Râsul canadian (Lynx canadensis) este una dintre cele patru specii în viață din genul Lynx. Este o felidă sălbatică de mărime medie caracterizată de blană deasă, lungă, de urechi triunghiulare cu ciufuri negre la vârfuri și de labe late ce acționează ca niște . Membrele din spate sunt mai lungi decât membrele din față, așa că spatele său se înclină dinspre spate înspre față. Înălțimea până la greabăn este de 48–56 cm, un râs canadian cântărind 5–17 kg. Este un bun înotător și un cățărător agil.

Râsul canadian a fost descris pentru prima oară de Robert Kerr în 1792. Trei subspecii au fost propuse, dar lor este contestată; râsul canadian este cel mai adesea considerat a fi o specie monotipică. Arealul său se întinde de-a lungul Alaskăi, Canadei și zonelor nordice ale Statelor Unite contigue, unde populează predominant păduri boreale dese. Este un ce depinde foarte mult de iepurele de zăpadă (Lepus americanus) pentru a își asigura hrana. Asta duce la un , căci populația râșilor canadieni răspunde la creșterile și scăderile ciclice ale numărului de indivizi din populațiile iepurilor de zăpadă de-a lungul anilor în Alaska și . Populația de râși canadieni crește odată cu o populație de iepuri de zăpadă în creștere; dacă populația de iepuri scade într-o anumită zonă, râșii canadieni se mută în zone cu mai mulți iepuri, iar constă în mai puțini pui. Râsul canadian vânează cel mai mult pe la amurg sau la noapte, când iepurele de zăpadă tinde să fie activ. Râsul canadian așteaptă iepurele pe trasee specifice sau în „culcușuri de ambuscadă”, apoi saltă pe el și îl ucide cu o mușcătură de cap sau de partea din față sau din spate a gâtului. Indivizii, mai ales cei de același sex, obișnuiesc să se evite reciproc, formând teritorii „intersexuale”. Sezonul de împerechere durează cam o lună, din martie până la începutul lunii aprilie. După o gestație de două până la trei luni, femela dă naștere unui rând de unu până la opt pui, ce sunt la vârsta 12 săptămâni.

Având în vedere abundența sa de-a lungul arealului și lipsa amenințărilor severe, râsul canadian a fost listat ca specie neamenințată cu dispariția pe Lista roșie a IUCN. Râșii canadieni sunt prinși în capcană în mod regulat pentru în majoritatea Alaskăi și Canadei, dar sunt protejați în a doua jumătate a arealului lor din cauza unor amenințări precum pierderea habitatului.

Taxonomie Denumirea științifică Felis lynx canadensis a fost propusă de Robert Kerr în anul 1792, care a descris un râs din Canada. La sfârșitul secolului al XIX-lea, câteva de râși au fost descrise: Lynx subsolanus a fost propus de în 1897 be baza unui craniu și a unei piei de râs colectate lângă , Newfoundland. Lynx canadensis mollipilosus a fost propus de în 1900, care a descris un craniu și o piele brună închis a unui râs mascul ucis lângă .

Plasarea râsului canadian în genul Lynx a fost susținută de în 1912. Până la începutul anilor 2000, oamenii de știință aveau păreri împărțite despre Lynx, mai exact dacă ar trebui considerat a fi un subgen al Felis sau o întreagă subfamilie; unii chiar s-au îndoit că râsul canadian ar trebui considerat a fi o specie distinctă. A fost recunoscut de în 2005 ca specie membră a genului Lynx, alături de râsul roșu (L. rufus), râsul eurasiatic (L. lynx) și râsul iberic (L. pardinus). Wozencraft a recunoscut trei subspecii pentru râsul canadian: L. c. canadensis în Canada continentală L. c. subsolanus în Newfoundland L. c. mollipilosus în Alaska

Validitatea statutului de subspecie a râșilor din Newfoundland a fost pusă la îndoială în 1975, căci rezultatele unui studiu asupra culorii blănii, măsurătorilor craniale și greutatea specimenelor râșilor canadieni a arătat că măsurătorile standard nu sunt deosebit de diferite, în afara câtorva variații precum blana mai închisă la culoare a râșilor din Newfoundland.

