Star Trek este un serial științifico-fantastic de televiziune, creat de Gene Roddenberry, care a fost transmis în Statele Unite ale Americii și în sudul Canadei de canalul NBC în perioada 8 septembrie 1966 - 3 iunie 1969."Star Trek (a titles & telecast dates guide)". epguides.com. http://www.epguides.com/startrek. Retrieved 4 aprilie 2010.
Deși această serie TV avea inițial titlul Star Trek, ea a primit mai târziu denumirea Star Trek: The Original Series (Star Trek: Seria originală) pentru a se face diferența față de numeroasele continuări ale acestui serial și, de asemenea, față de universul fictiv pe care l-a creat. Star Trek a avut o audiență scăzută pe canalul NBC, motiv pentru care a fost anulat după trei sezoane și 79 de episoade. Serialul a căpătat statutul de idol din anii 1970, dând naștere a numeroase alte serii de televiziune (10 în 2022), 13 filme de lung metraj și numeroase cărți, jocuri, și alte produse.
Acțiunea are loc în secolul al XXIII-lea."STARTREK.COM: Universe Timeline". Startrek.com. http://www.startrek.com/custom/include/feature/intro/timeline_future.html . Retrieved 14 iulie 2009. [dead link] Seria originală Star Trek urmărește aventurile navei spațiale Enterprise și ale echipajului său, condus de căpitanul James T. Kirk (William Shatner), secundul Spock (Leonard Nimoy) și medicul șef, ofițerul Leonard McCoy (DeForest Kelley). Introducerea făcută de Shatner la începutul fiecărui episod descrie misiunea navei:
Creare și dezvoltare În 1964, Gene Roddenberry, un vechi fan al genului science fiction, schița o propunere pentru un serial de televiziune științifico-fantastic, pe care l-a intitulat Star Trek. Acțiunea serialului avea să se petreacă în secolul 23, la bordul unei uriașe nave interstelare, al cărei echipaj avea ca misiune explorarea unei porțiuni relativ mici a galaxiei noastre, Calea Lactee.
Printre sursele de inspirație pentru această idee, Roddenberry a enumerat romanul lui A. E. van Vogt despre o navă spațială numită Space Beagle, seria de povestiri Marathon a lui Eric Frank Russell și filmul Planeta interzisă (1956). S-au făcut paralele și cu serialul de televiziune Rocky Jones, Space Ranger (1954), o space opera mai puțin sofisticată, care conținea multe dintre elementele — organizarea, relațiile dintre membrii echipajului, misiunile, o parte a aranjării punții și chiar unele dispozitive tehnologice — ce au constituit serialul Star Trek. Roddenberry s-a bazat mult și pe romanele cu Horatio Hornblower ale lui C.S. Forrester, care prezintă un dârz căpitan de navă ce conduce, cu o mână blândă, o navă maritimă aflată într-o misiune nobilă. Roddenberry se referea deseori la căpitanul Kirk ca la un „Horatio Hornblower în spațiu”.
Roddenberry avea o experiență vastă în a scrie scenarii pentru seriale western, care fuseseră populare în prima parte a anilor 1960 și în anii 1950, motiv pentru care și-a prezentat noul serial rețelelor de televiziune ca un „Wagon Train spre stele”.25 Anniversary television special. În 1964, Roddenberry a semnat un contract de dezvoltare de programe pe trei ani cu o importantă companie de producție independentă, Desilu Productions. În concepția originală a lui Roddenberry, protagonistul era căpitanul Robert April al navei stelare S.S. Yorktown. Acest personaj a fost transformat apoi în căpitanul Christopher Pike.
