Nașul (în ) este un film epic de gangsteri american din 1972, regizat de Francis Ford Coppola, care a scris scenariul împreună cu Mario Puzo, pe baza romanului bestseller al acestuia din 1969. Filmul are o distribuție de mare calibru, care include nume precum Marlon Brando, Al Pacino, James Caan, Richard S. Castellano, Robert Duvall, Sterling Hayden, John Marley, Richard Conte și Diane Keaton. Este primul film din trilogia Nașul, care prezintă istoria familiei Corleone sub conducerea patriarhului Vito Corleone (Brando) și transformarea fiului său cel mai mic, Michael Corleone (Pacino), dintr-un membru reticent al familiei într-un Don de mafie necruțător.
Paramount Pictures a obținut drepturile asupra romanului pentru 80.000 de dolari, înainte ca acesta să câștige popularitate. Directorii studioului au întâmpinat dificultăți în găsirea unui regizor; numeroși candidați au refuzat postul înainte ca Coppola să-l accepte, dar au urmat dezacorduri cu privire la distribuirea mai multor personaje, în special a lui Vito (Brando) și Michael (Pacino). Filmările au avut loc în principal în locații din jurul orașului New York și din Sicilia, și au fost finalizate înainte de termen. Coloana sonoră a fost compusă în principal de Nino Rota, cu piese suplimentare de Carmine Coppola.
Filmul Nașul a avut premiera la Loew’s State Theatre pe 14 martie 1972, și a fost lansat pe scară largă în Statele Unite pe 24 martie 1972. A fost cel mai profitabil film al anului 1972 și, pentru o perioadă, cel mai profitabil film realizat vreodată, încasând între 250 și 291 de milioane de dolari la box-office. Filmul a fost aclamat de critici și public, care au lăudat interpretările actorilor — în special pe cele ale lui Brando și Pacino —, regia, scenariul, povestea, imaginea, montajul, coloana sonoră și portretizarea mafiei. Nașul a lansat carierele de succes ale lui Coppola, Pacino și ale altor actori și membri ai echipei relativ noi în domeniu. La cea de-a 45-a ediție a Premiilor Oscar, filmul a câștigat premiul pentru Cel mai bun film, Brando a câștigat premiul pentru Cel mai bun actor, iar Puzo și Coppola au câștigat premiul pentru Cel mai bun scenariu adaptat.
Nașul este considerat unul dintre cele mai bune și mai influente filme realizate vreodată, precum și un punct de referință al genului gangster. A fost selectat pentru conservare în Registrul Național de Filme al Bibliotecii Congresului din SUA în 1990, fiind considerat „semnificativ din punct de vedere cultural, istoric sau estetic”, și este clasat pe locul al doilea în topul celor mai mari filme din cinematografia americană (după Cetățeanul Kane) de către Institutul American de Film. Au urmat continuările Nașul: Partea a II-a (1974) și Nașul: Partea a III-a (1990).
Acțiune
La mijlocul anilor 1940, Michael Corleone este veteran al celui de-al Doilea Război Mondial și fiul cel mai mic al lui Don Vito Corleone. Vito este șeful familiei mafiote Corleone, pe care o conduce împreună cu fiul său cel mare, Santino, cunoscut și sub numele de Sonny, și cu fiul său adoptiv, Tom Hagen, un avocat care îndeplinește rolul de consigliere. La nunta surorii sale, Connie, cu Carlo Rizzi, Michael își prezintă familia iubitei sale, Kay Adams. Michael îi povestește lui Kay despre apropiații săi, dar precizează clar că nu dorește să se implice în afacerile acestora.
Vito respectă tradiția siciliană de a acorda favoruri, în ziua nunții fiicei sale, unei serii de vizitatori plini de speranță. Unul dintre aceștia este finul său, cântărețul și actorul Johnny Fontane, care nu reușește să obțină un rol într-un film care urmează să apară, deoarece proprietarul de studio și producătorul Jack Woltz îi poartă pică. Vito îl trimite pe Hagen la Los Angeles să-l convingă pe Woltz să cedeze, dar acesta nu vrea să se lase înduplecat. Hagen pleacă, iar a doua zi dimineață, Woltz se trezește și găsește în patul său capul tăiat al prețiosului său cal de curse, Khartoum, în valoare de 600.000 de dolari. Îngrozit, Woltz cedează, iar Fontane primește rolul.