În 2017, Cat Specialist Group („Grupul Specialist în Felide”) de la Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii a considerată că râsul canadian este o specie monotipică, căci prezintă puține diferențe morfologice sau genetice.

Se presupune că populația râșilor din Newfoundland s-a de râsul canadian continental acum în jur de 20.000 până la 33.000 de ani în urmă după .

Evoluție

Potrivit unui studiu filogenetic din 2006, strămoșul a cinci descendențe felide extante—Lynx, Leopardus, Puma, Felis și plus Otocolobus—a ajuns în America de Nord după ce a traversat Strâmtoarea Bering în urmă cu 8,5–8 milioane de ani. Lynx s-a despărțit de descendențele Puma, Felis și Prionailurus plus Otocolobus acum 2,53–4,74 milioane de ani. , despre care se presupune că este strămoșul celor patru specii moderne din genul Lynx, probabil s-a tras din Africa acum 4 milioane de ani și se găsea în Europa și Asia de Nord până ce a devenit extinct acum 1 milion de ani. Se presupune că populațiile de râși eurasiatici ce au ajuns în America de Nord în urmă cu 2,6 milioane de ani s-au stabilit inițial în jumătatea sudică a continentului, din moment ce partea nordică era acoperită de ghețari. Populațiile sudice au evoluat gradual în râșii roșii moderni. Mai târziu, când continentul a ajuns invadat de râși eurasiatici pentru a doua oară în decursul a 200.000 de ani, populațiile ce s-au stabilit în partea nordică a continentului, acum lipsită de ghețari, au evoluat în râși canadieni. În lucrarea sa din 1981, paleontologul suedez a remarcat că râsul canadian nu pare să se fi schimbat mult de la prima sa apariție. Fosile de râși canadieni dezgropate din America de Nord datează din și . Studiul din 2006 a furnizat relațiile filogenetice ale râsului canadian după cum urmează:

Caracteristici

Râsul canadian este o felidă suplă de mărime medie caracterizată de blană deasă, lungă, de urechi triunghiulare cu ciufuri negre la vârfuri și de labe late, ce acționează ca niște . La fel ca la râsul roșu, picioarele din spate îi sunt mai lungi decât cele din față, așa că spatele îi se înclină dinspre spate înspre față. Râsul canadian este dimorf sexual, masculii fiind mai mari și mai grei decât femelele. Lungimea totală a râsului este de 73 până la 107 cm, iar înălțimea până la greabăn este de 48–56 cm; femelele variază în greutate de la 5 până la 12 kg, iar masculii de la 6 până la 17 kg, însă a fost înregistrată și o excepție, un mascul din Pennsylvania ce cântărea 20 kg. Proporțiile fizice nu variază semnificativ de-a lungul arealului și sunt probabil selectate natural pentru a permite supraviețuirea cu prăzi mai mici. Coada, ce este ca un ciot, este de 5–13 cm în lungime și are vârful în întregime negru. Mușchii scheletici constituie 56,5 % din greutatea corporală a râsului canadian.

Blana deasă, lungă, uniform colorată cu puține semne spre deloc, exceptând părțile inferioare, izolează râsul în habitatul său glacial. Blana este de obicei brună gălbenie, deși în Newfoundland poate varia de la brun sau bubalin-cenușiu în timpul primăverii și a verii la o nuanță cenușie cu o aparență încărunțită pe timpul iernii; părțile inferioare sunt albe și poate avea câteva puncte închise la culoare. A fost raportat despre un individ din Alaska că avea blana albăstruie-cenușie. Blana este în general mai scurtă vara decât iarna. Părțile din spate ale urechilor sunt brune cu un punct argintiu-cenușiu. Ciufuri negre de circa 4 cm în lungime se înalță din vârfurile urechilor, ce sunt căptușite cu blană neagră. Iarna, părul de la părțile de jos ale obrajilor devine mai lung, creând impresia unei freze înconjurând gâtul. Femela are patru sfârcuri.

