Mercosur

Mercosur (, în portugheză Mercosul), oficial Piața Comună a Sudului (, , ), este o organizație interguvernamentală și uniune vamală din America de Sud. Fondată în 1991 prin Tratatul de la Asunción, organizația reunește cinci state membre active: Argentina, Bolivia, Brazilia, Paraguay și Uruguay. Venezuela a aderat în 2012, fiind însă suspendată din decembrie 2016 pentru neîndeplinirea obligațiilor comerciale și încălcarea clauzei democratice.

Obiectivul declarat al blocului este crearea unei piețe comune cu liberă circulație a bunurilor, serviciilor, capitalurilor și persoanelor, precum și adoptarea unui tarif extern comun și coordonarea politicilor macroeconomice. În practică, Mercosur funcționează ca o uniune vamală incompletă, cu numeroase excepții tarifare și bariere netarifare între statele membre.

Cu o populație de aproximativ 295 de milioane de locuitori și o suprafață de circa 15 milioane km², blocul dispune de un PIB combinat de aproximativ 3.000 de miliarde de dolari în termeni nominali, respectiv 5.700 de miliarde în paritate de putere de cumpărare (2024), poziționându-se ca a cincea economie mondială. Mercosur este unul dintre principalii exportatori globali de produse agricole, în special soia, carne de vită și cereale.

În decembrie 2024, după 25 de ani de negocieri, Mercosur a finalizat un acord comercial cu Uniunea Europeană, cel mai amplu tratat de acest tip încheiat vreodată de cele două blocuri. Acordul urmează să fie ratificat de parlamentele statelor membre ale ambelor organizații.

Istorie

Antecedente (1985–1990) Originile Mercosur sunt legate de apropierea diplomatică dintre Argentina și Brazilia după încheierea regimurilor militare din ambele țări. Timp de decenii, cele două puteri sud-americane se aflaseră într-o relație de rivalitate și suspiciune reciprocă pentru hegemonia regională.

La 30 noiembrie 1985, președinții Raúl Alfonsín (Argentina) și José Sarney (Brazilia) au semnat Declarația de la Iguazú (Declaración de Foz de Iguazú), document considerat piatra de temelie a integrării regionale. Declarația a instituit o comisie bilaterală pentru promovarea cooperării economice.

În 1988, cele două state au semnat Tratatul de Integrare, Cooperare și Dezvoltare, care stabilea obiectivul creării unei piețe comune în termen de zece ani. Paraguay și Uruguay s-au alăturat negocierilor în 1990, transformând inițiativa bilaterală într-un proiect regional.

Fondarea și consolidarea (1991–1998) Mercosur a fost înființat oficial la 26 martie 1991 prin semnarea Tratatului de la Asunción de către Argentina, Brazilia, Paraguay și Uruguay. Tratatul prevedea eliminarea treptată a barierelor tarifare și crearea unei zone de liber schimb până la 31 decembrie 1994.

Cadrul instituțional a fost definitivat la 17 decembrie 1994 prin Protocolul de la Ouro Preto, care a conferit blocului personalitate juridică internațională și a transformat zona de liber schimb într-o uniune vamală, cu un tarif extern comun aplicabil importurilor din state terțe. De la 1 ianuarie 1995, tariful extern comun a intrat în vigoare.

Perioada 1991–1998 este considerată „epoca de aur" a integrării: comerțul intra-bloc a crescut de la 4 miliarde de dolari în 1990 la peste 20 de miliarde în 1998, o creștere de cinci ori. În 1996, Bolivia și Chile au devenit primele state asociate ale blocului.

În iulie 1998, statele membre au semnat Protocolul de la Ushuaia privind angajamentul democratic, care stipulează că funcționarea deplină a instituțiilor democratice este o condiție esențială pentru participarea la Mercosur și că orice „ruptură a ordinii democratice" poate conduce la suspendarea statului în cauză.

Crize și stagnare (1999–2002) Entuziasmul inițial a fost temperat de o serie de șocuri economice. În ianuarie 1999, Brazilia a devalorizat brusc realul, oferind exporturilor sale un avantaj competitiv față de produsele argentiniene. Argentina, aflată sub un regim de paritate fixă cu dolarul american, nu a putut răspunde prin măsuri similare, ceea ce a generat tensiuni comerciale și reintroducerea unor bariere tarifare.

