Seria 123 a fost modelul cu cele mai multe unităti vândute al companiei Mercedes-Benz. De la începutul seriei în noiembrie 1975 până în ianuarie 1986 un total de aproape 2,7 milioane de vehicule au ieșit pe linia de fabricație. Mașina aparține clasei de mijloc superioară, numită acum Mercedes E-Class. Predecesorul este W 114/115, succesoare este seria 124. Atât predecesorul și succesorul au fost fabricate incă aproximativ un an in paralel cu W 123. Seria 123 a stabilit noi standarde de siguranță al vehiculului și a fost un pionier al Combi-urilor din această clasa ca și al turbo dieselului în autoturismele Mercedes-Benz.
Istorie thumb|left|Versiunea SUA a W 123 cu Faruri Sealed-Beam și bara de protecție specifică
Decizia producătorului, de a continua să producă seria W115, după introducerea succesorului pentru încă aproximativ unsprezece luni a avut mai multe motive. În primul rând, modelul anterior a fost foarte popular (mai ales în industria de taxi) și s-a vândut bine. Pe de altă parte modelul W123, a fost primit de cumpărători foarte bine de la lansare ceea ce a condus de la începutul producției în serie la întârzieri în livrare mai mari de un an. În același timp, / 8 (W 114/115) era, în funcție de versiune, cu până la 2400 DM mai ieftin decât succesorul sau. Prețul de achiziție al W123 la lansare era intre 18 870 DM (200) și 26 895 DM (280 E).
Timpul de livrare pentru automobilele noi W123 a crescut chiar până la trei ani, ceea ce a condus la vânzarea de contracte de achiziție a autoturismelor noi, în unele cazuri cu mai mult de 5000 DM - peste prețul de listă pentru a se ajunge mai repede la modelul căutat. Chiar și mașinile second hand au fost de multe ori vândute cu preț peste cel de lista. Acest lucru nu s-a mai repetat în istoria auto vest-germana, cu vehicule de volum mare.
Marele succes al seriei este evidențiat, de asemenea, și de faptul că seria Mercedes-123 este singura mașină care a depășit VW Golf într-un an calendaristic în statisticile de înmatriculare ale Republicii Federale Germania. În 1980, seria 123 a ajuns la un total de 202 252 înregistrări, Golful numai 200 892. Seria 123 a fost produsă în patru variante de caroserie: sedan clasic, ca limuzină lungă cu șapte locuri, coupe, cu un ampatament scurtat ușor, și Combi (numit T-model la Mercedes Benz). În plus, au existat autovehicule cu șasiu cu ampatament standard și extins ca bază pentru mașini speciale, cum ar fi ambulanțe sau dricuri.
La început, în funcție de motorizare, erau folosite faruri diferite: mașinile cu motoare mai slabe au fost echipate cu faruri rotunde, numite și peiorativ "ochi de taur". Farurile mai elegante, dreptunghiulare marcau versiunile de top 300 TD Turbo Diesel, 280/280E și coupe-urile. Pentru diferențierea optica la aceste modele au fost, de asemenea cromate chederele de cauciuc sub luminile din spate și grila de aerisire din fața parbrizului. Ca parte a facelift-ului pentru seria 3 în septembrie 1982, toate modelele au primit faruri dreptunghiulare, grila negru mat și o margine din lemn zebrano pe tabloul de bord.
Modele pe benzină și motorină sunt diferențiate optic – la sedan-uri - prin instalarea de antenei radio, în cazul în care a fost comandata din fabrică (codul de opțiune 53 / x). La modele diesel, antena era montata pe aripa dreapta fata, la motorizările pe benzină pe cea din stânga spate. Remarcabilă este politica de opțiuni la Daimler-Benz în acești ani: prețurile au variat de la aproximativ 18.000, - DM in anul 1976 pentru modelul de bază până la aproape 80000, - DM în ultimul an pentru un „full option” TD 300 Turbo. Acesta din urmă era, astfel, de două ori mai scump decât clasa S în versiunea de bază. Prețul de achiziție se putea dubla cu doar puține opțiuni suplimentare.
Facelift thumb|Seria 1:„Ochii de taur“ și tetierele „urechi de iepure“ identifica prima Serie. Farurile de ceata au fost în echiparea de serie de la inceput.
