miniatura|250px|Fotografii ale celor douăsprezece constelații zodiacale 220px|thumb|Pământul pe orbită, în jurul Soarelui, face ca Soarele să apară într-o sferă celestă care se deplasează pe ecliptică (roșu), înclinat pe ecuator (albastru). În astronomie, zodiacul este o regiune a cerului în formă de centură care se întinde cu aproximativ 8° la nord și la sud (măsurată în latitudinea cerească) de ecliptică, care este calea aparentă a Soarelui peste sfera cerească de-a lungul anului. Căile orbitale ale Lunii și ale planetelor majore, precum și un număr de 12 constelații se află în centura zodiacului.
În astrologia occidentală, și anterior astronomie, zodiacul este împărțit în următoarele douăsprezece zodii: Berbec, Taur, Gemeni, Rac, Leu, Fecioară, Balanță, Scorpion, Săgetător, Capricorn, Vărsător și Pești . Fiecare ocupă 30° de longitudine cerească și corespunde aproximativ constelațiilor astronomice cu același nume.Deoarece semnele au fiecare 30° în longitudine, dar constelațiile au forme neregulate și din cauza precesiei ele nu corespund exact limitelor constelațiilor după care sunt numite.Noble, William (1902), "Papers communicated to the Association. The Signs of the Zodiac.", Journal of the British Astronomical Association, 12: 242–244, Aceste zodii astrologice formează un sistem de coordonate cerești, sau mai precis un sistem de coordonate ecliptic, care ia ecliptica ca origine a latitudinii și poziția Soarelui la echinocțiul de primăvară ca origine a longitudinii.Leadbetter, Charles (1742), A Compleat System of Astronomy ;J. Wilcox, London, p. 94
Această împărțire a eclipticii în semne zodiacale a apărut în astronomia babiloniană în timpul mileniului I î.Hr. Astronomii babilonieni au împărțit ecliptica în 12 „semne” egale. Datorită precesiei echinocțiului, perioada anului în care Soarele se află într-o anumită constelație s-a schimbat de pe vremea babiloniană, iar punctul echinocțiului din martie s-a mutat din Berbec în Pești. Zodiacul a fost comunicat în astronomia greacă până în secolul al II-lea î.Hr. și de acolo în zodiacul hindus. În astronomia modernă, sistemul de coordonate ecliptic este încă folosit pentru urmărirea obiectelor din Sistemul Solar.
Maya Cuvântul românesc zodiac provine din , forma latinizată a termenului din greaca antică (), care înseamnă „ciclu sau cerc de animale mici”. Zōdion () este diminutivul lui (, „animal”). Numele reflectă importanța animalelor (și a hibrizilor mitologici) printre cele douăsprezece zodii.
Folosirea zodiacului miniatura|Roată zodiacală modernă care arată cele 12 zodii folosite în astrologia horoscopului. Zodiacul a fost folosit în epoca romană, bazat pe concepte moștenite de astronomia elenistică din astronomia babiloniană a perioadei caldeene (mijlocul mileniului I î.Hr.), care, la rândul său, l-a derivat dintr-un sistem anterior de liste de stele de-a lungul eclipticii. Taylor & Francis. p. 43 Construcția zodiacului este descrisă în lucrarea cuprinzătoare a lui Ptolemeu din secolul al II-lea d.Hr., Almagest.
