Distributismul este o doctrină social-economică născută în Europa la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, pe baza principiilor bisericii catolice, mai ales ale învățăturilor papei Leon al XIII-lea din enciclica „Rerum Novarum” și ale papei Pius al XI-lea din enciclica „Quadragesimo Anno”.Patrick Allitt (2000). Catholic Converts: British and American Intellectuals Turn to Rome. „Cornell University Press”. p. 206. ISBN 978-0-8014-8663-0
Conform doctrinei distributiste, dreptul la proprietate privată este un drept fundamental Shiach, Morag (2004). Modernism, Labour and Selfhood in British Literature and Culture, 1890-1930. „Cambridge University Press”. p. 224. ISBN 978-0-521-83459-9 iar mijloacele de producție ar trebui să fie cât mai larg răspândite între membrii societății, în loc să fie centralizate sub controlul statului (Comunism) sau al câtorva persoane (capitalism). Așadar, distributismul promovează o societate bazată pe răspândirea largă a proprietății privateZwick, Mark and Louise (2004). The Catholic Worker Movement: Intellectual and Spiritual Origins . „Paulist Press”. p. 156. ISBN 978-0-8091-4315-3 și, conform economistului australian Race Mathews, un astfel de sistem este esențial pentru crearea unei societăți juste.Gibson-Graham, J. K. (2006). A Postcapitalist Politics. „University of Minnesota Press”. p. 224. ISBN 978-0-8166-4804-7.
Distributismul a fost adesea prezentat în contrast atât cu socialismul cât și cu capitalismulBoyle, David; Simms, Andrew (2009). The New Economics. „Routledge”. p. 20. ISBN 978-1-84407-675-8Novak, Michael; Younkins, Edward W. (2001). Three in One: Essays on Democratic Capitalism, 1976-2000. „Rowman and Littlefield”. p. 152. ISBN 978-0-7425-1171-2, considerate de distributiști a fi minate de deficiențe și exploatarePrentiss, Craig R. (2008). Debating God's Economy: Social Justice in America on the Eve of Vatican II. „Penn State University Press”. p. 77. ISBN 978-0-271-03341-9. Thomas Storck afirmă că „atât socialismul cât și capitalismul sunt produsul Iluminismului european și de aceea sunt forțe modernizatoare și antitradiționaliste. În schimb, distributismul caută să subordoneze activitatea economică vieții umane în ansamblu, vieții noastre spirituale, intelectuale și familiale”.Storck, Thomas. "Capitalism and Distributism: two systems at war," in Beyond Capitalism & Socialism. Tobias J. Lanz, „IHS Press”, 2008. p. 75
Unii văd distributismul mai mult ca o aspirație, care a fost aplicată cu succes pe termen scurt prin respectarea principiilor de subsidiaritate și solidaritate (acestea fiind încorporate în cooperative și mici afaceri de familie locale, independente financiar), deși susținătorii dau ca exemple istorice a viabilității pe termen lung a distributismului perioade precum Evul Mediu.Hilaire Belloc, "The Servile Institution Dissolved," The Servile State, (1913; reprint, Indianapolis, IN: Liberty Fund, 1977), 71-83. O influență deosebită în dezvoltarea teoriei distributiste au avut scriitorii britanici G. K. Chesterton și Hilaire Belloc, doi dintre primii și cei mai influenți suporteri ai distributismului.Fitzgerald, Ross et al. (2003). The Pope's Battalions: Santamaria, Catholicism and the Labor Split. „University of Queensland Press”. p. 21. ISBN 978-0-7022-3389-0Riff, Michael A. (1990). Dictionary of Modern Political Ideologies. „Manchester University Press”. p. 35. ISBN 978-0-7190-3289-9
Introducere
Perioada de la mijlocul până la sfârșitul secolului al XIX-lea a fost o periodă de dezvoltare a catolicismului politic în Europa.Adams, Ian (1993). Political Ideology Today. „Manchester University Press” p. 59-60. ISBN 978-0-7190-3347-6 Conform istoricului Michael A. Riff, o trăsătură comună acestor mișcări a fost opoziția nu numai la secularism, dar și la capitalism și socialism. În anul 1891 papa Leon al XIII-lea a promulgat enciclica „Rerum Novarum”, în care vorbește despre „sărăcia și suferința injustă care apasă atât de greu pe majoritatea celor ce muncesc” și a arătat cum „un număr mic de oameni foarte bogați” au fost în stare să „pună un jug, cu puțin mai bun decât sclavia, pe mulțimea oamenilor săraci și muncitori”.Leo XIII, Rerum Novarum, 3. Encíclica susține că este un drept al tuturor oamenilor să fie proprietari,Leo XIII, Rerum Novarum, 6. că este necesar să existe un sistem care să permită „cât mai mult posibil oamenilor să devină proprietari”,Leo XIII, Rerum Novarum, 49. datoria angajatorilor să asigure condiții de lucru în siguranțăLeo XIII, Rerum Novarum, 42. și salarii suficiente,Leo XIII, Rerum Novarum, 45. și dreptul muncitorilor de a forma sindicate. Proprietatea comună și proprietatea de stat au fost în mod expres respinse ca metode de ajutor a celor sărmani.Leo XIII, Rerum Novarum, 4.Leo XIII, Rerum Novarum, 15.
