Torino

thumb|300px|Harta Torino (Turin în piemonteză și occitană) este un important oraș industrial în nord-vestul Italiei. Este situat pe malul stâng al râului Pad, aproape de confluența sa cu râurile Sangone, Dora Riparia și Stura di Lanzo. Cu o populație de 905.209 de locuitori și 1.700.000 în zona metropolitană, este cel mai mare oraș și capitala regiunii Piemont și totodată a provinciei omonime. Torino a găzduit Jocurile Olimpice de iarnă din 2006.

Geografie Torino este amplasat pe o suprafață de 130 km² într-o câmpie delimitată de râurile Stura di Lanzo, Sangone și Pad (care traversează orașul de la sud la nord). Un alt râu care traversează orașul este Dora Riparia. Padul (Po) separă partea deluroasă a orașului de câmpia torineză, ce scade în altitudine de la 280 la 220 de metri (de la vest spre est). Orașul este înconjurat la vest și la nord de Alpi iar în sud se află colinele Monferrato. Piața Castello este piața centrală a orașului.

Istorie Înainte de epoca romană, zona Torino era locuită de taurini; numele nu semnifică neapărat etimologic cuvântul taur - care devine ulterior simbolul cetății, ci mai degrabă cuvântul celtic „tau“ (munte). Așezarea inițială, Taurisia a fost distrusă parțial de cartaginezi în timpul invaziei lui Hannibal din 218 î.Hr. În secolul I d.Hr., romanii au întemeiat în această zonă o tabără militară Castra Taurinorum, care a fost mai târziu închinată lui Augustus (Augusta Taurinorum). Planul stradal actual păstrează structura romană, cu 3-4 axe orizontale intersectate în unghi drept de mai multe străzi perpendiculare.

În anul 69, orașul a fost distrus parțial de un incendiu, în timpul unei lupte dintre armatele lui Otho și Vitellius.

thumb|250px|Basilica Superga

În secolul al VI-lea Torino devine capitala unui ducat lombard; în 773 este cucerit de trupele lui Carol cel Mare, devenind un comitat francez. În secolele XII și XIII devine oraș liber și trece în administrarea Casei de Savoia. Ocupat de francezi în 1536–1562, a revenit sub autoritatea ducilor de Savoia prin Emanuele Filiberto, Ducele Cap de Fier, care a stabilit capitala Ducatului de Chambéry la Torino (sub pretextul de a scurta drumul cardinalului de Milano, Carol Borromeo, care făcuse o promisiune - să meargă pe jos pentru a venera Giulgiul din Torino). La începutul secolului al XVIII-lea, în timpul războaielor pentru tronul spaniol, orașul a fost locul de desfășurare a unui lung asediu, întreprins de armata franceză; erou al acelor zile a fost Pietro Micca. Asediul s-a încheiat prin victoria lui Eugen de Savoia asupra forțelor franceze în 1706. În urma victoriei, prin Tratatul de la Utrecht (1713), Ducatul devine Regat iar în următoarele decenii se consolidează puterea sabaudă (v. Regatul Sardiniei). În același an, pentru a mulțumi Fecioarei Maria, regele construiește o biserică pe colina care domină orizontul orașului: celebra biserică Superga. În 1798 Carol Emanuel al IV-lea de Savoia a fost forțat de francezii conduși de Napoleon să abdice și să părăsească orașul. În această perioadă, orașul suferă o importantă transformare: au fost demolate, din ordinul lui Napoleon, zidurile ridicate începând cu jumătatea secolului al XVI-lea, care protejaseră orașul vreme de două secole. În 1814, după o serie de înfrângeri suferite de francezi, Casa de Savoia a revenit la cârma regatului prin Victor Emanuel I de Savoia.

