Nucșoara este o comună în județul Argeș, Muntenia, România, formată din satele Gruiu, Nucșoara (reședința), Sboghițești și Slatina.
Așezare Comuna se află la marginea nordică a județului, la limita cu județul Brașov, pe cursul superior al Râului Doamnei, în Munții Făgăraș, într-o depresiune subcarpatică numită Brădet-Nucșoara, în zona de contact a Munților Iezer cu Muscelele Argeșului. În partea de nord-vest găsim culmea Măgura și Vârful Strungii, la vest coama dealului Gruiu, la est dealurile Neagului și poieni cu pășuni
Este deservită de șoseaua județeană DJ731, care o leagă spre sud de , (unde se intersectează cu DN73C), , și (unde se termină în DN73). La sfârșitul secolului al XIX-lea numai drumul până la Corbi de 8 km era modernizat, celelalte, care făceau legătura de la un sat la altul erau primitive. Cea mai apropiată gară era la Ciumești. Rețeaua feroviară lipsește în continuare. La nivelul anului 2021, Nucșoara dispune de o rețea de drumuri publice de aproximativ 106 km din care aproape jumătate sunt drumuri de pământ în care sunt incluse și drumurile forestiere.
Distanța până la Pitești este de 70 km.
Este a doua comună ca întindere din țară, cu peste 45.000 de hectare, având 1.500 de locuitori în 2010.Acciza bețivă din cei "Doi ochi albaștri", 13 noiembrie 2010, Mihnea-petru Pârvu, Evenimentul zilei, accesat la 6 august 2013 Cea mai mare parte este reprezentată de suprafața agricolă: 31 ha de teren arabil, 9 199 ha pășune, 701 ha fânețe și 297 ha livezi. Mai există 99 ha de ape și bălți, 201 ha intravilan, 50 ha de drumuri și 1 016 ha neproductive.
Județul Argeș are trei comune cu suprafețe care depășesc 200 km2: Arefu, Nucșoara și Rucăr.
Cadrul natural
Resurse naturale Nucșoara dispune de un potențial natural deosebit, reprezentat atât prin așezare cât și prin resurse variate. Albiile Râului Doamnei sunt bogate în nisip și pietriș. În zonă se mai exploatează ghips, calcar și marne. Lemnul este caracteristic regiunii deluroase (fag, mesteacăn, cătină, arin) dar și zonei muntoase (molid, brad, pin).
Rezervații naturale Rezervația Naturală Iezer aflată în masivul Iezer-Păpușa (format din șisturi cristaline ) se întinde pe 300 ha. Vârfuri muntoase reprezentative: Păpușa 2391 m, Bătrâna 2341 m. Din flora ocrotită a rezervației Iezer fac parte: argințica, bujorul de munte, cimbrișorul de munte, garofița alpină, piciorul cocoșului, zîmbrul. Rezervația include lacul glaciar Iezer, cu o suprafață de 0.60 ha și pădurea seculară de conifere Iedu-Cernat, rezervație forestieră.
Hidrografia Reprezentativ este Râul Doamnei care trece prin satele Slatina și Sboghițești. El izvorăște din partea sudică a Masivului Făgăraș fiind alimentat din lacurile glaciare, are o întindere de la izvoare până în comună de aproape 40 de km, o lățime de 15-20 m și o adâncime de 0,5-1,5 m. Afluenții săi sunt: Valea Rea, Leaota, Brătila, Văsălatul, Cernatul. Apele acestuia din urmă au fost captate într-un baraj cu scopul deversării în lacul Vidraru. La fel s-a procedat și cu Râul Doamnei. În iulie 1966 a început străpungerea pe tronsonul Cernat-Vâlsan, în lungime de 5830 m, iar în octombrie același an, construcția captării Cernat și în noiembrie, străpungerea galeriei Bradu-Cernat. La 15 februarie 1965 a fost deviat Râul Doamnei operațiune necesară în vederea betonării barajului cu același nume. Acțiunea s-a încheiat la 10 iunie 1966. Galeria secundară Râul Doamnei-Valea cu Pești, în lungime de 19,2 km, care colectează pentru lacul Vidraru afluenții Argeșului a fost construită între martie 1962 și februarie 1967. Ea asigură aproximativ 48% din debitul mediu anual folosit în centrala Vidraru.