Pe la începutul secolului al XX-lea, G. K. Chesterton și Hilaire Belloc au adunat împreună experiențele dispersate ale diferitelor cooperative și societați frățești din nordul Angliei, Irlandei și nordul Europei într-o ideologie politică coerentă care susținea în mod expres larga răspândire a proprietății private imobiliare și controlul industriei prin cooperative muncitorești și afaceri mici operate de proprietari. În Statele Unite ale Americii în anii '30, distributismul a fost subiectul a numeroase lucrări publicate de Chesterton, Belloc și alții în „The American Review”, editat și tipărit de Seward Collins. Extrem de importante între lucrările lui Belloc și Chesterton despre distributism sunt „The Servile State”,Hilaire Belloc, The Servile State, The Liberty Fund, originally published 1913. și „Outline of Sanity”.G. K. Chesterton, The Outline of Sanity, IHS Press, 2002, originally published 1927.
Deși majoritatea susținătorilor ulteriori ai ideilor distributiste nu erau catolici, și de fapt mulți dintre ei erau foști socialiști radicali care au devenit deziluzionați de socialism, gândirea distributistă a fost adoptată de către Uniunea Muncitorilor Catolici, împreună cu ideile lui Dorothy Day și a lui Peter Maurin despre comunități locale independente. Distributismul de asemenea a influențat mișcarea Antigonish, care a înființat cooperative și a aplicat diferite metode de ajutorare a săracilor în provinciile canadiene maritime (New Brunswick, Nova Scotia, și insula Prince Edward). Aplicarea în practică a ideilor distributiste prin formarea de cooperative a fost documentată recent de Race Mathews în cartea sa „Jobs of Our Own: Building a Stakeholder Society”.
Poziția în spectrul politic
În comparație cu alte filozofii sociale, poziția distributiștilor este într-o oarecare măsură paradoxală și complicată. Puternic înrădăcinată într-un model organic influențat puternic de catolicismul englez, promovând valori culturale traditionale și agrariane, fiind o provocare directă a istoriei liberale (în ) — Belloc a fost cu toate acestea un membru al partidului liberal în parlamentul britanic iar Chesterton a afirmat odată „Pe cât de mult am crezut, mai mult decât orice altceva, cred în Liberalism. Dar a fost vremuri ale inocenței când am crezut în liberali.” Această formă de liberalism este diferită de majoritatea formelor moderne, fiind influențată de William Cobbett și John Ruskin, care au combinat elemente ale radicalismului, atacând status quo-ul dintr-o perspectivă renovatoare, nu revoluționară; ei se considerau că restaurează Angliei și poporului englez libertățile tradiționale pierdute de la revoluția Industrială.
