Tutankhamon sau Tutankhamen (; ) a fost antepenultimul faraon al Dinastiei a XVIII-a din Egiptul Antic, domnind aproximativ între 1332 și 1323 î.Hr. și murind la vârsta de circa 18 ani. Născut sub numele de Tutankhaton, el sau sfetnicii săi au restaurat forma politeistă tradițională a religiei egiptene antice, anulând orientarea anterioară către religia cunoscută sub numele de atonism. Ușa mormântului lui Tutankhamon proclamă devotamentul său față de zeii Egiptului Antic.
Daniile sale și restaurarea cultelor au fost consemnate pe Stela Restaurării. Cultul zeului Amon de la Teba a fost readus în prim-plan, iar cuplul regal și-a schimbat numele în „Tutankhamon” și „Ankhesenamun”, înlocuind sufixul -aton. De asemenea, a mutat curtea regală din capitala lui Akhenaton, Amarna, înapoi la Memphis, aproape imediat după urcarea pe tron. A restabilit relațiile diplomatice cu Mitanni și a desfășurat campanii militare în Nubia și în Orientul Apropiat. Tutankhamon s-a numărat printre puținii regi despre care se știe că au fost venerați ca divinități în timpul vieții. Probabil a început construirea unui mormânt regal în Valea Regilor și a unui templu funerar aferent, însă ambele erau neterminate la moartea sa.
În 2012, s-a sugerat că ar fi murit în urma unei combinații de malarie și o fractură la picior. Întrucât mormântul său regal nu era terminat, a fost înmormântat într-un mic mormânt care nu fusese destinat unui suveran și care a fost adaptat în acest scop. I-a succedat vizirul său Ay, probabil deja în vârstă când a devenit rege și care a avut o domnie scurtă. Lui Ay i-a succedat Horemheb, care fusese comandantul suprem al forțelor armate ale lui Tutankhamon. În timpul lui Horemheb, restaurarea religiei tradiționale a Egiptului Antic a fost încheiată; monumentele și construcțiile lui Ay și Tutankhamon au fost uzurpate, iar conducătorii anteriori din Perioada Amarna au fost șterși din memoria oficială.
Mormântul lui Tutankhamon a fost descoperit în 1922 de o echipă de arheologi condusă de Howard Carter și finanțată de patronul său, George Herbert, al 5-lea conte de Carnarvon. Deși fusese în mod evident pătruns și jefuit în Antichitate, el păstra o mare parte din inventarul său original, inclusiv mumia regelui, rămasă nederanjată. Descoperirea a beneficiat de o amplă acoperire în presa mondială; cele peste 5.000 de artefacte au provocat o renaștere a interesului public pentru Egiptul Antic, iar masca lui Tutankhamon, păstrată la Muzeul Egiptean din Cairo, rămâne unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale acestuia. Înainte de a fi mutată la Marele Muzeu Egiptean în 2025, unele dintre comorile sale au fost expuse în întreaga lume, bucurându-se de un succes fără precedent; guvernul egiptean a permis ca obiecte provenite din mormânt să fie prezentate în turnee expoziționale începând din 1961. Moartea unor persoane implicate în excavarea mormântului a fost atribuită în cultura populară „blestemul faraonilor”, din cauza asemănării circumstanțelor în care acestea au murit. De la descoperirea mormântului, Tutankhamon este cunoscut în mod colocvial și sub numele de „Regele Tut”.
Familie
Filiație thumb|Tutankhamon și Ankhesenamun împreună cu doi copii anonimi (jos), care sunt fie urmașii lor, fie reprezentări ale regelui și reginei înșiși. Tutankhamon s-a născut în timpul domniei lui Akhenaton, în Perioada Amarna din ultima parte a Dinastiei a XVIII-a. Numele său inițial era Tutankhaton sau Tutankhuaton, însemnând „imagine vie a lui Aton”, reflectând transformarea religiei egiptene antice cunoscută sub numele de atonism, care a caracterizat domnia lui Akhenaton.