Rețeaua hidrografică a comunei mai cuprinde lacuri de munte și de deal. Din prima categorie fac parte cele glaciare care au o vechime considerabilă de exemplu Lacul Roșu, care își revendică numele de la culoarea dată de minereul de fier, lacul Galbena din munții Galbena, Lacul Urlea, la o înălțime de 2475 m, pe versantul nordic al munților Făgăraș sau Lacul Iezerul Triunghiular, sub vârful Moldoveanu și lacurile artificiale printre care cele care au apărut în urma creării celor 2 baraje amintite anterior. Dintre lacurile de deal amintim: Vulpoaia în satul Sboghițești și lacul La fermă. Ele sunt populate cu pește: caras, caracudă, crap.
Deși este puțin promovată, Cascada Văii Rele de la Slatina este o dovadă a măreției naturii. Pe traseul care duce la ea, Curmătura Maliței-Valea Rea se găsesc și alte cascade de mărimi diferite.stanga|miniatura|Lacul Învârtita|315x315pxApărut la sfârșitul secolului al XIX-lea, Lacul Învârtita sau Lacul Nucșoara este singurul format pe gips în România. Se întinde pe o suprafață de 2,2 ha și este monument natural. Are potențial balnear prin izvoarele minerale sulfatate, calcice, sodice sau sulfuroase, putând fi utilizate în sechele după reumatism și afecțiuni dermatologice, chiar și pentru copii.
Vechi de 140 de ani, în apa sa se găsesc roci de sulf. Iarna, lacul este înghețat tun odinioară trecând pe aici săniile încărcate cu fân.
Nucșoara mai dispune și de o altă sursă de apă sulfuroasă, Izvorul lui Solomon, pe care locuitorii l-au folosit de-a lungul timpului în scop curativ.
În nord-vestul satului Nucșoara se găsește un izvor cu calități interesante, numit Tănărog. Apa acestuia nu îngheață, indiferent cât de scăzută este temperatura din timpul iernii.
Vegetația Vegetația este și ea caracteristică atât zonei de deal cât și celei de munte. La deal găsim păduri de mesteacăn, plop, arțar, paltin, fag și fânețe naturale. Aici clima este propice apariției florilor spontane: ghiocei, brebenei, toporași, viorele, cocărăi ș.a. Când urcăm la etajul de munte, întâlnim conifere: molidul, bradul, pinul, jnepeni, ienuperi dar și pășuni alpine. Plantele medicinale sunt nelipsite.
Fauna Marea suprafață a comunei Nucșoara favorizează existența unui număr însemnat de viețuitoare. La deal trăiesc: iepurele, vulpea, viezurele, lupul, ursul, dihorul, nevăstuica, ariciul, veverița, iar dintre păsări: vrabia, cioara, mierla, coțofana, ciocănitoarea, pițigoiul, scatiul, graurul, codobatura, rândunica, pupăza, cucul; dintre reptile: șerpi, gușteri, salamandre; aspretele, considerat unicat, se află în apele râului Vâlsan. La munte râsul, jderul, porcul mistreț, capra neagră, cocoșul și găina de munte, păstrăvul.
Comuna Nucșoara face parte alături de comunele Brăduleț, Corbeni, Corbi, Domnești, Mușătești și Pietroșani din situl de importanță comunitară Valea Vâlsanului, având codul național ROSCI0268. Acest gen de arii naționale protejate se mai numesc situri Natura 2000 , scopul desemnării lor fiind protejarea biodiversității, conservarea florei și faunei precum și a habitatelor naturale existente în zonă.
Clima
Datorită situării în zona montană, comuna Nucșoara este acoperită cu strat de zăpadă între 70 și 90 de zile pe an. Înghețul este prezent din a doua jumătate a lunii octombrie până spre 21 aprilie-1 mai.
Caracteristic atât vara cât și iarna este vântul local Briza de munte.
Demografie
Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Nucșoara se ridică la 1.222 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 1.442 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (93,54%), iar pentru 6,46% nu se cunoaște apartenența etnică. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (92,55%), iar pentru 6,55% nu se cunoaște apartenența confesională. Așezarea în zona montană a comunei contribuie la nivelul de cea mai mică densitate din județ, 3,2 loc/km2.
