editura Simetria, București

Lectură suplimentară (redactor șef) Corneliu Diaconovich: Enciclopedia română I-III., W. Kraft, București, 1898–1904 Dimitrie Gusti: Enciclopedia României, Imprimeria Națională, București, 1938–1943 (redactor șef) Athanase Joja: Dicționar enciclopedic român I-IV., Editura Politica, București, 1962–1966 Rezachevici, Constantin: Cronologia a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 – 1881, Editura Enciclopedică, București, 2001 Vasile Mărculeț – Alexandru V. Ștefănescu – Stănel Ion – Gherghina Boda – George Marcu – Mihai Chiriac – Elena Gabriela Maximciuc – Ioan Mărculeț – Stan Stoica: Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009 Radu Lungu: Domnitori si Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, București, 2010

Legături externe Barbu Dimitrie Știrbei, un domnitor al reformei

Categorie:Nașteri în 1799 Categorie:Decese în 1869 Categorie:Domni și domnitori ai Țării Românești Barbu Barbu Categorie:Francmasoni români Categorie:Membri ai divanurilor ad-hoc din Principatele Române Categorie:Nobili români Categorie:Participanți la Revoluțiile de la 1848 Categorie:Români expatriați în Franța