Numele de „bunica Europei”, dat reginei Victoria este cu siguranță un clișeu, dar care acoperă o realitate printr-un șir de căsătorii politice ale copiilor și nepoților săi, regina Marii Britanii și a Irlandei, Împărăteasă a Indiei, a încheiat un parteneriat cu cele mai multe monarhii europene.

Puterea reală a descendenților Victoriei în statele lor, în secolul al XX-lea nu ar trebui să fie exagerată, iar unele dinastii încă în vigoare la începutul secolului al XXI-lea nu sunt altceva decât simboluri.

Putem găsi de asemenea unele evoluții interesante în alte domenii, cum ar fi, de exemplu: în plan medical, gena hemofiliei printre descendentele Victoriei; în plan genealogic, studiul căsătoriilor cosanguine; în plan demografic și statistic: în 1997, la 157 de ani după nașterea primului copil al reginei, un autor (Marlene A. Eilers, în Queen Victoria’s Descendants) a numărat 816 descendenți ai cuplului regal iar altul (Allan Raymond, în Queen Victoria – Descendants statistic pages) a estimat 1010 la începutul anului 2010. Statistica vârstei medii sau a duratei de viață este ridicată; în plan geografic: putem măsura astăzi deschiderea Europei către lume prin descoperirea legăturilor atât în Australia în Africa de Sud, Statele Unite ale Americii și Brazilia.

Victoria și Albert au avut 42 de nepoți (20 băieți și 22 fete), din care doi (fiul cel mic al Prințului Alfred și fiul cel mic al Prințesei Helena) au murit la naștere iar alți doi (Prințul Alexander John de Wales și Prințul Harold de Schleswig-Holstein) au murit la scurt timp după naștere. Primul nepot a fost viitorul împărat german Wilhelm al II-lea; a fost primul născut al primului copil al reginei Victoria, Victoria, Prințesă Regală la 27 ianuarie 1859. Cel mai mic nepot a fost Prințul Maurice de Battenberg născut la 3 octombrie 1891 de Prințesa Beatrice, cel mai mic copil al reginei Victoria și ultimul ei copil care a murit.

Ultimul nepot care a murit a fost Prințesa Alice, Contesă de Athlone (născută la 25 februarie 1883 de Ducele și Ducesa de Albany); a murit la 3 ianuarie 1981 la aproape 102 ani, la exact 80 de ani după decesul bunicii ei.

Prințul Consort Albert (1819 – 1861) a trăit suficient cât să-și vadă primul copil căsătorit și doi dintre nepoți născuți (Wilhelm, 1859–1941, și sora sa Charlotte a Prusiei, 1860–1919) în timp ce regina Victoria (1819 - 1901) și-a văzut nu numai toții nepoții născuți dar și mulți din cei 85 de strănepoți.

Decesul reginei Victoria din ianuarie 1901 a fost precedat de decesul a trei dintre copiii ei (Prințesa Alice în decembrie 1878, Prințul Leopold în martie 1884 și Prințul Alfred în iulie 1900) și a fost urmat la scurtă vreme de decesul Prințesei Regale din august 1901. În afară de cei patru nepoți care au murit la naștere sau imediat după, regina Victoria a supraviețuit câtorva nepoți:

Prințul Sigismund al Prusiei, care a murit în 1866 de meningită. Prințul Friedrich de Hesse și de Rin, care a fost hemofil și a murit în 1873 după ce a căzut de la fereastra dormitorului mamei lui. Prințesa Marie de Hesse și de Rin, care a murit în 1878 de difterie. Prințul Waldemar al Prusiei, care a murit în 1879 de difterie. Prințul Albert Victor, Duce de Clarence, care a murit în 1892 de o epidemie de gripă. Prințul Alfred de Edinburgh, care a murit în 1899 în urma rănilor pe care și le-a făcut în încercarea de a se sinucide cu un revolver. Prințul Christian Victor de Schleswig-Holstein, care a murit de malarie în octombrie 1900, în timp ce servea ca ofițer în Africa de Sud în timpul războiului bur.

Cel mai longeviv strănepot al reginei Victoria a fost Carl Johan Bernadotte (1916-2012).

Victoria și soțul ei Germanul Albert de Saxa-Coburg-Gotha a fost văr primar cu Victoria, deoarece a fost al doilea fiu al lui Ernest I de Saxa-Coburg-Gotha (1784-1844), care era fratele mai mare al mamei reginei, ce purta tot prenumele Victoria (1786-1861).