Roddenberry a prezentat pentru prima dată serialul Star Trek companiei CBS, care l-a refuzat în favoarea creației lui Irwin Allen, Lost in Space. Roddenberry și-a prezentat apoi ideea șefului Studiourilor Desilu — Herb Solow — care a acceptat-o în cele din urmă. Solow a vândut ulterior conceptul lui Gene pentru Star Trek companiei NBC, care a plătit, dar apoi a refuzat primul episod pilot „The Cage”, motivând că acesta era „prea cerebral”. Totuși, producătorii NBC fuseseră impresionați de idee, și au înțeles că o parte dintre problemele serialului se datorau scenariului, pe care-l aleseseră chiar ei. Aceștia au luat apoi neobișnuita decizie de a finanța un al doilea episod pilot, după scenariul intitulat „Where No Man Has Gone Before”. Doar personajul d-lui Spock, interpretat de Leonard Nimoy, a fost păstrat din primul pilot, și numai doi actori - Majel Barrett și Nimoy - au continuat să joace și în al doilea pilot. Acest episod s-a dovedit a fi pe placul celor de la NBC, care au selectat Star Trek pentru a face parte din viitoarea grilă de programe pentru toamna anului 1966.
Al doilea episod pilot a introdus restul personajelor principale: căpitanul Kirk (William Shatner), inginerul șef lt. comandor Scott (James Doohan) și lt. Sulu (George Takei). Paul Fix l-a interpretat pe dr. Mark Piper în al doilea pilot; medicul navei Leonard McCoy (DeForest Kelley) s-a alăturat celorlalți actori după începerea filmărilor pentru primul sezon, și a rămas pe tot parcusul serialului, obținând chiar statutul de al treilea star al seriei. Echipajului permanent al navei i s-a mai alăturat și ofițerul de comunicații lt. Uhura (Nichelle Nichols), prima femeie afro-americană care a jucat un rol atât de important într-un serial de televiziune american. Walter Koenig s-a alăturat distribuției în rolul sublocotenentului Pavel Chekov în cel de-al doilea sezon.
Producție
Printre persoanele care au lucrat la producția serialului s-a numărat directorul artistic Matt Jefferies. Jefferies a proiectat nava stelară Enterprise și majoritatea interioarelor sale. Contribuția sa la succesul serialului a fost omagiată prin denumirea de „Tub Jefferies”, dată coloanelor de serviciu din interiorul navelor prezentate în diversele serii Star Trek. Pe lângă faptul că a lucrat cu fratele său, John Jefferies, pentru a crea fazerele, armele de mână din Star Trek, Jefferies a proiectat și puntea navei Enterprise (pe baza unui model anterior al lui Pato Guzman). Jeffries și-a folosit experiența practică acumulată ca aviator în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, ca și cunoștințele sale despre construcția aeronavelor, pentru a crea o punte elegantă, funcțională și ergonomică.
Costumierul serialului Star Trek, Bill Theiss, a creat aspectul frapant al uniformelor Flotei Stelare pentru membrii echipajului de pe nava Enterprise, costumele pentru actrițele invitate și pentru diverse specii extraterestre, cum ar fi klingonienii, vulcanienii, romulanii, tellariții, andorienii și mulți alții.
Artistul și sculptorul Wah Chang, care lucrase pentru Walt Disney Productions, a fost angajat pentru a se ocupa de elementele de recuzită: el a creat comunicatorul cu clapă, deseori citat ca sursă de inspirație pentru aspectul telefonului mobil. Chang a mai proiectat „tricorder-ul”, un dispozitiv portabil de analiză, înregistrare și calcul, și multe alte aparate fictive, folosite de inginerii și personalul medical de pe navă. După debutul serialului, el a contribuit la crearea unor rase extraterestre memorabile, ca Gorn și Horta.