Filiația sa este controversată, întrucât nu este atestată de inscripțiile păstrate. Era cu siguranță prinț, deoarece o inscripție fragmentară de la Hermopolis îl menționează pe „Tutankhuaton” drept „fiu al regelui”. În general, se consideră că era fiul lui Akhenaton sau al coregentului ori succesorului acestuia, Semenkhare. Inscripțiile din timpul domniei lui Tutankhamon îl prezintă drept fiu al tatălui lui Akhenaton, Amenhotep al III-lea, însă acest lucru este posibil numai dacă domnia de 17 ani a lui Akhenaton a inclus o lungă perioadă de coregență cu tatăl său, ipoteză susținută cândva de numeroși egiptologi, dar care în prezent este tot mai mult abandonată. Au fost propuse mai multe identități pentru mama sa: principala soție a lui Akhenaton, Nefertiti, fiica lui Amenhotep al III-lea, Beketaton, sau fiicele lui Akhenaton, Meritaton sau Meketaton. Tutankhamon a fost alăptat de o doică numită Maia, cunoscută datorită mormântului său de la Saqqara.
Testele ADN au identificat drept tată al său bărbatul mumificat din mormântul KV55, despre care se consideră că era fie Akhenaton, fie Semenkhare. „Doamna mai tânără”, o mumie anonimă depusă în mormântul KV35, a fost identificată drept mama lui Tutankhamon. Potrivit cercetărilor genetice, părinții săi par să fi fost frate și soră cu aceiași părinți, ambii fiind copii ai lui Amenhotep al III-lea și ai principalei sale soții, Tiy.
Identitatea exactă a Doamnei mai tinere este necunoscută. Nu există dovezi că Nefertiti ar fi fost sora lui Akhenaton, ceea ce pare să o excludă. Totuși, cercetători precum Marc Gabolde și Aidan Dodson susțin că această posibilitate rămâne deschisă, pe baza unei interpretări alternative a rezultatelor genetice, potrivit căreia Tutankhamon nu ar fi fost rezultatul unei uniuni între frate și soră, ci al a trei generații de căsătorii între veri primari; teoria presupune că Nefertiti și Akhenaton erau înrudiți.
Kara Cooney consideră improbabile atât ipoteza că Nefertiti ar fi fost mama lui Tutankhamon, cât și aceea potrivit căreia Doamna mai tânără ar fi fost sora lui Akhenaton; ea propune în schimb că Akhenaton și-ar fi conceput fiul cu una dintre propriile fiice, Meritaton sau Meketaton, „făcându-l [pe Tutankhamon] produsul unui incest între tată și fiică și, astfel, compatibil cu dovezile ADN [privind consangvinizarea] corpului său”. Juan Belmonte recunoaște posibilitatea genetică ca Doamna mai tânără să fi fost fiica lui Akhenaton, deși observă că aceasta ar fi foarte improbabilă. Presupunând că rezultatele sunt corecte, Doamna mai tânără este cel mai probabil una dintre fiicele mai mici ale lui Amenhotep al III-lea și Tiy, poate Nebetah sau Beketaton.
Validitatea și fiabilitatea datelor genetice obținute din rămășițe mumificate au fost puse sub semnul întrebării din cauza posibilei degradări a materialului genetic, precum și a interpretării ambigue a rezultatelor ca urmare a potențialei consangvinizări din cadrul familiei. Joyce Tyldesley ignoră în întregime rezultatele genetice și consideră, în propria sa reconstrucție, că bărbatul din KV55 și Doamna mai tânără ar fi mai degrabă Semenkhare și Meritaton, frați vitregi ai lui Tutankhamon, acesta fiind fiul lui Akhenaton cu Kiya.
Juan Belmonte susține că succesiunea la tron a unei femei după Akhenaton pare să indice că Tutankhamon nu era considerat moștenitorul direct al tronului. Pe această bază, Belmonte speculează că Tutankhamon nu era nici fiul, nici nepotul lui Akhenaton, ci nepotul său de frate, fiind copilul lui Semenkhare cu propria soră și consoartă, care nu a devenit niciodată ea însăși Mare Soție Regală.
Consoarte și copii Când Tutankhaton a devenit rege, s-a căsătorit cu Ankhesenpaaton, una dintre fiicele lui Akhenaton, care ulterior și-a schimbat numele în Ankhesenamun. A avut două fiice, care au murit la naștere sau la scurt timp după aceasta și au fost înmormântate împreună cu el în mormânt. Studii de tomografie computerizată publicate în 2011 au arătat că una dintre fiice s-a născut prematur, la 5–6 luni de sarcină, iar cealaltă la termen, la 9 luni. Testele ADN au sugerat că mumia anonimă KV21A este mama lor, însă datele nu sunt suficient de semnificative statistic pentru ca aceasta să poată fi identificată cu certitudine drept singura soție cunoscută a lui Tutankhamon, Ankhesenamun.
