Copalnic este un sat în comuna Copalnic-Mănăștur din județul Maramureș, Transilvania, România.
Istoric Prima atestare documentară: 1405 (Kwzepsew Kopalnok). Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, București, Editura Academiei, 1967-1968.
La începutul secolului al XV-lea, localitatea se numea A(l)so Kapolnok (= Copalnicul de Jos), probabil pentru a se diferenția de Monosthoros Kapolnok (= Copalnic-Mănăștur), sat situat la o distanță de doar trei kilometri.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, așezarea a făcut parte din comitatul maghiar Solnoc-Dăbâca, iar în perioada interbelică a aparținut de județul Someș, plasa Lăpuș. După Al Doilea Război Mondial, a făcut parte din Regiunea Baia Mare, iar din 1968 a intrat în alcătuirea actualului județ Maramureș.
Etimologie Etimologia numelui localității: din n. top. Copalnic (< magh. kápolnok, pluralul de la kápolna „capelă"). Dorin Ștef, Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2016.
După Vasile Radu (2005), numele provine din hidronimul Copalnic (< magh. kápolna “capelă”). Iorgu Iordan (1963) remarcă faptul că toponimul Copalnic are la bază magh. kápolnok, pluralul de la kápolna “capelă”. Iorgu Iordan, Toponimia românească, 1963, p. 233. Dacă etimonul ar fi fost varianta la singular a apelativului maghiar kápolna, acesta ar fi dat în limba română Copalna sau Căpâlna (precum numele unei localități situate în nord-estul județului Sălaj, la granița cu județul Maramureș). Începând cu anul 1475 și până în a doua jumătate a secolului al XX-lea, așezarea este numită alternativ Copalnic și Surduc Copalnic (din apelativul surduc, cu sensul de “vale strâmtă cu versanți repezi” < magh. szurdók), administrația românească eliminând termenul Surduc. Dorin Ștef, Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș, Cluj-Napoca, Editura Casa Cărții de Știință, 2023.
Demografie La recensământul din 2011, populația era de 667 locuitori.
Monument istoric Biserica de lemn “Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” (1735).
Note
Copalnic, Copalnic-Mănăștur