Primatele (din latinescul primat-, de la primus „prim”, „prim rang”) sunt un ordin al mamiferelor placentare de care aparțin oamenii și rudele lor cele mai apropiate. Primatele au apărut în urmă cu 85-55 milioane de ani, mai întâi ca mici mamifere de uscat, care s-au adaptat pentru a trăi în copacii din pădurile tropicale: multe caracteristici ale primatelor reprezintă adaptări la viața în acest mediu provocator, incluzând creierul mare, acuitatea vizuală, percepția culorilor, o centură scapulară care permite un grad mare de mișcare din articulația umărului și mâini îndemânatice. Gama de dimensiuni a primatelor variază de la aproximativ 30 de grame pentru lemurii șoareci până la 200 kg pentru gorila estică. Există 190–448 de specii de primate vii, în funcție de clasificarea utilizată. Noi specii de primate continuă să fie descoperite: peste 25 de specii au fost descrise în anii 2000 și 11 din 2010.
Primatele sunt împărțite în două subordine: Strepsirrhini (lit. „nas umed”) și Haplorrhini (lit. „nas uscat”). Strepsirhinele includ lemurieni, Galagidae și Lorisidae, în timp ce haplorhinele includ tarsiiforme și simieni (maimuțe antropoide și maimuțe). Mai departe simieni pot fi clasificați în platirinieni (maimuțele din Lumea Nouă) și catarinieni, care sunt maimuțele din Lumea Veche și maimuțele mari (inclusiv oamenii). Cu patruzeci de milioane de ani în urmă, simienii din Africa au migrat în America de Sud, ceea ce a dat naștere celor cinci familii de maimuțe din Lumea Nouă. Simienii rămași s-au împărțit în maimuțe antropoide (Hominoidea) și maimuțe din Lumea Veche (Cercopithecoidea) acum aproximativ douăzeci și cinci de milioane de ani.
Primatele au creiere mari (în raport cu mărimea corpului) în comparație cu alte mamifere, precum și o dependență crescută de acuitatea vizuală în detrimentul simțului mirosului, care este sistemul senzorial dominant la majoritatea mamiferelor. Aceste caracteristici sunt mai dezvoltate la maimuțe și maimuțe antropoide și, în mod vizibil, mai puțin la lorisidae și lemurieni. Unele primate sunt tricromate, cu trei canale independente pentru transmiterea informațiilor despre culoare. Cu excepția maimuțelor mari, primatele au cozi. Majoritatea primatelor au și degetele mari opozabile. Multe specii sunt dimorfice sexual; printre diferențe se numără masa musculară, distribuția grăsimii, lățimea pelviană, dimensiunea caninilor, distribuția părului și colorarea. Primatele au rate de dezvoltare mai mici decât alte mamifere de dimensiuni similare, ajung la maturitate mai târziu și au o durată de viață mai lungă. În funcție de specie, adulții pot trăi în singurătate, în perechi sau în grupuri de până la sute de membri. Unele primate, inclusiv gorilele, oamenii și babuinii, sunt mai degrabă terestre decât arboricole, dar toate speciile au adaptări pentru cățărare. Printre tehnicile locomoției arboricole folosite se numără saltul din copac în copac și legănatul între ramurile copacilor; tehnicile de locomoție terestră includ mersul pe două membre (poziție bipedă) și mersul modificat pe patru membre.
Primatele sunt printre cele mai sociale animale, formând perechi sau grupuri familiale, haremuri uni-masculine și grupuri multi-masculine / multi-feminine. Primatele non-umane au cel puțin patru tipuri de sisteme sociale, multe definite de cantitatea de mișcare a femeilor adolescente între grupuri. Majoritatea speciilor de primate rămân cel puțin parțial arboricole; excepțiile sunt: oamenii, unele maimuțe antropoide și babuinii, care au părăsit copacii pentru uscat și acum locuiesc toate continentele.
