John Clayton Mayer () un cântăreț de muzică pop și blues rock, compozitor și producător muzical american. Născut în Bridgeport, Connecticut și crescut în Fairfield, Connecticut, a urmat cursurile Colegiului de Muzică Berklee din Boston. S-a mutat în Atlanta în 1997, unde și-a rafinat talentul și a câștigat un grup de admiratori, iar acum locuiește într-un orășel din Montana. Primele sale două albume de studio, Room for Squares și Heavier Things au avut succes comercial, câștigând multiple discuri de platină. În 2003, el a câștigat premiul Grammy „Cea Mai Bună Interpretare Vocală A Unui Artist Pop Masculin” pentru melodia „Your Body Is a Wonderland”.
Mayer și-a început cariera cântând în principal acoustic rock, dar a început treptat o tranziție spre genul de muzică blues în anul 2005, colaborând cu renumiți artiști blues precum B.B. King, Buddy Guy și Eric Clapton, formând, de asemenea, și trupa John Mayer Trio. Această influență de blues se poate remarca pe întregul album live din 2005, , lansat cu John Mayer Trio, dar și pe cel de-al treilea album de studio al său, Continuum, lansat în septembrie 2006. La cea de-a 49-a Gală Anuală a Premiilor Grammy din 2007, John Mayer a câștigat premiul „Cel Mai Bun Album Pop Vocal” pentru albumul „Continuum” și premiul „Cea Mai Bună Interpretare Vocală Masculină” pentru melodia „”. Și-a lansat cel de-al patrulea album de studio, Battle Studies, în noiembrie 2009 și pe cel de-al cincilea, Born and Raised, pe data de 22 mai 2012. A vândut peste 10 milioane de albume în S.U.A. și peste 20 de milioane de albume în întreaga lume.
Copilărie John Clayton Mayer s-a născut pe data de 16 octombrie 1977 în Bridgeport, Connecticut, mama sa, Margaret, fiind o profesoară de limba engleză, iar tatăl său, Richard, director la un liceu. A crescut în Fairfield, Connecticut, fiind al doilea dintre cei trei copii. Tatăl său este evreu, Mayer spunând că „se simte legat de iudaism”. A absolvit Liceul Fairfield deși el a fost înscris la Centrul pentru Studii Mondiale la Liceul Brien McMahon din Norwalk, Connecticut, pentru anul al treilea al ciclului liceal (cunoscut atunci ca Centrul pentru Studii de Japoneză în Străinătate, un program ce atrăgea studenții doritori să învețe japoneza).
După ce a urmărit priceperea la chitară a lui Michael J. Fox în rolul lui Marty McFly din seria de filme „Înapoi în viitor”, John a devenit fascinat de către acest instrument, iar când a împlinit 13 ani, tatăl său a închiriat una pentru el. Un vecin i-a dat o casetă cu Stevie Ray Vaughan, care i-a cultivat lui Mayer dragostea pentru muzica blues. Mayer a început să ia lecții de chitară de la proprietarul unui magazin de chitare local, Al Ferrante, curând devenind complet dedicat acestui instrument. Fiind singura sa preocupare, acest lucru i-a îngrijorat pe părinții săi, ducându-l de două ori la un psihiatru, însă Mayer nu avea absolut nimic. Mayer spune că natura conflictuală a căsătoriei dintre părinții săi l-au determinat „să dispară și să-și creeze propria lume în care putea crede”. După doi ani de practică, el a început să cânte în diverse baruri din zonă, în timpul liceului. În plus, era un membru al unei formații numite Villanova Junction (după un cântec al lui Jimi Hendrix), împreună cu Tim Procaccini, Joe Beleznay și Rich Wolf. Mayer a luat în calcul varianta de a renunța la liceu pentru a se ocupa numai de muzica sa, însă părinții săi l-au convins să nu facă aceasta.