În anii 1850-60, reformele politico-sociale, munca de sistematizare dusă de Cavour, împreună cu mișcările democratice, au pus bazele procesului de unificare națională.

thumb|left|250px|Palatul Regal

După unificarea Italiei, Torino a fost capitala Regatului Italiei între 1861 și 1865, după care aceasta a fost mutată pentru scurt timp la Florența și finalmente la Roma în 1870. Pierderea funcției de capitală a fost o lovitură dură la adresa orașului, care a trebuit să se reinventeze ca centru manufacturier și industrial.

În secolul XX orașul Torino a trecut printr-o fază de dezvoltare culturală și economică intensă. În 1899 a fost înființată Fiat (Fabrica Italiana Automobili Torino, Fabrica Italiană de Automobile Torino). Importanța industriei automobilistice a umbrit numeroasele inițiative din alte sectoare economice, precum industria de confecții (Venchi Unica), alimentară (Cirio) și cinematografică (FERT). Primul război mondial și ulterior perioada fascistă au dat un impuls puternic producției industriale.

Înainte și în timpul celui de-al doilea război mondial, Torino devine un punct nevralgic al revoltelor sociale și al opoziției față de fascism. În 1943, la Torino a izbucnit o importantă grevă muncitorească care s-a extins în alte orașe și a condus la căderea regimului. Datorită prezenței industriilor grele (armamente, vehicule, dar și industria metalurgică) a suferit distrugeri masive.

După cel de-al doilea război mondial Torino cunoaște o perioadă de dezvoltare industrială intensă, împărțind "miracolul economic" cu Milano, dar își pierde importanța culturală de după Eliberare.

În deceniile următoare, Torino a fost invadat de imigranți din regiunea Veneto și sudul Italiei. În prezent, Torino se află într-o perioadă de incertitudine, datorită sistematizării urbanistice și renașterii culturale, pe de-o parte și declinului economic cauzat de criza industriei automobilistice, pe de altă parte. Torino a găzduit Olimpiada de iarnă din februarie 2006.

Obiective turistice thumb|left|250px|Mole Antonelliana

Unul dintre simbolurile de referință ale orașului este Mole Antonelliana (sec. XIX), în cadrul căruia funcționează Muzeul Național al Cinematografiei italiene. Catedrala Sfântul Ioan Botezătorul (sec. XV) găzduiește Giulgiul din Torino, o pânză veche cu o urmă imprimată de corpul unui om, despre care se crede că este pânza care l-a acoperit pe Isus în mormântul său. Muzeul antichității egiptene din oraș găzduiește a doua cea mai valoroasă colecție egipteană din lume, după cel din Cairo.

Torino pune la dispoziția vizitatorilor un circuit de mare valoare istorică și arhitecturală: reședințele Casei de Savoia. Pe lângă Palatul Regal, reședința oficială a ducilor de Savoia până în 1865, circuitul cuprinde palate, reședințe și castele din centrul orașului și din împrejurimi. În Torino se mai află Palatul Chiablese, Muzeul Regal de Arme, Biblioteca Regală, Palatul Carignano, Villa della Regina, Castelul Valentino și Palatul Madama. Acesta din urmă este adevăratul centru metaforic și geografic al orașului. Anumite părți din construcție datează din epoca romană (este vorba de două dintre cele patru turnuri). În Evul Mediu a fost transformat în castel prin construirea a două turnuri noi. Palatul a fost renovat ulterior de mai multe ori și ornat cu o splendidă fațadă, operă a lui Filippo Juvarra.

thumb|250px|Palatul Madama

În afara orașului, demne de vizitat sunt castelele Rivoli, Moncalieri, Venaria, Agliè, Racconigi și Govone. Unele dintre acestea (în primul rând Rivoli, cu muzeul omonim) găzduiesc evenimente, expoziții și inițiative culturale de interes local și nu numai. În 1997, acest complex de monumente istorice a fost declarat patrimoniu UNESCO. În castelul Stupingi poate fi admirată căsuța de vânătoare (palazzina di caccia) a lui Filippo Juvarra, un celebru arhitect italian cu viziuni cosmopolite.