Originea Victoriei a fost puțin legată de Anglia, deoarece, în afară de mama ei germană, tatăl său a aparținut Casei de Hanovra, Casă care a domnit în Marea Britanie din 1714, în timp ce fiecare generație s-a căsătorit cu o prințesă germană. Trei din cei patru bunici ai reginei au fost germani așa cum germani au fost șapte din cei opt străbunici, dacă-l putem numi „englez” pe cel de-al optulea, Frederick, Prinț de Wales, care avea o mamă germană și un tată cu origini germane.

Căsătoria a fost una fericită și a durat 21 de ani până la moartea Prințului Consort în 1861.

Copiii Victoriei și ai lui Albert

Cinci fete și patru băieți s-au născut între 1840, data căsătoriei și nașterea primei fiice și 1857, data de naștere a ultimului vlăstar, Beatrice. 9 copii în 17 ani, mai mult de un copil la fiecare douăzeci și două luni. În ordine cronologică aceștia sunt: Victoria Mary Adelaide Louise (1840-1901), numită „Vicky” Albert Edward (1841-1910), numit „Bertie” Alice Maud Mary (1843-1878) Alfred Ernest Albert (1844-1900) Helena Augusta Victoria (1846-1923), numită „Lenchen” Louise Caroline Alberta (1848-1939) Arthur William Patrick Albert (1850-1942) Leopold George Duncan Albert (1853-1884) Beatrice Mary Victoria Feodore (1857-1944)

Victoria: Prusia - Hanovra - Hesse - Grecia - Spania - România - Italia - Iugoslavia

Victoria a Marii Britanii, copilul preferat al reginei a fost măritată din dorința reginei cu cea mai bună partidă europeană, moștenitorul Prusiei, Prințul Frederic. A deținut titlul de împărăteasă doar 99 zile deoarece soțul ei a decedat în urma unui cancer la gât. Restul vieții sale a fost împărțit între umilințe la care fiul său Wilhelm al II-lea a supus-o și redactarea unei largi corespondențe cu familia sa.

Victoria și Frederic au avut opt copii: kaiserul Wilhelm al II-lea al Germaniei (1859-1941), Charlotte a Prusiei (1860-1919), Heinrich al Prusiei (1862-1929), Sigismund al Prusiei (1864-1866), Victoria a Prusiei (1866-1929), Waldemar al Prusiei (1868-1879), Sofia a Prusiei (1870-1932) și Margareta a Prusiei (1872-1954)

Trei persoane din această listă merită o atenție în ceea ce privește genealogia: Primul este împăratul Wilhelm al II-lea el însuși tată a șapte copii, șase băieți și o fată care au dus la formarea unei familii mari. Unul din nepoții săi, Friedrich George al Prusiei (1911-1966), s-a căsătorit cu Brigid Guinness, membră a unei familii anglo-irlandeze de berari care produc berea cu același nume, iar fiica acestuia din urmă, Antonia a Prusiei (n. 1955), s-a căsătorit cu un descendent al lui Wellington.

Singura fiică a împăratului, Victoria-Louise, s-a căsătorit din dragoste cu Ernest Augustus, Duce de Brunswick, Șeful Casei de Hanovra, având reputația de dușman al Hohenzollernilor care a deposedat Germania de statele sale din nord. Nepotul său, actualul Șef al Casei de Hanovra este Ernst-August de Hanovra (n. 1954) care s-a căsătorit a doua oară cu prințesa Caroline de Monaco (n. 1957).

Fiica Victoriei-Louise, Frederica de Hanovra (1917-1981), a devenit regină a Greciei prin căsătoria cu Paul I al Greciei (1901-1964), care au fost părinții actualei regine a Spaniei Sofía (n. 1938) și a fostului rege Constantin al II-lea al Greciei (n. 1940).

În ceea ce o privește pe Sofia a Spaniei, ne întâlnim cu primul caz de dublă moștenire de la Victoria: regina Spaniei este stră-stră-strănepoată prin mama ei (Sofia a Spaniei - Frederica de Hanovra - Victoria Luise a Prusiei - Wilhelm II - Victoria a Marii Britanii - Victoria) și stră-stră-nepoată prin tatăl ei (Sofia a Spaniei - Paul I al Greciei - Sofia a Prusiei - Victoria a Marii Britanii - Victoria).

Un caz interesant a fost căsătoria Sofiei a Spaniei cu Juan Carlos al Spaniei (stră-strănepot al Victoriei). Tinerii Bourbons ai familiei regale spaniole au deci, prin mama și tatăl lor, sânge german. Astăzi familiile regale simt nevoia să se integreze în țările de origine și chiar și ultimele bastioane care au protejat sângele regal, Spania și Regatul Unit, nu se mai pot opune căsătoriilor cu oameni obișnuiți.