Deși zodiacul rămâne baza sistemului de coordonate ecliptic folosit în astronomie pe lângă cel ecuatorial,Shapiro, Lee T. "Constellations in the zodiac" NASA p. 33 termenul și numele celor douăsprezece semne sunt astăzi asociate în mare parte cu astrologia horoscopului.van der Waerden, BL 1953 History of the zodiac". Archiv für Orientforschung. 16: 216-230 Termenul „zodiac” se poate referi și la regiunea sferei cerești cuprinzând traseele planetelor corespunzătoare benzii de aproximativ 8 grade de arc deasupra și sub ecliptică. Zodiacul unei planete date este banda care conține calea acelui corp anume; de exemplu, „zodiacul Lunii” este banda de 5° deasupra și sub ecliptică. Prin extensie, „zodiacul cometelor” se poate referi la banda care cuprinde majoritatea cometelor cu perioadă scurtă.J. Harris , Lexicon Technicum (1704)
Istoric
Istoria timpurie Încă din secolul al XIV-lea î.Hr., o listă completă a celor 36 de decani egipteni a fost plasată printre hieroglifele care împodobesc mormântul lui Seti I; au figurat din nou în templul lui Ramses al II-lea și caracterizează fiecare monument astrologic egiptean. Ambele zodii celebre din Dendera își prezintă simbolurile, identificate de Karl Richard Lepsius Clerke, Agnes Mary (1911). "Zodiac". In Chisholm, Hugh (ed.). Encyclopædia Britannica. Vol. 28 (11th ed.). Cambridge University Press. p. 997.. miniatura|left|Cerc zodiacal cu planete, manuscris, c. 1150 miniatura|left|Roată zodiacală, mozaic din secolul VI dintr-o sinagogă cu influențe greco-bizantine, Beit Alpha, Israel. Împărțirea eclipticii în semne zodiacale își are originea în astronomia babiloniană în prima jumătate a mileniului I î.Hr. Zodiacul se bazează pe stelele din cataloagele babiloniene anterioare, cum ar fi catalogul MUL.APIN, care a fost compilat în jurul anului 1000 î.Hr. Unele constelații pot fi urmărite chiar mai în urmă, până la surse din epoca bronzului ( prima dinastie babiloniană ), inclusiv Gemeni „Gemenii”, din MAŠ.TAB.BA.GAL.GAL „Marii gemeni” și Racul „Crabul”, din AL.LUL „Racii”, printre altele.
Pe la sfârșitul secolului al V-lea î.Hr., astronomii babilonieni au împărțit ecliptica în 12 „semne” egale, prin analogie cu 12 luni schematice a câte 30 de zile fiecare. Fiecare semn conținea 30° de longitudine cerească, creând astfel primul sistem de coordonate cerești cunoscut. Conform calculelor astrofizicii moderne, zodiacul a fost introdus între anii 409 și 398 î.Hr., în timpul stăpânirii persane, și probabil la câțiva ani după 401 î.Hr.Britton, John P. (2010) Studies in Babylonian lunar theory: part III. The introduction of the uniform zodiac Archive for History of Exact Sciences 64: 617-663 Spre deosebire de astrologii moderni, care plasează începutul semnului Berbec la poziția Soarelui la echinocțiul de primăvară din emisfera nordică ( echinocțiul din martie), astronomii babilonieni au fixat zodiacul în raport cu stele, plasând începutul Racului la „Steaua Geamănă din spate” ( β Geminorum ) și începutul Vărsătorului la „Steaua din spate a Peștelui-Capră” ( δ Capricorni ).
Datorită precesiei echinocțiului, perioada anului în care Soarele se află într-o constelație dată s-a schimbat de pe vremea babiloniană, punctul echinocțiului din martie s-a mutat din Berbec în Pești .
Deoarece împărțirea a fost făcută în arce egale, de 30° fiecare, acestea au constituit un sistem de referință ideal pentru a face predicții despre longitudinea unei planete. Cu toate acestea, tehnicile babiloniene de măsurători observaționale se aflau într-un stadiu rudimentar de evoluție. Ei au măsurat poziția unei planete în raport cu un set de „stele normale” aproape de ecliptică (± 9° de latitudine) ca puncte de referință de observație pentru a ajuta la poziționarea unei planete în acest sistem de coordonate ecliptice.
În jurnalele astronomice babiloniene, o poziție a planetei era în general dată doar în raport cu un semn zodiacal, mai rar în grade specifice în cadrul unui semn. Când au fost date gradele de longitudine, acestea au fost exprimate cu referire la 30° ai semnului zodiacal, adică nu cu referire la ecliptica continuă de 360°. În efemeridele astronomice, pozițiile fenomenelor astronomice semnificative au fost calculate în fracții sexagesimale de grad (echivalent cu minute și secunde de arc p. 41-45 ). Pentru efemeridele zilnice, pozițiile zilnice ale unei planete nu erau la fel de importante ca datele semnificative din punct de vedere astrologic când planeta trecea de la un semn zodiacal la altul.
