Reuniunea Învățătorilor Români Sălăjeni a fost o asociație profesională din Comitatul Sălaj înființată în 1871 cu sediul la Șimleu Silvaniei. În iunie 1919 sediul s-a mutat la Zalău, iar denumirea s-a schimbat în Asociația Învățătorilor Români Sălăjeni.Marin Pop, "Aspecte privind activitatea asociațiilor culturale sălăjene în primii ani după Marea Unire (1919 - 1924)", în Țara Bârsei, nr. 2, 2009, pp. 121-130
Înființare Bazele Reuniunii Învățătorilor Români Sălăjeni au fost puse încă din anul 1869, prin inițiativa și devotamentul unor personalități marcante ale vremii: George Pop de Băsești, Andrei Cosma, pe atunci actuar la nou-înființatul inspectorat al învățământului poporal, Ioan Jarda, învățător în comuna Aghireș din comitatul Crasna, și Ioan Nichita, avocat în Zalău. Aceștia au început să reunească învățătorii români în jurul unei societăți culturale menite să sprijine activitatea dascălilor și să ofere soluții pentru numeroasele provocări organizatorice și didactico-pedagogice cu care se confruntau Ciprian Porumb-Ghiurco, Sergiu Marius Ghiurco, "Reuniunea învățătorilor români sălăjeni. Adunarea jubiliară de la Someș-Odorhei", în Analele Aradului, anul 1, nr. 1, 2015, p. 273..
Pe 16 octombrie 1870, la adunarea convocată la Șimleu Silvaniei, s-au dezbătut și aprobat statutele Reuniunii Învățătorilor Români Sălăjeni, alegându-se totodată și un birou de conducere provizoriu. Statutele au fost trimise apoi spre aprobare Înaltului Minister de Culte și Instrucțiune Publică. Acesta le-a trimis la Șimleu neaprobate, recomandând o serie de modificări minore. În 26 iunie 1871 modificările aveau să fie făcute, iar aprobarea Ministerului obținută în 1 augustIbidem, p. 274.. Așadar, la data de 10 septembrie 1871, la Șimleu Silvaniei a avut loc adunarea de constituire a Reuniunii Învățătorilor Români Sălăjeni. Evenimentul s-a desfășurat în prezența a peste 50 de învățători din Sălaj, alături de numeroși preoți și susținători ai cauzei naționale din această regiune a Transilvaniei.
După aprobarea statutelor, reuniunea a numărat 46 de membri ordinari, 3 membri fondatori și 2 membri ajutători. În fruntea organizației a fost ales vicarul Silvaniei, Demetriu Coroianu, în calitate de președinte. Funcția de vicepreședinte i-a revenit învățătorului Ioan Jarda din Aghireșul de Zalău, iar secretar primar a fost desemnat Ioan Ghitta din Pria. Secretar secundar a devenit Alesandru Bellu din Chilioara, casier – Ioan Cosma din Hidig (astăzi Măieriște), controlor – Teodor Taloș din Giurtelecu Șimleului, iar avocatul reuniunii a fost ales Dr. Ioan Nichita din Zalău. În urma contribuției semnificative avute în procesul de înființare a reuniunii, Anderco Homorodeanu, vicarul general capitular al diecezei de Gherla, a fost ales ca prim membru de onoare, iar George Pop de Băsești și Andrei Cosma au fost aleși ca președinți de onoare ai acesteiaMarin Pop, . Alte nume care s-au regăsit în rândul fondatorilor reuniunii au fost: Vasiliu Pop, canonic de Gherla; Teodor Pop, protopopul Bredului; luptătorul politic sătmărean Vasile Lucaciu, la vremea respectivă profesor de religie și limba română la gimnaziul superior din Satu Mare sau Gavril Trif, la vremea respectivă profesor la preparandia din ZalăuGavril Trifu, Annalile Reuniunii Învățătorilor Români Selagieni. Periodulu Primu. 1869-1880, Gherla, p. 74-75..
Evoluție și rezultate În 1/13 mai 1872 a avut lor prima adunare generală a Reuniunii, în Băsești, iar în cadrul ei au fost înființate cele cinci filiale ale societății: Filiala Crasna-Pericei, avându-l ca președinte pe protopopul Alesandru Lemeni și vicepreședinte pe învățătorul Ioan Hendea; Filiala Ip-Valcău, avându-l ca președinte pe protopopul Ioan Vicaș și vicepreședinte pe învățătorul Macedon Boțianu; Filiala Oarța-Băsești-Șamșud, avându-l ca președinte pe arhidiaconul Gregoriu Pop și vicepreședinte pe învățătorul din Supurul de Sus, Ștefan Timoc; Filiala Bred-Noțig-Ciocmani, avându-l ca președinte pe protopopul din Ortelec, Teodor Pop și vicepreședinte pe învățătorul Ioan Jarda; Filiala Eriu-Sărvad, avându-l ca președinte pe protopopul Vasiliu Pop și vicepreședinte pe învățătorul din Cig, Gavril AluașiuMarin Pop, .