Seria W123 a fost supusa multor modificări în timpul producției. Astfel, seria poate fi împărțită în mod substanțial în Seria 1 pana în august 1979, Seria 2 pana in august 1982 și a treia serie. Prima serie la rândul său, este din nou împărțită în seria 0.5 și Serie 1:
Seria 0,5: 11/1975–08/1976 Seria 1: 08/1976–07/1979 Seria 2: 08/1979–08/1982 Seria 3: 09/1982–01/1986 Exemplarele din seria așa-numitelor 0.5 sunt foarte rare astăzi, ele diferă doar prin detalii fata de prima serie. Pentru că în timpul producției s-au folosit diferite piese rămase în stoc, la W123 exista chiar și, așa numite hibride, care poarta caracteristici ale diferitelor serii.
Caracteristici ale Seriei 2 (August 1979) Volan mai mic (10 mm) cu design mai elegant Comutatoare mai moderne (la avarii, ferestre etc.) Controlul distantei farurilor pneumatic Închizătoare de centură modificate și tetiere mai mici Modele textile noi pentru scaune Seria 3: Faruri dreptunghiulare și la motorizări mai mici Modificări la seria 3 (Septembrie 1982) Faruri dreptunghiulare și servodirecție la serie Design modificat al scaunelor fata oferind mai mult loc pentru genunchi pasagerilor din spate Utilizare material textile la fețele de la uși Folosirea de lemn Zebrano pe tabloul de bord Modele textile noi pentru scaune și scaune îmbrăcate complet în material textil (fără margini din piele ecologică) Mai puțin zgomot provocat de vânt datorita îmbunătățirii acoperișului Renunțarea la grila de aerisire cromată
Variante caroserie După introducerea sedanului cu patru uși la sfârșitul anului 1975 au fost introduse în 1977 alte trei variante de caroserie: coupe, sedan cu un ampatament lung și prima dată în istoria mărcii un combi de producție proprie, modelul T.
thumb|Sedan - vedere din spate Sedan (W123) Sedanul a fost construit într-un număr total de aproximativ 2,4 milioane de exemplare, aproape 90 % din toate mașinile seriei W123. Pentru această variantă, toate tipurile de motoare au fost disponibile, datorita reglementărilor legate de economia de combustibil pentru flote ale președintelui SUA Jimmy Carter, în Statele Unite ale Americii a fost oferit exclusiv, un 300 D Turbo. 280 au fost dotate până în 1982 cu bare de protecție curbate și cromate, faruri în optica de bandă largă pentru a fi deosebite de motorizările simple cu patru cilindri. Jante de aliaj au fost disponibile pentru modelele cu patru cilindri numai începând din 1980.
thumb|Limuzina lungă Versiunea lungă (V 123)
În august 1977, Mercedes-Benz a prezentat versiunea lungă a sedanului: V123 a avut un ampatament mărit cu 630 milimetri(3425 mm) decât sedanul W123 (2795 milimetri). Ușa din spate a fost pur și simplu sudată din partea anterioară a unei uși spate și partea din spate a unei uși față a sedanului. Aceasta a oferit spațiu suficient pentru o a treia banchetă, și a făcut mașina să devină foarte potrivita ca taxi, mașină de serviciu sau autoturism de hotel pentru șapte pasageri. Au fost oferite ca versiune lungă modelele 250, 240D și 300 D. În Orientul Mijlociu, aceste mașini sunt încă populare ca taxi.
Coupe (C 123)
Prezentarea coupe-ului din seria 123 a avut loc în luna iunie 1977.
În timp ce seria coupe W115 s-a bazat stilistic pe sedan fiind foarte asemănătoare acesteia, noile modele 230 C, 230 CE, 280 C și 280 CE au fost în mod semnificativ independente fata de limuzina. Ampatamentul mai scurt cu 85 mm coroborat cu acoperișul coborât și aripile din față și din spate înclinate abrupt au oferit mașinii un aspect robust, sportiv. thumb|123-Coupé nu avea stâlp intermediar
Siguranța a fost îmbunătățită fata de coupe-urile din seriile anterioare: împreună cu zonele de deformare preluate de la sedan, structura ramei acoperișului întărita cu piloni de acoperiș și ușile consolidate, coupe-ul oferea celulei pasagerilor mai multa stabilitate si securitate. Motorizarea, suspensia si frânele au fost aceleași ca la sedan.