Colapsul economic al Argentinei din 2001–2002 a agravat situația, ducând la o scădere dramatică a schimburilor comerciale intra-bloc. Perioada a evidențiat lipsa unor mecanisme eficiente de coordonare macroeconomică între statele membre.

Extindere și dimensiune politică (2003–2012) Instalarea unor guverne de centru-stânga în regiune a imprimat Mercosur o orientare mai politică și socială. Sub conducerea președinților Luiz Inácio Lula da Silva (Brazilia) și Néstor Kirchner (Argentina), blocul a pus accent pe reducerea asimetriilor de dezvoltare.

În 2004, a fost creat Fondul pentru Convergență Structurală a Mercosur (FOCEM), destinat finanțării proiectelor de infrastructură în statele membre mai mici. Brazilia contribuie cu 70% din bugetul fondului, iar Paraguay primește cea mai mare parte a finanțărilor.

În 2005 a fost înființat Parlamentul Mercosur (Parlasur), cu sediul la Montevideo. Anterior, în 2002 fusese adoptat Protocolul de la Olivos pentru soluționarea disputelor comerciale, care a creat un Tribunal Permanent de Revizuire cu sediul la Asunción.

Aderarea Venezuelei a fost un proces controversat. Paraguay, singurul stat care se opunea, a fost suspendat în iunie 2012 după destituirea președintelui Fernando Lugo, considerată de celelalte state o încălcare a clauzei democratice. În absența Paraguayului, Venezuela a fost acceptată ca membru deplin la 31 iulie 2012. Paraguay a fost reintegrat în 2013, după organizarea de alegeri prezidențiale.

Suspendarea Venezuelei (2016–2017) Deteriorarea situației politice și economice din Venezuela a condus la izolarea acesteia. La 1 decembrie 2016, Venezuela a fost suspendată pentru neîncorporarea normelor juridice ale Mercosur în legislația națională, după expirarea termenului de patru ani acordat la aderare.

La 5 august 2017, miniștrii de externe ai celorlalte state membre au activat Protocolul de la Ushuaia, suspendând Venezuela pe termen nedeterminat pentru „ruptura ordinii democratice". Decizia a invocat încălcarea drepturilor omului și deteriorarea statului de drept sub administrația președintelui Nicolás Maduro. Suspendarea rămâne în vigoare.

Aderarea Boliviei și acordul cu UE (2024–prezent) Procesul de aderare a Boliviei, inițiat în 2015, a fost finalizat la 8 iulie 2024, când țara a devenit al cincilea membru activ al blocului. Bolivia are la dispoziție patru ani pentru a-și alinia legislația la normele Mercosur.

În decembrie 2024, tot în cadrul unui summit desfășurat la Montevideo, Mercosur și Uniunea Europeană au anunțat finalizarea negocierilor pentru un acord de asociere, după 25 de ani de tratative intermitente. Acordul urmează să fie ratificat de parlamentele statelor membre ale ambelor blocuri. În aceeași perioadă, Panama a devenit primul stat din America Centrală care a obținut statutul de membru asociat.

În decembrie 2024, Argentina a preluat președinția pro tempore a blocului.

Membri

Mercosur cuprinde în prezent cinci state membre cu drepturi depline, un stat membru suspendat, șapte state asociate și două state cu statut de observator.

State membre Statele membre participă la uniunea vamală, aplică tariful extern comun și au drept de vot în organele decizionale ale blocului. Deciziile se adoptă prin consens.

+ State membre Mercosur Stat Aderare Populație(2024) PIB nominal(mld. USD, 2024) Observații Argentina 26 martie 1991 46.000.000 638 Membru fondator Brazilia 26 martie 1991 212.000.000 2.186 Membru fondator; cea mai mare economie Paraguay 26 martie 1991 7.000.000 44 Membru fondator; sediul TPR Uruguay 26 martie 1991 3.400.000 81 Membru fondator; sediul Secretariatului Bolivia 8 iulie 2024 12.400.000 47 Cel mai recent membru Venezuela 31 iulie 2012 28.400.000 — Suspendată din august 2017 Surse: Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional

Venezuela a aderat ca membru deplin în 2012, însă a fost suspendată din toate drepturile și obligațiile în august 2017, în baza Protocolului de la Ushuaia, pentru „ruptura ordinii democratice". Suspendarea rămâne în vigoare până la restabilirea deplină a ordinii democratice.