Indiferent dacă KV21A era mama lor, cercetările genetice sugerează că mumia masculină KV55, despre care s-a presupus că ar fi Akhenaton, tatăl lui Ankhesenamun, nu poate fi bunicul matern al celor două fete. Presupunând că datele obținute sunt corecte, aceasta ar putea însemna că mama celor două prințese nu era Ankhesenamun, ci o consoartă necunoscută a lui Tutankhamon, deși rămâne și posibilitatea ca Akhenaton să nu fi fost tatăl biologic al lui Ankhesenamun sau ca bărbatul din KV55 să nu fie Akhenaton, ci Semenkhare.
Alți doi copii, un băiat și o fată, sunt reprezentați alături de Tutankhamon și Ankhesenamun pe o cutie de fildeș. S-a propus că aceștia ar putea fi fie o reprezentare simbolică a cuplului regal, fie copii ai acestuia necunoscuți din alte surse.
Moartea lui Tutankhamon a marcat sfârșitul liniei dinastice regale a Dinastiei a XVIII-a.
Domnie right|thumb|Tronul lui Tutankhamon, cu Aton reprezentat în partea superioară Tutankhamon a devenit faraon la vârsta de 8 sau 9 ani, după scurtele domnii ale succesorilor lui Akhenaton, Semenkhare și Neferneferuaten. Nu se știe cu certitudine dacă domnia lui Semenkhare a continuat după moartea lui Akhenaton; în prezent se consideră că suverana Neferneferuaten fie a fost coregentă cu puțin timp înainte de moartea lui Akhenaton, fie a domnit singură timp de doi sau trei ani înainte de urcarea pe tron a lui Tutankhamon, ceea ce înseamnă că, potrivit lui Athena van der Perre și Nozumu Kawai, ea a fost predecesoarea lui Tutankhamon.Nozomu Kawai, Neferneferuaten from the Tomb of Tutankhamun Revisited in "Wonderful Things Essays in Honor of Nicholas Reeves" (2023), p.121 Kawai writes on page 121: "After Akhenaten's death, Neferneferuaten continued in power as sole ruler for approximately three years." La urcarea pe tron, Tutankhamon și-a luat numele de tron Nebkheperure. A domnit aproximativ nouă ani.
În timpul domniei lui Tutankhamon, dregătoria de vizir era împărțită între Egiptul de Sus și Egiptul de Jos. Principalul vizir al Egiptului de Sus era Usermontu. Un alt demnitar, numit Pentju, era de asemenea vizir, însă nu este clar asupra cărei părți a țării își exercita autoritatea. Nu se știe cu certitudine dacă Ay, succesorul lui Tutankhamon, a ocupat efectiv această dregătorie. Un fragment de foiță de aur din KV58 pare să indice, fără însă a oferi certitudine, că Ay era numit preot al zeiței Maat și purta epitetul „vizir, făptuitor al lui Maat”. Epitetul nu corespunde titulaturii obișnuite a unui vizir, dar ar putea indica un titlu neoficial. Este posibil ca Ay să fi folosit titlul de vizir într-o manieră neobișnuită.
Un preot egiptean numit Manethon a scris o amplă istorie a Egiptului Antic în care menționează un rege numit Orus, care a domnit 36 de ani și a avut o fiică numită Acencheres, care a domnit doisprezece ani, precum și un frate al acesteia, Rathotis, care a domnit numai nouă ani. Conducătorii din perioada Amarna ocupă un loc central în această listă, însă cercetătorii nu sunt de acord asupra numelui care corespunde fiecărui personaj istoric. Orus și Acencheres au fost identificați cu Horemheb și Akhenaton, iar Rathotis cu Tutankhamon. Numele au fost asociate, în diferite ordini, și cu Semenkhare, Amenhotep al III-lea, Ay și alți conducători.
Întrucât faraonul exercita o funcție de natură divină și trebuia să fie legat atât de oameni, cât și de zei, la urcarea pe tron îi erau atribuite epitete speciale. Titulatura regală egipteană antică servea, de asemenea, la exprimarea calităților suveranului și la asocierea acestuia cu lumea pământească. Cele cinci nume ale titulaturii s-au dezvoltat de-a lungul secolelor, începând cu numele lui Horus. Numele personal (nomen) inițial al lui Tutankhamon, Tutankhaton, nu avea asociat un nume Nebty („al Celor Două Doamne”) sau un nume al lui Horus de Aur, deoarece nu a fost descoperit nimic care să conțină protocolul complet al celor cinci nume.
Restaurarea cultelor tradiționale
thumb|upright|Statuie a zeului Amon, cu trăsăturile lui Tutankhamon.