Francisc Augustin () a fost un preot romano-catolic român, deținut politichttp://retrocedari.com/lista-detinutilor-politici-litera-a.html Lista deținuților politici cu litera Ahttp://86.125.17.36/fisapenala.php?file=f%3A\web\Fise+matricole+penale+-+detinuti+politici\A\A+04.+Ardelea+-+Azoitei\Augustin+Francisc+I%2FP1070316.JPG Fișa Matricolă Penală a deținutului Francisc Augustin.http://86.125.17.36/fisapenala.php?file=f%3A\web\Fise+matricole+penale+-+detinuti+politici\A\A+04.+Ardelea+-+Azoitei\Augustin+Francisc+I%2FP1070317.JPG Continuare Fișă Matricolă Penală a deținutului Francisc Augustin., conducător al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București (din 1959 până la 27 noiembrie 1983) și al Diecezei de Iași, membru în Marea Adunare Națională, colaborator al Securității.
Studiile A studiat teologia la Genova și a fost hirotonit preot în anul 1931. După hirotonire a activat în parohiile romano-catolice Craiova (1932-1933) și Turnu Severin (1934).
Arestarea, condamnarea și detenția Până la arestarea sa și învinuirea în cadrul unui proces penal, autoritățile de stat au format o rețea informativă care îl viza și pe preotul Francisc Augustin, din 1934 paroh al Bisericii Sfântul Francisc de Assisi din Târgoviște. Rețeaua urmărea strângerea de informații privind starea de spirit a Bisericii catolice din România, precum și arestarea preoților care se împotriveau regimului comunist prin diverse mijloace: predici critice la adresa regimului comunist, întreținerea de relații cu Sfântul Scaun după denunțarea unilaterală a Concordatului de către statul comunist, impresii despre starea lucrurilor din țară, starea de spirit în general și despre situația alimentară.http://www.vladimirghika.ro/index.php?s=Din_Arhive&a=Documente#06 Documente din arhive în procesul lotului Ghika, Menges, Francisc Augustin, pe site-ul: www.vladimirghika.ro . După ce a fost constituit dosarul informativ, s-a decis ca monseniorul Vladimir Ghika, preotul Hieronymus Menges, preotul Francisc Augustin, preotul Iosif Gunciu, preotul Xaveriu Haider, precum și un număr de laici care au transmis sau intermediat scrisorile, între 1951-1952, către legația Franței să fie arestațihttp://www.vladimirghika.ro/index.php?s=Din_Arhive&a=Documente#06 ibidem. După analizarea dosarului No. 4563/953 – 4632/53, al Procuraturii Militare București și în urma rechizitorului No. 1463 din 28 iulie 1953, Francisc Augustin a fost condamnat, pentru complicitate la crima de înaltă trădare, la 2 ani și 11 luni de temniță grea, împreună cu toți preoții arestați în același dosar.http://www.vladimirghika.ro/index.php?s=Din_Arhive&a=Documente#06 Dosar nr. 331/1954, D E C I Z I U N E A NR. 870/184 Sentința publică din 15 iunie 1954.
Augustin a fost închis la Jilava, Caransebeș și Poarta Albă și pus în libertate pe data de 13 octombrie 1955. După eliberare a fost preot la Biserica Sfântul Francisc de Assisi din Târgoviște (1956-58) și la Cioplea (1958-61). După moartea lui Traian Jovanelli, în septembrie 1961, a preluat conducerea Arhidiecezei de București.