Astronomie și astrologie ebraică Cunoștințele despre zodiacul babilonian se spune că sunt reflectate în Biblia ebraică; EW Bullinger a interpretat creaturile care apar în cartea lui Ezechiel ca semnele mijlocii ale celor patru sferturi ale zodiacului,Bullinger, EW The Witness of the StarsKennedy, D. James. Adevărata semnificație a zodiacului cu Leul ca Leu, Taurul este Taurul, Omul reprezentând Vărsătorul și Vulturul reprezentând Scorpionul.Richard Hinckley Allen, Star Names: Their Lore and Meaning, Vol. 1 (New York: Dover Publications, 1899, p. 213-215.) Unii autori au legat cele douăsprezece triburi ale Israelului cu aceleași semne sau calendarul lunar ebraic având douăsprezece luni lunare într-un an lunar. Martin și alții au susținut că aranjamentul triburilor în jurul Cortului ( raportat în Cartea Numerelor ) corespundea ordinii zodiacului, cu Iuda, Ruben, Efraim și Dan reprezentând semnele mijlocii ale Leului, Vărsătorului, Taurului și Scorpionul, respectiv. Asemenea legături au fost preluate de Thomas Mann, care în romanul său Joseph and His Brothers atribuie fiecărui trib caracteristicile unui semn zodiacal în interpretarea sa a Binecuvântării lui Iacov .
Epoca elenistică și romană miniatura|Secolul I î.Hr. Zodiacul Dendera (gravură din secolul al XIX-lea) Cataloagele stelelor babiloniene au intrat în astronomia greacă în secolul al IV-lea î.Hr., prin Eudoxus din Knidos. Babilonia sau Caldeea în lumea elenistică au ajuns să fie atât de identificate cu astrologia încât „înțelepciunea caldeeană” a devenit printre greci și romani sinonimul divinației prin planete și stele. Astrologia elenistică a derivat parțial din astrologia babiloniană și egipteană. Astrologia horoscopului a apărut pentru prima dată în Egiptul ptolemeic (305 î.Hr.–30 î.Hr.). Zodiacul Dendera, un relief datând din cca. 50 î.Hr., este prima reprezentare cunoscută a zodiacului clasic de douăsprezece zodii.
Cel mai vechi text grecesc existent care folosește împărțirea babiloniană a zodiacului în 12 zodii a câte 30 de grade egale fiecare este Anaphoricus de Hypsicles din Alexandria (fl. 190 î.Hr.). vol. 6, pp. 287–315 Deosebit de important în dezvoltarea astrologiei horoscopice occidentale a fost astrologul și astronomul Ptolemeu, a cărui lucrare Tetrabiblos a pus bazele tradiției astrologice occidentale. p. 67 Sub greci și sub Ptolemeu în special, planetele, Casele și semnele zodiacului au fost raționalizate și funcția lor stabilită într-un mod care s-a schimbat puțin până în prezent. p. 16 Ptolemeu a trăit în secolul al II-lea d.Hr., la trei secole după descoperirea precesiei echinocțiilor de către Hiparh în jurul anului 130 î.Hr. Lucrarea pierdută a lui Hiparh despre precesie nu a circulat niciodată pe scară largă până când nu a fost adusă în evidență de către Ptolemeu p. 73 și există puține explicații despre precesie în afara lucrării lui Ptolemeu până în Antichitatea târzie, moment în care influența lui Ptolemeu a fost larg stabilită. p. 113 Ptolemeu a explicat clar baza teoretică a zodiacului vestic ca fiind un sistem de coordonate tropical, prin care zodiacul este aliniat la echinocții și solstiții, mai degrabă decât la constelațiile vizibile care poartă aceleași nume ca semnele zodiacale.Ashmand, J. M. (2011). Ptolemy's Tetrabiblos. Astrology Classics. p. 37
Zodiacul hindus Potrivit matematicianului și istoricului Montucla, zodiacul hindus a fost adoptat din zodiacul grec prin comunicațiile dintre India antică și imperiul grec al Bactriei. Zodiacul hindus folosește sistemul de coordonate siderale, care face referire la stelele fixe. Zodiacul tropical (de origine mesopotamiană) este împărțit la intersecțiile eclipticii și ecuatorului, care se deplasează în raport cu fundalul stelelor fixe cu o rată de 1° la fiecare 72 de ani, creând fenomenul cunoscut sub numele de precesia echinocțiilor. Zodiacul hindus, fiind sideral, nu menține această aliniere sezonieră, dar există totuși asemănări între cele două sisteme. Semnele zodiacale hinduse și semnele grecești corespunzătoare sună foarte diferit, fiind în sanscrită și, respectiv, greacă, dar simbolurile lor sunt aproape identice. De exemplu, dhanu înseamnă „arc” și corespunde Săgetătorului, „arcașul”, iar kumbha înseamnă „ulcior de apă” și corespunde Vărsătorului, „purtător de apă”. p. 89
Evul Mediu