Anton Victor de Habsburg-Lorena (), aparținând Casei de Habsburg-Lorena, Arhiduce al Austriei, a fost Mare Maestru al Ordinului Cavalerilor Teutoni din 1804 până la sfârșitul vieții. De asemenea, a fost vicerege al Lombardiei și Veneției între 1816 și 1818.

Biografie Anton Victor a fost cel de-al optulea fiu al împăratului Leopold al II-lea al Sfântului Imperiu Roman și al soției sale, Maria Luiza de Bourbon. Născut la Florența când tatăl său era Mare Duce al Toscanei, după ce acesta a devenit împărat romano-german în 1790, Anton Victor și-a continuat educația, împreună cu fratele său mai mic, Ioan, la curtea din Viena.Brigitte Hamann: Die Habsburger. Ein Biographisches Lexikon, p. 60.

După moartea unchiului său, Maximilian Francisc de Austria, principe elector de Köln și episcop de Münster, Anton Victor a fost ales episcop de Münster pe 9 septembrie 1801, iar pe 7 octombrie, arhiepiscop de Köln și, ca urmare, principe elector. Anterior, el acceptase candidaturile și primise tonsura pe 28 august 1801. Cu toate acestea, arhiducele nu a preluat niciodată vreuna dintre cele două funcții datorită circumstanțelor politice. La acea vreme regiunea situată de partea stângă a Rinului, aparținând Principatului electoral Köln, se afla sub ocupație franceză.Brigitte Hamann: Die Habsburger. Ein Biographisches Lexikon, p. 60. Restul principatului electoral era Ducatul de Westfalia.

La cumpăna dintre anii 1801 și 1802, având în vedere prevederile Păcii de la Lunéville și secularizarea iminentă a principatelor ecleziastice, politicienii vienezi nu au găsit nicio modalitate de a asigura continuarea existenței teritoriilor ce ar fi trebuit să-i revină lui Anton Victor.Erich Zöllner, Therese Schüssel: Das Werden Österreichs, p. 180. În august 1802 Prusia a creat o situație de „fapt împlinit” când și-a cantonat trupele în Münster. În mod similar, în septembrie Ludovic al X-lea de Hessa a anexat Ducatul de Westfalia - vestigiu al Principatului electoral Köln. Recesiunea finală a Deputației Imperiale din 1803 a marcat apoi și sfârșitul, din punct de vedere juridic, al Principatului electoral Köln, precum și al Episcopiei de Münster.

Devenit în 1803 coadjutor și viitor succesor al fratelui său, Carol, la conducerea Ordinului Cavalerilor Teutoni, Anton Victor a depus cele trei jurăminte rituale la Viena, devenind Mare Maestru al Ordinului Teutonic în 1804, după retragerea lui Carol.Brigitte Hamann: Die Habsburger. Ein Biographisches Lexikon, p. 61. A rămas conducător al ordinului cavaleresc până la sfârșitul vieții, fiind obligat totuși în 1809 să asiste neputincios la abolirea ordinului de către împăratul Napoleon I.Brigitte Hamann: Die Habsburger. Ein Biographisches Lexikon, p. 61.

Cooperând cu cancelarul imperial Metternich, direct interesat de existența ordinului teutonic, Victor Anton a reușit să obțină de la nehotărâtul său frate, împăratul Francisc I al Austriei, reorganizarea ordinului care a avut loc între 1834 și 1840. Printr-o conducere administrativă riguroasă, Anton Victor a reușit revigorarea economică a posesiunilor ordinului, semnificativ reduse.Brigitte Hamann: Die Habsburger. Ein Biographisches Lexikon, p. 61.

Din 1816 până în 1828 Anton Victor a fost vicerege al Regatului Lombardia-Veneția.Gerhard Hartmann, Karl Schmidt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschinchte, p. 656.

Prin ajutorul dat de Anton Victor, „Institutul pentru nevăzători”, creat inițial sub auspicii private, a devenit instituție a imperiului, el însuși preluând patronajul său între 1831 și 1835. După moartea lui Rudolf, cel mai mic dintre frații săi, Anton Victor a preluat patronajul „Societății Prietenilor Muzicii” și pe cel al „Societății Iubitorilor de Flori”, instituții vieneze. Interesat fiind de botanică el a fost membru „Societății imperiale pentru Agricultură”. De asemenea, a fost membru de onoare al „Academiei de Arte Frumoase” din Viena.Brigitte Hamann: Die Habsburger. Ein Biographisches Lexikon, p. 61.

Deși a fost numit în 1804 comandant al Regimentului de infanterie nr. 4, Anton Victor nu a urmat niciodată o adevărată carieră militară, dedicându-se celorlalte interese.Brigitte Hamann: Die Habsburger. Ein Biographisches Lexikon, p. 61.

Viața lui s-a desfășurat în umbra fratelui său, împăratul Francisc I al Austriei, scrierile sale rămase moștenire așteptând încă să facă obiectul unui studiu competent.Brigitte Hamann: Die Habsburger. Ein Biographisches Lexikon, p. 61.

Anton Victor nu s-a căsătorit și nu a avut urmași.

A fost înmormântat în Capela Capucinilor din Viena, iar inima sa se află în Capela Loreto din Biserica Augustinilor, în Viena. Note

Bibliografie

Brigitte Hamann: Die Habsburger. Ein Biographisches Lexikon, Editura Ueberreuter, Viena, 1988, . Gerhard Hartmann, Karl Schmidt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschinchte, Editura Marix, Wiesbaden, 2006, . Erich Zöllner, Therese Schüssel: Das Werden Österreichs, Editura Tosa, Viena, 1995, .

Categorie:Nașteri în 1779 Categorie:Nașteri pe 31 august Categorie:Decese în 1835 Categorie:Decese pe 2 aprilie Categorie:Casa de Habsburg-Lorena Categorie:Arhiduci de Austria Categorie:Cavaleri ai Lânii de Aur Categorie:Mari Maeștri ai Ordinului Teutonic