Pe 1/13 mai 1873 are loc cea de a doua adunare generală anuală a Reuniunii Învățătorești Sălăjene, în Bobota, sub președinția lui Ioan Jarda, vicepreședinte al reuniunii. În cadrul ei a fost ales un nou secretar primar al reuniunii, în persoana lui Ioan Copos, învățător în Șoimuș. De asemenea, s-a decis înființarea unei comisii care să gestioneze organizarea filialelor și a activităților lor în mod corespunzător Marin Pop, "Preoți greco catolici înaintași ai lui Corneliu Coposu. Gavril Vaida de Glod", în Caiete Silvane, 72, 2011, p. 38..
Potrivit statutelor, reuniunea a fost înființată cu scopul de a susține și dezvolta cultura învățătorilor români din Sălaj și de a trezi un interes comun pentru promovarea învățământului. De asemenea, organizația și-a propus să acorde sprijin material membrilor aflați în dificultate și să asigure o pensie pentru dascăli și familiile acestora în cazul decesului. Pentru a-și îndeplini aceste obiective, reuniunea folosea mai multe mijloace: organizarea de întâlniri periodice, constituirea unei biblioteci, desfășurarea de conferințe și reuniuni literare, precum și strângerea de fonduri prin taxele anuale ale membrilor, dobânzi, donații sau alte acțiuni financiare. În plus, câștigurile obținute din organizarea de baluri și din publicarea și vânzarea lucrărilor pedagogice contribuiau la susținerea activităților. Chiar din primii ani, reuniunea a urmărit cu prioritate „consolidarea și sprijinirea învățătorilor români”. Astfel ea a pus la dispoziția acestora ajutor material, manuale și cărți pentru biblioteci, creând în același timp un cadru pentru abordarea eficientă a problemelor didactico-pedagogice, cu scopul de a ridica nivelul general al învățământului confesional din SălajMarin Pop, .
Colaborarea în cadrul Adunărilor Generale ale Învățătorilor Români Sălăjeni, organizate regulat între 1871 și începutul Primului Război Mondial, a permis realizarea unor progrese semnificative în învățământul confesional din Sălaj. Învățătorii au făcut schimb de experiență, au sprijinit văduvele și orfanii colegilor lor, au îmbogățit bibliotecile școlare, au combătut politicile de deznaționalizare ale autorităților austro-ungare și și-au actualizat cunoștințele pedagogice prin lucrările publicate în epocă. De asemenea, s-au implicat în constituirea unui fond de pensii pentru dascăli.
Importanța organizării adunărilor generale este reliefată de relatările din epocă despre acestea, precum cea a lui G. Oprean, consemnată într-o lucrare publicată în anul 1912, dedicată învățătorimii române sălăjene: o astfel de adunare, care strânge învățătorimea română dintr-un întreg comitat expus, la sfătuiri pentru viitor, e un eveniment deosebit de important în viața noastră, nu numai culturală, ci și politică, cu atât mai vârtos că cei peste o sută de învățători constituie aproape jumătate din "inteligența" românească a acestui comitat, determinând prin atitudinea lor în mod hotărâtor și atitudinea poporului nostru sălăgian sub toate raporturile G. Oprean, Învățătorimea română din Sălagiu. Note critice, cu prilejul unei adunări învățătorești, Sibiu, Tiparul lui W. Krafft, 1912, pp. 5-6..
Decizii importante erau adoptate și în ședințele Comitetului Central al Reuniunii, precum și în adunările filialelor din cele douăsprezece tracte protopopești ale județului Sălaj, desfășurate de două ori pe anCiprian Porumb-Ghiurco, Sergiu Marius Ghiurco, "Reuniunea învățătorilor români sălăjeni. Adunarea jubiliară de la Someș-Odorhei", în Analele Aradului, anul 1, nr. 1, 2015, p. 273..
În anul 1912, la inițiativa învățătorului Simion Oros, în Șimleu Silvaniei începea editarea Gazetei Învățătorilor, publicat până la izbucnirea Primului Război MondialMarin Pop, . În anul 1913, o preocupare centrală a Reuniunii s-a manifestat în legătură cu organizarea primului congres al învățătorilor români din Ungaria dualistă, idee însușită ulterior de reprezentanții Reuniunii sălăjene. Totuși, în lipsa aprobărilor necesare din partea guvernului de la Budapesta, evenimentul nu a mai avut loc Simion Oros, "Din trecutul dăscălimii sălăjene. Manifestări profesionale", în Școala noatră, nr. 5, 1940, p. 161..
Izbucnirea Primului Război Mondial a dus și la încetarea activității Reuniunii Învățătorilor Români Sălăjeni. Reînființarea a avut loc după Marea Unire, sub numele de Asociația Învățătorilor Sălăjeni, care a fost condusă de către Emil Pocola, până în anul 1926. Ulterior, președinte a fost ales Simion OrosMarin Pop, .
Referințe
Bibliografie Gavril Trifu, Annalile Reuniunii Învățătorilor Români Selagieni. Periodulu Primu. 1869-1880, Gherla. Simion Oros, Memorialul Jubiliar al Reuniunii Învățătorilor Români Sălăjeni. Șimleu Silvaniei, 1912. Fondul arhivistic Reuniunea Învățătorilor Români Sălăjeni 1871-1916, in cadrul Arhivelor Naționale, Direcția Județeană Sălaj.
Legături externe OAMENI DE SEAMÃ AI SÃLAJULUI DIN TRECUTUL DASCALIMII SALAJENE. Inființarea "Gazetei învățătorilor"
Categorie:Fondări în 1871 Categorie:Istoria Transilvaniei Categorie:Asociații din România