Când Mayer avea 17 ani, a fost diagnosticat cu tulburări cardiace de ritm și a fost spitalizat pentru un week-end. Reflectând asupra acelui incident, Mayer a afirmat: „Acela a fost momentul când compozitorul din mine a născut” și a scris primele sale versuri în noaptea când s-a întors acasă de la spital. La scurt timp, a început să sufere de atacuri de panică, trăind cu teama că ar putea fi internat într-o instituție de boli mintale. Continuă să își controleze aceste atacuri folosind Xanax, un medicament împotriva anxietății. După absolvire, a lucrat timp de 15 luni la o benzinărie, până când a reușit să strângă suficienți bani pentru a-și cumpăra o chitară Stratocaster din 1996 semnată Stevie Ray Vaughan.
Carieră Început de carieră Mayer s-a înscris la Colegiul de Muzică Berklee din Boston, Massachusetts, la vârsta de 19 ani. Cu toate acestea, la îndemnul prietenului său, Clay Cook (originar din Atlanta, Georgia), a părăsit școala după două semestre și s-a mutat cu Clay în Atlanta. Acolo au format un duet numit LoFi Masters și au început să cânte în cafenele locale și cluburi precum Eddie's Attic. Conform lui Cook, ei au început să aibă păreri diferite în privința stilului muzical, datorită dorinței lui Mayer de a experimenta mai multă muzică pop. Ca și rezultat, duetul s-a destrămat, Mayer continuându-și cariera solo.
Cu ajutorul unui inginer și producător local, Glenn Matullo, John a înregistrat independent EP-ul Inside Wants Out. Cook scrisese împreună cu John unele melodii, printre care și primul single lansat de Mayer, „No Such Thing”. EP-ul conține opt melodii cu vocea și chitara lui John Mayer. Totuși, singura contribuție a lui Cook a fost backing vocals-ul pentru melodia „Comfortable”. Pentru melodia de început „Back To You”, o întreagă trupă a contribuit, printre care și co-producătorul David „DeLa” LaBruyere la chitară bas. Mayer și LaBruyere au început atunci să cânte prin întreaga Georgia și în statele apropiate.
Contractul cu o casă de discuri importantă Reputația lui Mayer începea să se construiască și o apariție în martie 2000 la South by Southwest l-a adus în atenția casei de discuri Aware Records. După ce l-au inclus în concertele festivalului Aware și după ce melodiile sale au fost incluse în compilațiile acestora, la începutul anului 2001, Aware i-a lansat albumul Room for Squares versiunea doar pentru internet. În acest timp, Aware a încheiat o înțelegere cu Columbia Records, ce îi permitea Columbia să aleagă din artiștii Aware și să semneze contracte cu ei, astfel că în luna septembrie a aceluiași an, Columbia a remixat și a relansat albumul Room for Squares. Ca parte din importantul debut, albumul a fost actualizat și piesa “3x5” a fost adăugată. Relansarea a inclus și versiunile de studio ale primelor patru piese de pe albumul lui indie, Inside Wants Out.
Până la sfârșitul anului 2002, Room For Squares a dat naștere mai multor hit-uri la radio, precum „No Such Thing”, „Your Body Is a Wonderland”, și în cele din urmă „Why Georgia”. În 2003, Mayer a câștigat premiul Grammy „Cea Mai Bună Interpretare Vocală Masculină” pentru piesa „Your Body Is a Wonderland”. În discursul de acceptare al premiului el remarcă: „Acest premiu a venit foarte, foarte repede și promit să prind din urmă.” De asemenea, s-a referit la modul figurat la el însuși ca având șaisprezece ani, o remarcă ce mulți au interpretat-o greșit, crezând că el avea șaisprezece ani în acel moment.
În 2003, Mayer a lansat un CD și un DVD live a concertului din Birmingham, Alabama, intitulat Any Given Thursday. În acest concert au fost interpretate și melodii neînregistrate precum „Man On The Side” (scrisă împreună cu Cook) și „Something's Missing ”, ce a apărut mai apoi pe albumul Heavier Things. De asemenea, în concert a fost inclusă și piesa „Covered In Rain”. Conform documentarului însoțitor de pe DVD, această melodie este partea a doua a cântecului „City Love”, care conține versul „covered in rain”. Comercial, albumul a ajuns foarte repede pe locul 17 în topurile Billboard 200. CD/DVD-ul a primit laude rezervate, deși consistente, criticii neputându-se decide între imaginea sa de idol pop și talentul său din ce în ce mai pronunțat de a cânta la chitară. Erik Crawford (de la Allmusic) întreba: „Chiar este cântărețul de chitară dedicat care interpretează un cover după melodia lui Stevie Ray Vaughan, «Lenny», ori este idolul adolescenților după care țipă fetele când cântă «Your Body Is a Wonderland» ?”