Bolivia a semnat protocolul de aderare în 2015, iar procesul a fost finalizat în iulie 2024, după ratificarea de către toate statele membre. Bolivia are la dispoziție patru ani pentru a-și alinia legislația la normele blocului.

State asociate Statele asociate beneficiază de acorduri de liber schimb cu Mercosur, dar nu participă la uniunea vamală și nu au drept de vot. Pot participa la reuniunile organelor blocului în calitate de invitați.

+ State asociate Mercosur Stat Statut obținut Observații Chile 1996 Primul stat asociat Peru 2003 Membru și al Alianței Pacificului Colombia 2004 Membru și al Alianței Pacificului Ecuador 2004 Guyana 2013 Stat anglofon Surinam 2013 Stat neerlandofon Panama decembrie 2024 Primul stat din America Centrală

Statele asociate trebuie să adere la Protocolul de la Ushuaia privind angajamentul democratic. Chile, Colombia și Peru sunt totodată membre ale Alianței Pacificului, blocul comercial alternativ din regiunea Pacificului.

Observatori Mexic și Noua Zeelandă dețin statut de observator, ceea ce le permite să urmărească activitățile blocului fără a participa la acordurile comerciale.

Criteriile de aderare Potrivit Tratatului de la Asunción, pentru a deveni membru cu drepturi depline, un stat trebuie să: fie membru al Asociației Latino-Americane de Integrare (ALADI); să adere la Protocolul de la Ushuaia privind angajamentul democratic; să accepte adoptarea tarifului extern comun și a normelor Mercosur; să obțină ratificarea unanimă din partea tuturor statelor membre existente.

Procesul de aderare poate dura ani sau chiar decenii, așa cum s-a întâmplat în cazul Boliviei (2015–2024) și Venezuelei (2006–2012).

Structura instituțională

Spre deosebire de Uniunea Europeană, Mercosur nu este o organizație supranațională, ci una interguvernamentală. Deciziile se adoptă prin consensul statelor membre și nu au aplicabilitate directă, necesitând transpunerea în legislația națională a fiecărei țări pentru a intra în vigoare.

Cadrul instituțional a fost stabilit prin Protocolul de la Ouro Preto (1994), care a conferit blocului personalitate juridică internațională.

Organe decizionale Mercosur are trei organe principale cu putere de decizie:

+ Organele decizionale ale Mercosur Organ Funcție Componență Acte emise Consiliul Pieței Comune(CMC) Organ suprem; conducerea politică a procesului de integrare Miniștrii de Externe și ai Economiei; se reunește semestrial, cu participarea șefilor de stat Decizii Grupul Pieței Comune(GMC) Organ executiv; gestionarea funcționării zilnice a blocului Reprezentanți ai Ministerelor de Externe, Economiei și Băncilor Centrale Rezoluții Comisia de Comerț(CCM) Organ tehnic; administrarea instrumentelor politicii comerciale comune Reprezentanți tehnici ai statelor membre Directive

Toate deciziile, rezoluțiile și directivele sunt obligatorii pentru statele membre, dar necesită transpunere în dreptul intern pentru a produce efecte juridice.

Președinția pro tempore se rotește la fiecare șase luni, în ordine alfabetică, între statele membre. Transferul are loc în cadrul summiturilor prezidențiale.

Alte instituții

Parlamentul Mercosur (Parlasur) Înființat în 2005, cu sediul la Montevideo, Parlasur funcționează ca organ consultativ unicameral. Are în prezent 150 de membri, alocați proporțional cu populația fiecărui stat. Parlamentul nu dispune de puteri legislative, ci emite recomandări către organele decizionale.

Secretariatul Mercosur Structura administrativă permanentă, cu sediul la Montevideo, care asigură suport logistic și tehnic, gestionând arhiva oficială și publicațiile blocului.

Tribunalul Permanent de Revizuire (TPR)