Al doilea fiu al Victoriei-Louise, George Wilhelm de Hanovra (1915-2006), s-a căsătorit cu o prințesă greacă, Sofia, fiica Prințului Andrei al Greciei și sora Prințului Filip, Duce de Edinburgh care este soțul actualului monarh al Regatului Unit, Elisabeta a II-a a Regatului Unit. Deci, copiii lor George și Frederica de Hanovra sunt verișorii germani ai prinților Charles, Anne, Andrew și Edward ai Angliei.

Al treilea fiu al Prințesei Victoria, Prințul Heinrich al Prusiei (1862-1929), s-a căsătorit în 1888 cu o altă nepoată a reginei Victoria: Prințesa Irene de Hesse, fiica Alicei, fiind primul cuplu cronologic de căsătorie cosanguină printre descendenții reginei Victoria.

Al cincilea copil al Prințesei Victoria, Prințesa Victoria a Prusiei, n-a ezitat să se căsătorească a doua oară cu omul de rând Alexandre Zoubkoff (1900-1936). A fost pentru prima dată în familia prusacă.

Al șaptelea copil al Prințesei Victoria, Sofia a Prusiei, a devenit regină a Greciei prin căsătoria cu Constantin I al Greciei și a adus sânge prusac în familia Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg din Grecia. Cei doi au avut șase copii; trei fii care au devenit regi ai Greciei (George al II-lea, Alexandru I și Paul I) și trei fiice: regina României, Elena a Greciei (1896-1982), care s-a căsătorit cu un alt descendent al reginei Victoria, regele Carol al II-lea al României; regina Croației, Irene, căsătorită cu ducele de Aoste care a devenit rege al Croației sub numele Tomislav II; și Ecaterina. Prin Irene a Greciei, Sofia este, de asemenea, bunica unuia dintre cei doi pretendenți actuali la tronul din Italia, Amedeo de Savoia, creându-se astfel legătura genealogică dintre Victoria și familia regală din Italia. Prima soție a lui Amedeo, Claude de Orléans, este fiica Prințului Henri, Conte de Paris.

Strănepoata ei Alexandra a Greciei (singurul copil al nepotului ei Alexandru I al Greciei) s-a căsătorit cu regele Petru al II-lea al Iugoslaviei.

În concluzie, se constată că descendenții prusaci ai Victoriei s-au răspândit în întreaga Europă prin căsătorii cu britanici, spanioli, francezi, italieni, greci, iugoslavi, români, ruși, suedezi sau americani. Mai aventuroasă a fost Prințesa Stephanie a Prusiei (n. 1966), stră-strănepoata lui Wilhelm II, care s-a căsătorit cu tanzanianul Bao Mbaraka Amadi (n. 1956) cu care are patru copii.

Eduard al VII-lea: Regatul Unit - Norvegia

Descendenții regelui Eduard al VII-lea sunt bine cunoscuți, deoarece dețin încă coroana britanică. După el, s-au succedat moștenitorii direcți: fiul său, George al V-lea (1865-1936), nepoții Eduard al VIII-lea (1894 - 1972) și George al VI-lea (1895-1952) și strănepoata Elisabeta a II-a (n. 1926).

Familia soției regelui este de oarecare interes, deoarece soția sa, Alexandra a Danemarcei (1844-1925), este fiica regelui Christian al IX-lea al Danemarcei, numit „socrul Europei”. Este, de asemenea, sora lui Dagmar rebotezată Maria Feodorovna atunci când a trecut la religia ortodoxă pentru căsătoria cu țarul Alexandru al III-lea al Rusiei (1845-1894) și a fost mama țarului Nicolae al II-lea. Este sora lui Frederic al VIII-lea, rege al Danemarcei (1843-1912) și a regelui George I al Greciei (1845-1913). Sora sa, Thyra (1853-1933), s-a căsătorit cu ultimul Prinț Moștenitor al Hanovrei, Ernest Augustus iar fratele cel mic Prințul Valdemar s-a căsătorit cu Marie de Orléans, strănepoata regelui Ludovic-Filip al Franței.

thumb|200px|Viitorul rege George al V-lea împreună cu surorile sale Louise, Victoria și Maud, 1882-1885

Eduard al VII-lea și Alexandra a Danemarcei au avut șase copii: Albert Victor, Duce de Clarence, George V, Prințesa Louise, Prințesa Victoria Alexandra, Maud de Wales și Prințul Alexander John.

Primul copil al regelui, Albert Victor, Duce de Clarence, a murit la vârsta de 28 de ani de o pandemie de gripă, după câteva săptămâni de la logodna cu Mary de Teck.