Heavier Things, al doilea album al lui John, a fost lansat în 2003, acesta fiind primit favorabil. Revistele Rolling Stone, Allmusic și Blender au avut o opinie pozitivă, deși rezervată. PopMatters spunea că „nu are atâtea dezavantaje pe cât s-ar putea crede”. Albumul a avut succes din punct de vedere comercial și deși nu s-a vândut atât de bine precum Room for Squares, a ajuns pe locul 1 în topul US Billboard 200. Primul său single ce a ocupat numărul 1, „Daughters” a câștigat, de asemenea, în 2005, Grammy-ul „Cel Mai Bun Cântec al Anului”, învingându-i pe colegii concurenți Alicia Keys și Kanye West. El a dedicat acest premiu bunicii sale Annie Hoffman, care a murit în mai 2004. A câștigat, de asemenea, premiul „Cea Mai Bună Interpretare Vocală Masculină”, învingându-i pe Elvis Costello, Prince și Seal. Într-un interviu din data de 9 februarie 2009 la emisiunea lui Ellen DeGeneres, el a afirmat faptul că nu merita să câștige Grammy-ul „Cel Mai Bun Cântec al Anului”, deoarece melodia Aliciei Keys, „If I Ain't Got You”, a fost mult mai bună. Din această cauză, el a îndepărtat partea de deasupra a Grammy-ului și i-a dăruit-o Aliciei, păstrând partea de jos. La cea de-a 37-a Ceremonie Anuală de Intrare în Galeria Compozitorilor Muzicali Celebri, Mayer a primit premiul Hal David Starlight.
Mayer a înregistrat din nou concerte live în șapte nopți în timpul turneului său american din 2004. Aceste înregistrări au fost lansate în magazinul iTunes sub titlul de As/Is, indicând faptul că erorile au fost incluse împreună cu momentele bune. Câteva luni mai târziu, un CD best of a fost compilat din nopțile As/Is. Albumul includea un cover nelansat până atunci al cântecului lui Marvin Gaye, „Inner City Blues (Makes Me Wanna Holler)”, prezentând un solo al unui interpret din trupa lui Mayer, DJ Logic. Pe toate copertele albumelor As/Is sunt reprezentați iepurași antropomorfi.
Odată cu aparițiile sale publice tot mai dese, talentul lui Mayer a fost cerut și în alte domenii. Steve Jobs l-a invitat pe Mayer să cânte în timpul discursului-cheie al conferinței și expoziției anuale Macworld de la Apple, în ianuarie 2004, când Jobs a prezentat aplicația software GarageBand. Interpretarea l-a făcut pe Mayer să devină o parte componentă a evenimentului astfel că i s-a alăturat lui Jobs pe scenă pentru o altă interpretare la Macworld 2007, urmând anunțul pentru iPhone. Mayer a făcut, de asemenea, și reclame, precum cea de la Volkswagen pentru priza de chitară de la mașinile tip Beetle sau precum cea pentru BlackBerry Curve.
Schimbarea genului muzical Mayer a început să colaboreze destul de frecvent cu artiști din afara genului său muzical. El a apărut în melodia lui Common, „Go!” și în cea a lui Kanye West, „Bittersweet Poetry”. În urma acestor colaborări, Mayer a primit laude din partea „greilor” industriei hip-hop Jay-Z și Nelly. Întrebat în legătură cu prezența lui în comunitatea hip-hop-ului, Mayer a răspuns: „Pentru mine, nu mai există acum conceptul de muzică. De-aceea, hip-hop-ul este acolo unde rock-ul obișnuia să fie. ”
În 2004, după ce cei trei au văzut filmul „Ray” împreună, Kanye West și Mayer i s-au alăturat lui Common înapoi în studio. Mayer a contribuit cu ideea de bază a cântecului Go! – fanteziile – și a experimentat acest tip de muzică, vocea lui fiind înregistrată pe track.