Politică și administrație Comuna Nucșoara este administrată de un primar și un consiliu local compus din 9 consilieri. Primarul, , de la , este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:
Istorie Conform Catagrafiei obștești din 1831, Muscelul era împărțit în șase plase și două plaiuri (subdiviziune a județului, condusă de un vătaf), Nucșoara și Dâmbovița. În 1864 Cuza-Vodă dă o lege a comunelor urbane și rurale, urmare a acestui act, județul având două plase și un plai, Nucșoara-Dâmbovița.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plaiul Nucșoara al județului Muscel și era formată din satele Nucșoara, Slatina și Secăturile, având în total 777 de locuitori. Suprafața lor era de 4km2 pentru Nucșoara și Secăturile și 3km2 pentru Slatina.
În comună funcționau o biserică ridicată în 1881 și o școală cu 31 de elevi. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Râul Doamnei a aceluiași județ, având 1346 de locuitori în satele Nucșoara, Secături, Slatina și Sboghițești (ultimul preluat de la comuna Corbi.
În 1950, comuna a fost transferată raionului Muscel din regiunea Argeș. În primii ani ai regimului comunist, în zona montană au activat partizani anticomuniști, localnicele Elisabeta Rizea și Marina Chirca remarcându-se ca susținătoare a lor. Satul Secături a primit în 1964 denumirea de Gruiu. În 1968, comuna a trecut la județul Argeș.
Nucșoara a devenit comună de sine stătătoare după 1918. În 1988 a trecut de comuna Corbi, sub denumirea Corbi-Nucșoara pentru puțin timp, întrucât după 1990 locuitorii au cerut revenirea la situația anterioară.
Satele Nucșoarei de-a lungul timpului
Nucșoara Atestarea documentară datează de la 25 iunie 1547, când domnul Țării Românești întărește dreptul de proprietate Mănăstirii de la Argeș asupra satului: Din mila lui Dumnezeu, io Mircea voevod și domn a toată Ungro-Vlahiei, fiu al marelui și bunului Radu Voevod. Da domnia mea această poruncă a domniei mele sfintei mănăstiri numită Argeș, ca să-i fie ocină în Nucșoara care se numește de la vadul Bujoarei până la râu și până în văile lui Mănăilă.
În ceea ce privește etimologia, numele este un diminutiv, provenit de la substantivul nucă. Ni s-au păstrat două mărturii: una datorată legendelor transmise oral potrivit cărora bărbatul care a înființat satul s-ar fi așezat într-un loc numit Sub nuci, iar cea de-a doua provenită de la Paul de Alep (cleric sirian ce a vizitat țările române în secolul XVII) și care spunea descriind mănăstirea Brădet: Lângă ea se află un sat numit Nucșoara, adică satul nucilor, aici fiind mulți nuci Acest sat este în vârful unui munte, și prin urmare domină cea mai mare parte din câmpia Țării Românești.
Slatina În iulie 1526 domnul Țării Românești, Radu de la Afumați semnează un act în care apare denumirea veche a satului, Slatuni:...Dă domnia mea această poruncă a domniei mele sfintei mănăstiri de la Corbii de Piatră....ca să-i fie ...până la bradul din Slatuni....ocină.
Satul își datorează numele influenței slave, unde slatină se referă la existența sării în zona respectivă. Din vechime s-a păstrat și informația că din Slatina s-a extras aur. Ioan Slavici ne-a lăsat următoarele cuvinte despre acest lucru: Pe Râul Doamnei, în sfârșit, e mai spre șes satul Domnești, iar în fund Slatina, unde pe acele timpuri se spăla aur din nisipul adus de râu din munți.... .
Calitățile naturale ale zonei l-au determinat pe regele Ferdinand să construiască aici un castel din lemn de plop pentru regina Maria. Acesta a fost distrus în anii 50 de securiștii trimiși să-i prindă pe partizani.
Gruiu Numit câteva sute de ani Secături, acest sat își poartă numele actual începând cu 1965 de la dealul pe care este așezat. Este o localitate atestată documentar la câțiva zeci de ani după Nucșoara, și anume la 16 iunie 1595.
Sboghițești Este satul care a aparținut o perioadă comunei alăturate, Corbi. S-a transmis din generație în generație că Zbughici, venit din Transilvania a fost printre primii locuitori. Specific acestor locuri este existența Podului lui Ștefan, peste Râul Doamnei, care își trage numele de la Olivotto Ștefan, șeful meșterilor italieni aduși de regele Ferdinand pentru realizarea acestui obiectiv.
Particularități istorice zonale: Rezistența anticomunistă