Ca si dotări, versiunile cu două uși s-au inspirat din versiunile de lux a modelelor cu patru uși de top 280 și 280 E. Acest lucru a însemnat ca toate cele trei variante de coupe au fost dotate cu faruri dreptunghiulare de bandă largă, crom la grila de admisie în fața parbrizului (până in 09/82) și benzi cromate sub nivelul stopurilor. thumb|left|Dotare opțională (cu cost suplimentar), dar populară: Jantele "Barock" de la Fuchs
La primele modele tabloul de bord și consola centrală au fost finisate din „lemn fin de nuc", începând cu luna septembrie 1979, au fost folosite ornamente din lemn "Zebrano" In acest fel, actualizarea modelului în septembrie 1982 la coupe a fost mai puțin vizibila decât la sedan. De fapt, farurile dreptunghiulare de bandă largă, principala modificare a facelift-ului, au fost dintotdeauna dotare standard la coupe. Cel mai simplu mod de a recunoaște coupe-urile de după 1982 îl constituie lipsa crom la grila de admisie în fața parbrizului. Cu motorizările cu patru cilindri 230 C (109 PS/80 kW) și cele două versiuni cu șase cilindri 280 C (156 PS/115 kW) și 280 CE (177 PS/130 kW), coupe-urile au avut încă de la început trei motorizări pe benzina.
Deja în toamna anului 1977, a apărut 300CD (80 PS / 59 kW) și, astfel, un coupe diesel, dar a fost produsă exclusiv pentru piața din SUA. Ofensiva diesel a avut printre alte obiective, reducerea consumul mediu de combustibil (pentru consumul de flota) la toate modelele de autoturisme Mercedes-Benz pentru piața americană. Odată ce limitele pentru consumul flotelor de mașini a continuat sa scadă, 300CD-ul a fost înlocuit în 1981 de 300 CD Turbodiesel. De asemenea, acest coupe cu putere de 92 kW nu a fost disponibil pentru piața europeană, dar a înlocuit în Statele Unite, modelul 280 CE.
230 C a fost înlocuit în 1980 cu 230 CE, al cărui motor nou, M 102 cu sistem de injecție de combustibil mecanic K-Jetronic oferea 100 kW.
În vara anului 1985 s-a încheiat producția de serie a C123. Un total de 99 884 de vehicule de acest tip a apărut din iunie 1977 pana in august 1985, din care 15 509 cu un motor diesel.
Modelul T (S 123) thumb|W 123 T a fost primul model Combi de la Mercedes-Benz care a purtat prescurtarea T
Intre 1966 și 1967 au fost oferite Mercedes 110 „Coada de rândunica” ca si combi din seria "Universal"; puținele bucati (sub 3000), au fost fabricate în Belgia la IMA sub licență Daimler si au rămas exemplare „exotice”. Alte combi-uri Mercedes, dricuri și ambulanțe au fost toate conversii ale companiilor de carosare, la fel a fost si pentru W 114/115, din care nu a existat niciodată un combi oficial de fabrica. Odată cu introducerea modelului T in seria 123, zece ani mai târziu, combi-ul a revenit in programul oficial de fabricație al Mercedes. Rezultatele cercetărilor de piață, care s-au derulat în timpul proiectării seriei 123, au arătat că există o cerere clară pentru o mașina sportiva, luxurioasa, cu cinci uși. Conducerea a dat undă verde pentru proiect în 1975. Noul Mercedes nu ar trebui să se numească „Combi”; de asemenea, numele utilizat anterior, pentru scurt timp "Universal" nu a fost acceptat. Inițial, s-a stabilit folosirea termenului de " Stationwagen ". În loc de "250 K" sau "250 U", pe hayonul variantei cu cinci uși si șase cilindri a fost folosita prescurtarea "250 St". In cele din urma s-a luat decizia folosirii prescurtării „T”: litera desemnând Turism si Transport. In cadrul expoziției automobilistice internaționale din 1977 modelele combi – denumite intern W 123 T – au fost prezentate publicului.