Deși unele caracteristici distributiste converg cu anumite elemente conservatoare (în ) tradiționale, în special o apreciere a Evului Mediu și a societății organice, sunt câteva puncte complet diferite. Pe când mulți conservatori (în ) erau ferm opuși reformei, în anumite situații distributiștii au văzut opunerea la reformă nu ca o păstrare a tradițiilor legitime englezești dar, în multe cazuri, întărind erori și inovații dăunatoare. Belloc s-a opus în mod foarte explicit Protestantismului ca idee precum și a separării lui de Biserica Catolică, considerând divizarea creștinismului din secolul al XVI-lea, ca unul din cele mai dăunatoare evenimente din istoria Europei. Pe de altă parte, unii conservatori au fost chiar foarte intransigenți față de cei care nu acceptau Biserica Anglicană ca biserică de drept, și au respins cu dispreț principiile ultra-regaliste și recunoașterea inițiala acordată regelui Iacob al II-lea al Angliei.
Majoritatea lucrărilor lui Dorothy L. Sayers cu tematică socială și economică au legătură cu distributismul, deși ea niciodată nu s-a declarat adeptă a lui. Dacă ea a fost influențată de distributism, sau dacă a ajuns la concluzii similare pe cont propriu; ca Anglican, argumentarea pe care o aduce are rădăcinile în învațătura teologică a creației și încarnării, și ca urmare este într-o oarecare măsură diferită de cea a lui Chesterton și Belloc.
Teoria economică
Proprietatea privată
In cadrul unui astfel de sistem, majoritatea oamenilor și-ar câștiga existența fără a fi nevoie să se bazeze pe folosirea proprietății private a altora. Exemple de oameni câștigându-și existența în felul acesta ar fi fermierii care posedă pământul și mașinile agricole, instalatorii care poseda uneltele lor, dezvoltatorii de software care au calculatoarele lor, etc. Noțiunea de „cooperativă” merge mai departe decât acest punct de vedere și consideră că astfel de proprietăți și echipamente pot fi deținute în comun de către comunități locale mai mari decât o familie, de exemplu parteneri de afaceri.
In Rerum Novarum, papa Leo XIII afirmă că oamenii sunt înclinați să lucreze cu mai mult elan și dăruire dacă ei sunt proprietarii pământului pe care îl lucrează, și ca urmare vor beneficia ei și familiile lor, fiind în stare să-și câștige existența prin munca lor. Papa avansează ideea ca atunci când oamenii au posibilitatea să posede pământ și sa-l lucreze, ei vor "învăța să iubească solul care produce recolta ca urmare a muncii mâinilor lor, o recoltă nu doar ca să aibă ce să mănânce, ci o abundență de bunătăți pentru ei și cei dragi lor.” Pope Leo XIII, Rerum Novarum : 47, 1891 De asemenea, el afirmă că posedând proprietate este benefic nu numai pentru proprietar și familia lui, dar de fapt este un drept, deoarece Dumnezeu „...a dat pământul pentru folosul și beneficiul întregii omeniri”.Pope Leo XIII, Rerum Novarum: 8, 1891.
Puncte de vedere similare sunt prezentate de către G.K. Chesterton în cartea sa din 1910 What’s Wrong with the World. Chesterton crede că în timp ce Dumnezeu are capacități nelimitate, omul are o abilitate limitată din punct de vedere al creației. În consecință omul are dreptul să aibă proprietate și să o folosească așa cum crede de cuviință. El afirma „Proprietatea este pur și simplu arta democrației. Aceasta înseamnă că fiecare om ar trebui să aibă ceva care să poată modela cu propria sa imagine, așa cum el este modelat după imaginea cerului. Dar deoarece omul nu este Dumnezeu, ci numai o imagine gravată a lui Dumnezeu, modul său de exprimare este constrâns de limitări; limitări corespunzătoare care sunt stricte și chiar mici.”Chesterton, Gilbert Keith, What’s Wrong with the World (1920), p. 59. Chesterton a sintetizat punctul său de vedere asupra distributismului prin expresia „Trei acri și o vacă”.
Conform lui Belloc, statul distributist (status care a implementat distributismul) are „o aglomerație de familii cu nivele diferite de bogăție, dar de departe cu cel mai mare număr de proprietari ai mijloacelor de producție.”Hilaire Belloc, The Servile State, 1913. Această largă distribuire a proprietății nu include toată proprietatea, ci numai proprietatea productivă care este proprietatea ce creează bogăția, adică cele necesare omului să supraviețuiască. Aceasta include pământul, sculele, și așa mai departe.Id.
Sistemul de bresle