Interacțiunile strânse între oameni și primatele non-umane pot crea oportunități pentru transmiterea bolilor zoonozice, în special a bolilor virale, inclusiv herpes, rujeolă, ebola, rabie și hepatită. Mii de primate non-umane sunt utilizate în cercetări din întreaga lume datorită asemănării lor psihologice și fiziologice cu oamenii. Aproximativ 60% din speciile de primate sunt amenințate cu extincția. Amenințările obișnuite includ defrișările, fragmentarea pădurilor, vânătoarea de primate pentru utilizare în tratamente, ca animale de companie și pentru hrană. Dispariția pe scară largă a pădurilor tropicale pentru agricultură amenință cel mai mult primatele.
Istoria terminologiei
Cuvântul românesc „primată” provine din franțuzescul primat, care derivă din utilizare substantivă a latinescului primat- din primus („prim”, „primul rang”). Numele a fost dat de Carl Linnaeus pentru că el credea că acesta este „cel mai înalt” ordin al animalelor. Relațiile dintre diferitele grupuri de primate nu au fost înțelese în mod clar decât relativ recent, astfel încât termenii folosiți în mod obișnuit sunt oarecum confuzi. De exemplu, termenul maimuță mare a fost utilizat fie ca alternativă pentru maimuță, fie pentru orice primată fără coadă, relativ asemănătoare omului.
Sir Wilfrid Le Gros Clark a fost unul dintre primatologii care au dezvoltat ideea tendințelor în evoluția primatelor și metodologia aranjării membrilor vii ai unui ordin într-o „serie ascendentă” care duce la oameni. Denumirile utilizate în mod obișnuit pentru grupuri de primate, cum ar fi prosimienii, maimuțele, maimuțele mici și maimuțele mari, reflectă această metodologie. Conform înțelegerii noastre actuale asupra istoriei evolutive a primatelor, mai multe dintre aceste grupuri sunt parafiletice sau, mai bine zis, nu includ toți descendenții unui strămoș comun.Definitions of paraphyly vary; for the one used here see e.g. .
Spre deosebire de metodologia lui Clark, clasificările moderne identifică (sau denumesc) de obicei doar acele grupări care sunt monofiletice; adică un astfel de grup include toți descendenții strămoșului comun al grupului.Definitions of monophyly vary; for the one used here see e.g. .
Cladograma de mai jos arată o posibilă secvență de clasificare a primatelor vii: grupuri care au utilizat denumirile comune (tradiționale) sunt afișate în partea dreaptă.
Toate grupurile cu nume științifice sunt clade sau grupuri monofiletice, iar secvența clasificării științifice reflectă istoria evolutivă a genealogiilor înrudite. Grupurile care sunt denumite în mod tradițional sunt afișate în dreapta; formează o „serie ascendentă” (per Clark, vezi mai sus) și mai multe grupuri sunt parafiletice:
Prosimienii conțin două grupuri monofiletice (subordinul Strepsirrhini, sau lemurieni, loriși și și altele asemenea, precum și tarsierii subordinului Haplorhini); este o grupare parafiletică, deoarece exclude Simiiformele, care sunt, de asemenea, descendenți ai strămoșului comun a primatelor. Maimuțele cuprind două grupuri monofiletice, maimuțele din Lumea Nouă și maimuțele din Lumea Veche, dar sunt parafiletice deoarece exclud hominoizii, superfamilia Hominoidea, de asemenea descendenți ai strămoșului comun a Simiiformelor. Maimuțele mari în ansamblu sunt parafiletice dacă termenul este folosit astfel încât să excludă oamenii.
Ca rezultat, membrii celor două seturi de grupuri nu se potrivesc, ceea ce cauzează probleme în relaționarea numelor științifice cu numele comune (de obicei tradiționale). Luați în considerare superfamilia Hominoidea: În ceea ce privește numele comune din dreapta, acest grup este format din maimuțe antropoide și oameni și nu există un singur nume comun pentru toți membrii grupului. Un remediu este crearea unui nou nume comun, în acest caz hominoizi. O altă posibilitate este extinderea utilizării unuia dintre numele tradiționale. De exemplu, în cartea sa din 2005, paleontologul Benton scria: „Maimuțele mari, Hominoidea, astăzi includ gibonii și urangutanii ... gorila și cimpanzeul ... și oamenii”; astfel Benton folosea termenul maimuță mare pentru hominoizi. În acest caz, grupul numit anterior maimuțe antropoide trebuie acum să fie identificat ca maimuțe non-umane.