Pe colinele care mărginesc orașul se află Basilica Superga, de unde se învăluie o priveliște spledidă spre vârfurile acoperite de zăpadă ale Alpilor.

Orașul este faimos totodată ca platou de filmare pentru filmele clasice Jaf în stil italian (1969) cu Michael Caine (există un tur al tuturor locațiilor de filmare) și Deep Red (1975), realizat de regizorul italian Dario Argento.

Populație și administrație Torino avea în 2002 o populație de 857.433 de locuitori, cu o densitate de 6.596 loc./km². În ultimii trei ani, a crescut în termeni de populație cu mai puțin de 0.5%, fapt care se explică prin rata scăzută a natalității; acest fapt determină o populație îmbătrânită. Aproximativ 12,4% din populație are sub 14 ani, în timp ce pensionarii numără 20,8% din populație. Orașul a înregistrat o creștere a ratei imigrației, inclusiv în zonele suburbane. Populația este în mare parte de etnie italiană (92.1%), însă există și câteva grupuri minoritare: români (2.3%), marocani (1.5%), peruvieni (0.5%) și albanezi (0.4%).

Piero Fassino este în prezent primarul orașului Torino, ales în mai 2011 pe un mandat de 5 ani. El reprezintă coaliția de centru-stânga și el este succesorul de Sergio Chiamparino.

Circumscripții Orașul Torino este împărțit în zece circumscripții, compuse din mai multe cartiere istorice: Circumscripția 1: Centru - Crocetta Circumscripția 2: Santa Rita - Mirafiori Nord Circumscripția 3: San Paolo - Cenisia - Pozzo Strada - Cit Turin - Borgata Lesna Circumscripția 4: San Donato - Campidoglio - Parella Circumscripția 5: Borgo Vittoria - Madonna di Campagna - Lucento - Vallette Circumscripția 6: Barriera di Milano - Regio Parco - Barca - Bertolla - Falchera - Rebaudengo - Villaretto Circumscripția 7: Aurora - Vanchiglia - Madonna del Pilone Circumscripția 8: San Salvario - Cavoretto - Borgo Po Circumscripția 9: Nizza Millefonti - Lingotto - Filadelfia Circumscripția 10: Mirafiori Sud

Relații internaționale

Economie În zilele noastre, Torino este un important centru industrial, cunoscut în mod deosebit în industria automobilistică, ca sediu al companiei Fiat. În oraș se află faimoasa clădire Lingotto, la un moment dat cea mai mare fabrică de automobile din lume, care în prezent găzduiește un centru de conferințe, o sală de concerte, o galerie de artă, un centru comercial și un hotel. Torino a fost locul de naștere a mai multor companii italiene importante precum Lavazza, Cirio, SAI, Reale Mutua Assicurazioni, Toro Assicurazioni, Lancia, Italdesign (Giugiaro), Bertone, Pininfarina și bănci importante ca Istituto Bancario San Paolo di Torino (actualmente Sanpaolo IMI) și Martini.

thumb|250px|O fântână arteziană în Piața Castello Este de asemenea un centru al industriei aerospațiale, prin compania Alenia. Câteva componente importante ale Stației Spațiale Internaționale, precum modulul logistic polivalent, au fost produse la Torino. Proiectele europene aerospațiale viitoare vor fi dirijate de la Torino, de o nouă companie, NGL, o subsidiară a EADS (70%) și Finmeccanica (30%).

Torino este totodată locul de naștere al mai multor sectoare ale economiei italiene, precum telecomunicațiile (Società Idroelettrica Piemontese, actualmente Telecom Italia), radioteleviziunea (EIAR, actualmente RAI) și cinematografia. Multe dintre aceste companii au fost mutate în alte părți ale Italiei, însă Torino încă găzduiește Muzeul Național al Cinematografiei.

Un alt sector important al economiei torineze este cel alimentar. Torino este recunoscut pentru ciocolata gianduiotto (numele vine de la o mască locală în Commedia dell'arte, și anume Gianduja).