NBC Sezonul 1 (1966–1967) thumb|left|180px|William Shatner în rolul lui Kirk, în primul episod al serialului din 1966. NBC a comandat 16 episoade ale serialului Star Trek, în afară de „Where No Man Has Gone Before”. Primul episod săptămânal al serialului a fost difuzat joi, pe 8 septembrie 1966, în intervalul orar 20:30-21:30, în cadrul programului de avanpremiere ale canalului NBC. Impresiile criticilor au fost diverse; în timp ce ziarele The Philadelphia Inquirer și San Francisco Chronicle au apreciat serialul, publicațiile The New York Times și Boston Globe au fost mai puțin favorabile, iar Variety prezicea că serialul „nu va funcționa”, numindu-l „un amestec incredibil și nefericit de confuzie și complexitate”. Debutând alături de programe care erau în mare parte reluări, Star Trek și-a câștigat repede locul de lider, cu o cotă de piață de 40.6.“The numbers game, part one.” Broadcasting. Sep. 19, 1966: 58-60. Însă, săptămâna următoare, fiind la concurență cu alte seriale noi, a căzut pe locul 2 (cotă de piață 29.4), după CBS. În următoarele două săptămâni, s-a clasat pe locul 33 (din 94 de programe), iar cele două episoade care au urmat au fost pe locul 51 în topul audiențelor.Gowran, Clay. “Nielsen Ratings Are Dim on New Shows.” Chicago Tribune. 11 octombrie 1966: B10.Gould, Jack. “How Does Your Favorite Rate? Maybe Higher Than You Think.” New York Times. 16 octombrie 1966: 129.
Cu câțiva ani înainte, audiențele serialului Star Trek din primul sezon i-ar fi determinat pe cei de la NBC să-l anuleze. Totuși, acest post a fost pionierul cercetării în domeniul profilului demografic al telespectatorilor în prima parte a anilor 1960, și, începând cu anul 1967, NBC și alte rețele de televiziune au început să ia în considerare aceste date în procesul lor decizional; de exemplu, CBS a anulat temporar serialul Gunsmoke în acel an pentru că avea prea mulți telespectatori în vârstă și prea puțini tineri. Deși Roddenberry a afirmat mai târziu că NBC nu avea cunoștință de datele demografice favorabile ale serialului Star Trek, chiar cunoașterea faptului că Star Trek avea un public de calitate a fost probabil motivul pentru care compania a continuat să difuzeze serialul după primul și al doilea sezon. NBC a decis să producă încă 10 episoade pentru primul sezon și a comandat un al doilea sezon în martie 1967.“NBC fills final hole for 1967-68.” Broadcasting. 6 martie 1967: 52. Inițial, compania a anunțat că serialul va rula marți, în intervalul 19:30-20:30, dar atunci când programul pe 1967-68 a fost finalizat, a fost plasat în intervalul 20:30-21:30 de vineri,Gent, George. “Alex Segal to Produce 3 Danny Thomas TV Shows.” New York Times. 15 martie 1967: 9.5. ceea ce a făcut ca tinerii, care constituiau publicul cel mai numeros, să nu mai poată urmări serialul cu ușurință.
Sezonul 2 (1967–1968) thumb|left|180px|Spock, Kirk și nava Enterprise, 1968. Audiența serialului Star Trek a continuat să scadă în timpul celui de-al doilea sezon. Deși Shatner se aștepta ca serialul să ia sfârșit după două sezoane și începuse să se pregătească pentru alte proiecte, se poate ca cei de la NBC să nu se fi gândit niciodată serios la anularea serialului. Încă din ianuarie 1968, Associated Press relata că Star Trek avea șanse „excelente” de a continua cu un al treilea sezon. Star Trek avea audiență mai mare pentru NBC decât serialul rival de la ABC, Hondo, iar programele concurente de la CBS erau printre primele 15 în topul audiențelor Nielsen. Din nou, datele demografice au ajutat serialul Star Trek să supraviețuiască. Contrar unei convingeri frecvente printre fani, serialul nu a avut mai mulți telespectatori tineri decât programele rivale atâta timp cât a rulat pe postul NBC. Cercetările făcute de companie au arătat, totuși, că Star Trek avea un „public de calitate”, din care făceau parte „bărbați cu educație superioară și venituri mari”, în timp ce alte seriale NBC aveau audiențe mai mici. Lucrul care i-a surprins totuși pe producătorii de la NBC a fost entuziasmul telespectatorilor serialului Star Trek. Acesta avea neobișnuita calitate de a dezbate cu seriozitate teme sociale contemporane într-un context futurist, spre deosebire de Lost in Space, care era înclinat mai mult spre divertisment.