Conducător al Arhiepiscopiei de București Francisc Augustin a condus Episcopia Romano-Catolică de București din 1959 până la moartea sa. Chiar dacă din punct de vedere canonic, episcopul Petru Pleșca deținea o funcție mai mare, potrivit normelor canonice, preotul Francisc Augustin, fiind agreat de regimul comunist, își subordona Dieceza de Iași acum desființată de regimul comunist, prin comasarea acesteia cu Arhidieceza de București. Astfel, după consacrarea episcopală a lui Pleșca în 1965 acesta era subordonat canonic preotului Augustin. „Francisc Augustin (...) care a condus Arhiepiscopia Catolică de București după ce episcopul clandestin Joseph Schubert fusese întemnițat, iar apoi ținut cu domiciliul obligatoriu într-o comună rurală, reușind spre finele anilor 60 să plece definitiv din România. Deținut între anii 1951 și 1955, Augustin a preluat, ca vicar, în 1961 - după moartea lui Jovanelli (excomunicat în 1952) -, conducerea Arhidiecezei de București. Agreat de autoritățile comuniste, Augustin a devenit deputat în 1965, participând apoi activ și la campaniile de propagandă inițiate de regim.”William Totok, Episcopul, Hitler și Securitatea, Procesul stalinist împotriva "spionilor Vaticanului" din România, editura Polirom, Iași, 2008, pp. 12-13
Preotul Augustin s-a aflat printre conducătorii cultelor religioase din România care au adresat un protest în 28 aprilie 1967 împotriva intensificării acțiunilor militare americane în Războiul din Vietnam (pe care au calificat-o ca o „agresiune” soldată cu distrugeri barbare), cerând încetarea bombardării Republicii Democrate Vietnam, retragerea trupelor americane din Vietnamul de Sud și respectarea dreptului poporului vietnamez de a-și decide singur soarta, și, apoi, printre conducătorii cultelor religioase care au trimis în 23 august 1968 un mesaj către slujitori și credincioși, în care și-au exprimat îngrijorarea cu privire la Invadarea Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varșovia, și-au manifestat acordul cu principiile fundamentale ale relațiilor dintre popoare (suveranitatea și independența națională, neamestecul în treburile interne ale altor state, drepturi egale pentru toate popoarele, respectul reciproc și colaborarea) expuse în Declarația Marii Adunări Naționale din 22 august 1968, au cerut „restabilirea dreptului sacru la dezvoltarea liberă și independentă a poporului cehoslovac” și i-au îndemnat pe clericii și credincioșii cultelor lor să sprijine „din tot sufletul Conducerea țării noastre în acțiunile pe care le întreprinde pe plan intern și extern, rămînînd în toate împrejurările uniți în jurul ei împreună cu toți fiii patriei noastre și contribuind prin toate strădaniile [...] la întărirea și la ridicarea scumpei noastre patrii, Republica Socialistă România”. În calitate de conducător al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București, el a trimis președintelui Nicolae Ceaușescu o telegramă de susținere necondiționată, alături de alți conducători ai cultelor religioase, a poziției delegației române (de respingere a propunerilor sovietice de creștere a înarmării și de subordonare a armatelor naționale) de la Consfătuirea Comitetului Politic Consultativ al Tratatului de la Varșovia din noiembrie 1978, în care și-a exprimat adeziunea la politica regimului comunist „pusă în slujba consolidării cursului spre destindere, dezarmare, pace, securitate și înțelegere între popoare” și recunoștința „pentru minunatele condiții create tuturor cetățenilor, indiferent de naționalitate, convingeri său crez religios, de a trăi liber, mulțumiți și prosper în țara lor mereu mai înfloritoare și cu mereu sporit prestigiu internațional”.