În 2021 încă nu există un consens asupra metodei de clasificare care s-ar aplica: dacă să se accepte numele tradiționale, obișnuite, dar parafiletice ale grupurilor, sau să se utilizeze numai nume de grup monofiletice, sau să se utilizeze nume comune noi sau să se adapteze numele vechi. Abordări concurente pot fi găsite în lucrările biologice, adesea în aceeași lucrare și, uneori, de către același autor. Astfel, Benton definește mai întâi „maimuțe antropoide” incluzând oamenii, apoi folosește în mod repetat termenul „asemănător maimuțelor mari” în sensul „mai degrabă ca o maimuță mare decât ca un om”; și când discută despre reacția altora la o fosilă nouă, el scrie despre „afirmațiile că Orrorin ... a fost mai degrabă o maimuță decât un om”.
Clasificarea primatelor actuale
O listă a familiilor primatelor vii este prezentată mai jos, împreună cu o posibilă clasificare în ranguri între ordine și familie. Sunt utilizate și alte clasificări. De exemplu, o clasificare alternativă împarte Strepsirrhini vii în două infraordine: Lemuriforme și Lorisiforme. Ordinul Primatelor Subordin Strepsirrhini: lemurieni, loriși Infraordin Lemuriforme Superfamilia Lemuroidea Familia Cheirogaleidae: lemurieni pitici și lemurieni-șoareci (34 specii) Familia Daubentoniidae: ai-ai (o specie) Familia Lemuridae: lemurieni cu coada inelată și altele asemenea (21 specii) Familia Lepilemuridae: lemurieni sportivi (26 specii) Familia Indriidae: lemurieni păroși și altele asemenea (19 specii) Superfamilia Lorisoidea Familia Lorisidae: loriși (14 specii) Familia Galagidae: galago (19 specii) Subordin Haplorhini: tarsieri, maimuțe și maimuțe antropoide Infraordin Tarsiiformes Familia Tarsiidae: tarsieri (11 specii) Infraordin Simiiformes (sau Anthropoidea) Parvordo Platyrrhini: maimuțele din Lumea Nouă Familia Callitrichidae: maimuțe marmoset și tamarini (42 specii) Familia Cebidae: capucini și maimuțe-veverițe (14 specii) Familia Aotidae: maimuțe de noapte sau maimuțe bufnițe (11 specii) Familia Pitheciidae: maimuțe săritoare, maimuțe saki și maimuțe uakari (43 specii) Familia Atelidae: maimuțe urlătoare, maimuțe-paianjen, maimuțe lânoase (29 specii) Parvordo Catarrhini Superfamilia Cercopithecoidea Familia Cercopithecidae: Maimuțe din Lumea Veche (138 specii) Superfamilia Hominoidea Familia Hylobatidae: giboni sau "maimuțe mici" (18 specii) Familia Hominidae: maimuțe antropoide, inclusiv oamenii (8 specii)
Ordinul Primate a fost înființat de Carl Linnaeus în 1758, în cea de-a zecea ediție a cărții sale Systema Naturae, pentru genurile Homo (oameni), Simia (alte maimuțe și maimuțe antropoide), Lemur (prosimieni) și Vespertilio (lilieci). În prima ediție a aceleiași cărți (1735), el folosise numele de Anthropomorpha pentru Homo, Simia și Bradypus (leneși). În 1839, Henri Marie Ducrotay de Blainville, urmând pe Linnaeus și imitându-i nomenclatorul, a stabilit ordinele Secundates (inclusiv subordinele Chiroptera, Insectivora și Carnivora), Tertiates și Quaternates (inclusiv Gravigrada, Pachydermata și Ruminantia), dar acești noi taxoni nu au fost acceptați.
Înainte ca Anderson și Jones să introducă clasificarea Strepsirrhini și Haplorhini în 1984, (urmată de lucrarea lui McKenna și Bell din 1997 Clasificarea mamiferelor: deasupra nivelului speciei), primatele au fost împărțite în două superfamilii: Prosimii și Anthropoidea. Prosimii includea toți prosimienii: Strepsirrhini plus tarsierii. Anthropoidea conținea toți simienii.
Filogenie și genetică