Ghearele sunt ascuțite și complet retractabile. Labele late, mari, sunt acoperite cu blană lungă și deasă și poate atinge chiar și lățimea de 10 cm pentru a se deplasa rapid și cu ușurință pe zăpadă moale. Labele sale pot suporta o greutate de aproape două ori mai mare decât cele ale râsului roșu înainte de a se scufunda. Ambele specii se deplasează cu laba din spate de obicei urmând laba din față și adesea nu formează o linie dreaptă. Pasul râsului canadian este de 300–460 mm, pe când cel al râsului roșu variază la 130–410 mm. Urmele lăsate de un râs canadian sunt în general mai mari decât cele lăsate de un râs roșu; blana mai deasă poate face pernițele degetelor picioarelor din spate să pară mai proeminente în zăpadă. Pe pământ, urmele lăsate de râsul canadian sunt de 76–95 mm în lungime și 89–144 mm în lățime, în timp ce cele lăsate pe zăpadă sunt mai mari (110 mm în lungime și 130 mm în lățime). Blana caldă, labele late și picioarele lungi îi servesc râsului ca adaptări pentru navigarea și vânătoarea eficientă pe zăpadă.

Râsul canadian are 28 de dinți. este . este , căci puii nu au molari. Cei patru canini, ce sunt lungi, sunt folosiți pentru perforare și apucare. Râsul poate simiți unde mușcă prada cu caninii deoarece aceștia sunt bine-înzestrați cu nervi. Are și patru care taie carnea în bucăți mici. Pentru a își folosi carnasierii, râsul trebuie să mestece carnea cu capul lăsat într-o parte. Există spații mari între cei patru canini și restul dinților, iar cei de-ai doilea premolari superiori sunt absenți, pentru ca mușcătura să străpungă prada cât mai adânc posibil.

Râsul canadian poate fi deosebit de râsul roșu prin ciufurile sale mai lungi de la urechi, labele mai mari, coada mai scurtă cu vârful complet negru, picioarele mai lungi și prin nuanța mai cenușie și numărul mai mic al semnelor de pe blană. Râsul roșu este în general mai mic decât râsul canadian, dar în zonele unde sunt , râsul roșu tinde să fie mai mare și poate în continuare să fie confundat cu râsul canadian.

Răspândire și habitat

Râsul canadian viețuiește predominant în pădurile boreale dese , iar arealul său coincide foarte mult cu cel al iepurelui de zăpadă. În trecut, râsul se găsea în nordul Statelor Unite, în 24 de state, posibil la sud de Munții Stâncoși în New Mexico și la nord de limita superioară a arborilor în Arctica prin păduri de conifere în Alaska și Canada. Râsul încă se găsește în majoritatea Alaskăi și Canadei din fostul său areal. În Statele Unite, râsul canadian se găsește în și Lanțul Cascadelor în , Munții Stâncoși, nordul (în Minnesota și a statului Michigan) și nordul Noii Anglii (in New Hampshire, Maine și Vermont). Râsul a fost reintrodus cu succes în Colorado începând din 1999, după ce a dispărut din stat în anii 1970. Râșii canadieni evită în general spațiile deschise în ciuda disponibilității bune a prăzilor; le este dificil să supraviețuiască în zone defrișate intens și pe terenuri agricole, cu toate că o pot duce bine în zone despădurite care au fost lăsate să se regenereze cel puțin cincisprezece ani. Au fost înregistrați râși canadieni până la altitudinea de 4.130 m. Este considerat a fi dispărut la nivel local în New York, Pennsylvania, Massachusetts, Nevada, Indiana și Ohio.

Un râs canadian a fost împușcat în apropierea orașului Newton Abbot din Regatul Unit în 1903 după ce a atacat doi câini. Animalul a rămas neidentificat pe atunci, a fost conservat de și a fost în cele din urmă identificat într-un studiu din 2014. Cercetătorii au concluzionat că probabil a fost captiv o vreme, eventual ca sau ca membru al unei , dar se poate să fi supraviețuit pentru o perioadă semnificativă după ca a evadat. L-au considerat a fi „cel mai timpuriu exemplar înregistrat al unei felide exotice în libertate din UK”.

Ecologie și comportament