După moartea episcopului Petru Pleșca din 19 martie 1977, Sfântul Scaun a căutat o soluție viabilă pentru reglementarea jurisdicției canonice pentru Dieceza de Iași, chiar dacă în acel timp autoritățile statale nu o recunoșteau oficial, ea fiind inclusă în cadrul Arhiepiscopiei de București. „După multe căutări, discuții cu preoții și cu responsabilii din cadrul Departamentului Cultelor, organismul responsabil cu raporturile statului cu cultele din România, s-a convenit să se găsească o formulă canonică pentru o numire a unui administrator apostolic, cu un termen folosit în astfel de situații, ordinarius ad nutum Sanctae Sedis ("ordinariu la dispoziția Sfântului Scaun"), legat direct de Sfântul Scaun în ceea ce privește administrarea canonică și jurisdicția bisericească. În același timp, se impunea obligația de a respecta formalitățile civile care admiteau pentru Iași titlul de provicar general al Arhiepiscopiei de București. Bucureștiul nu avea la acea dată un episcop, ci un Monsenior cu titulatura de vicar general, care obișnuia să se intituleze și să fie recunoscut drept conducătorul Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București.http://www.ercis.ro/actualitate/viata.asp?id=20080274 Interviu cu PS Petru Gherghel: Treizeci de ani - un popas de reflecție și rugăciune, despre situația Diecezei de Iași, pe site-ul Episcopiei Romano-Catolice de Iași"
Succesorul său în funcție a fost episcopul Ioan Robu (arhiepiscop din 1990).
Funcții politice și participări internaționale Francisc Augustin a fost membru al Marii Adunări Naționale și un instrument docil al organelor de stat. În calitate de colaborator al Securității, a conspirat între anii 1960 și 1969 sub numele de „Matei Popescu“ (după ce devine deputat în M.A.N. este folosit de Securitate doar ca „persoană de încredere“), a participat la Conciliul Vatican II, intoxicând autoritățile papale cu informații false în ceea ce privește situația Bisericii Catolice din România. Indirect, Augustin a participat și la prigoana contra lui Rafael Haag. Toate aceste detalii se găsesc în diversele dosare, păstrate la CNSAS, și nu au fost tematizate în puținele studii care au apărut după 1990 sub semnătura unor istorici apropiați de Biserica Catolică.Închisoare, șicane, supraveghere permanentă, Biografia exemplară a preotului catolic român, Rafael Haag (1895-1978). Spicuiri din dosarul de urmărire informativă „Radu Haralambie“ . http://www.dw-world.de/dw/article/0,,14745147,00.htmlSecuritate und katholische Kirche - Securitatea și Biserica Catolică, Halbjahresschrift - hjs-online, 1 ianuarie 2011
Distincții Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a III-a (10 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 500 din 10 august 1964 pentru conferirea unor ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XIII, nr. 18, 9 decembrie 1964, p. 134.
Note
Bibliografie Ovidiu Bozgan, Cronica unui eșec previzibil, România și Sfântul Scaun în epoca pontificatului lui Paul al VI-lea (1963- 1968), editura Curtea veche, București, 2004; William Totok, Episcopul, Hitler și Securitatea, Procesul stalinist împotriva "spionilor Vaticanului" din România, editura Polirom, Iași, 2008; Actualitatea Creștină, Nr.2/2010. William Totok: „Securitatea și Vaticanul”, în: Magazin istoric, anul XLVI, nr. 8 (545), august 2012, pp. 9–13.
Vezi și Arhidieceza de București Biserica romano-catolică din Cioplea
Legături externe Actualitatea Creștină, Nr.2-2010 Fișă matricolă Penală a deținutului Francisc Augustin, fila 1. Fișă matricolă Penală a deținutului Francisc Augustin, fila 2, continuare. Securitatea și Vaticanul, Halbjahresschrift - hjs-online, 2 mai 2012 Securitatea și Vaticanul (1) Securitatea și Vaticanul (2) Securitatea și Vaticanul (3)
Categorie:Nașteri în 1906 Categorie:Decese în 1983 Categorie:Preoți romano-catolici români Categorie:Deținuți politici din România Categorie:Colaboratori ai Securității Categorie:Deputați în Marea Adunare Națională Categorie:Arhidieceza de București Categorie:Oameni din județul Suceava Categorie:Decorați cu Ordinul Steaua RSR Categorie:Participanți la Conciliul Vatican II Categorie:Deținuți la canalul Dunăre–Marea Negră