Pe măsură ce se apropie Crăciunul, Michael se vede implicat în treburile familiei atunci când Vito este împușcat de doi atacatori. Vito refuzase anterior să-i ofere protecție baronului drogurilor Virgil „Turcul” Sollozzo pentru traficul de narcotice din oraș. Sollozzo beneficiază de sprijinul familiei Tattaglia, care îl strangulează pe Luca Brasi, un executant notoriu al familiei Corleone, atunci când acesta încearcă să devină informator în operațiunea lui Sollozzo. În timp ce Vito se recuperează la spital, Sonny, cunoscut pentru temperamentul său aprins, preia conducerea familiei în calitate de șef interimar. El îl obligă pe Michael să stea închis în casă pentru a-l proteja, întrucât răzbunarea sa reușită împotriva fiului lui Tattaglia, Bruno, a dus la un război între cele două bande. Michael își vizitează tatăl la spital și află că McCluskey, căpitanul NYPD, a ordonat expulzarea gărzilor de corp ale lui Vito, deschizând calea pentru o a doua tentativă de asasinat. Dându-și seama de pericolul în care se află acesta, mezinul îl mută într-o altă cameră de spital, apoi stă de pază în fața clădirii. El îi sperie pe asasinii lui Sollozzo, dar un McCluskey furios se întoarce și îi rupe maxilarul lui Michael pentru că i s-a opus. La scurt timp, Hagen sosește cu mai mulți bodyguarzi, iar McCluskey cedează în fața cererilor avocatului. Fiind un străin în afacerile familiei și considerat inofensiv, Michael propune mai târziu o întâlnire între el, Sollozzo și McCluskey, în cadrul căreia îi va ucide pe amândoi pentru a-și proteja tatăl. Inițial amuzați, membrii familiei îi aprobă planul și ascund o armă la locul întâlnirii: un restaurant. La întâlnire, Michael își împușcă mortal inamicii, apoi fuge din țară. Se refugiază în Sicilia, locul de origine al familiei sale, pentru a scăpa de poliția din New York și de furia celorlalte bande, până când lucrurile se calmează. Se îndrăgostește de o femeie din zonă, Apollonia Vitelli, și se căsătorește cu ea.
Înapoi la New York, războiul a izbucnit între cele Cinci Familii. Sonny descoperă că Connie era abuzată de Carlo. La început, Sonny îl cotonogește în public pe Carlo, și îl avertizează să nu o mai atingă niciodată pe sora sa. Totuși, după ce este iar bătută crunt, Connie apelează la familia ei. Sonny, furios, pornește spre casa ei, dar este prins într-o ambuscadă și ucis la o cabină de taxare de pe autostradă. Vito, care se afla în convalescență, este informat despre moartea lui Sonny și ordonă încetarea ostilităților, fără răzbunare. El convoacă o întâlnire cu șefii celorlalte familii din New York și negociază pacea între toți, acceptând un comerț controlat cu droguri în schimbul încetării tuturor vendetelor și al întoarcerii în siguranță a lui Michael în SUA. Între timp, Michael supraviețuiește unui atentat în Sicilia, în care Apollonia este ucisă. Se întoarce în SUA, preluând treptat afacerile familiei de la tatăl său. Se căsătorește cu Kay și promite să legalizeze operațiunile familiei în termen de cinci ani.
Michael se deplasează la Las Vegas pentru a negocia o înțelegere cu mafiotul evreu și magnatul cazinourilor Moe Greene, sub protecția căruia trăia Fredo. Michael se oferă să cumpere partea lui Greene din cazinourile familiei, dar Greene refuză și se laudă cu sprijinul pe care îl are din partea lui Barzini. După plecarea lui Moe, Michael îl mustră pe Fredo pentru că l-a apărat pe Greene și îl avertizează să nu se mai pună niciodată împotriva familiei.
După întâlnirea de pace, Vito își dă seama că Barzini este creierul din spatele morții lui Sonny, nu Tattaglia. El îi prezice lui Michael că un trădător din familia Corleone se va da de gol, oferindu-se să medieze o întâlnire între Michael și familia Barzini, dar va profita de ocazie pentru a-l asasina pe Michael. Vito moare în urma unui atac de cord în timp ce se juca cu nepotul său, Anthony, fiul lui Michael. La înmormântarea sa, caporegime-ul familiei Corleone, Salvatore Tessio, îi cere lui Michael să se întâlnească cu Barzini, dezvăluindu-i astfel trădarea. Michael participă la botezul nepotului său pentru a fi numit naș, în timp ce asasinii lui Michael execută ordinele, asasinându-i simultan pe Greene și pe șefii celorlalte familii mafiote din New York. Tessio este dus să fie executat pentru complot. Michael îi smulge lui Carlo o mărturisire conform căreia acesta a conspirat cu Barzini pentru a-l ucide pe Sonny și a abuzat de Connie pentru a-l atrage pe acesta. Michael îl mustră pe Carlo, apoi îl trimite într-o călătorie cu mașina aparent sigură, în timpul căreia, însă, Clemenza îl strangulează.
Acasă, Connie îl acuză pe Michael că l-a ucis pe Carlo. Spre ușurarea lui Kay, Michael neagă acuzația, dar, în timp ce ea părăsește camera pentru a aduce băuturi, capii familiei Corleone se apropie de Michael și îi oferă loialitatea lor. Kay îl vede pe Clemenza sărutându-i mâna lui Michael și adresându-i-se cu „Don Corleone”, înainte ca Neri să-i închidă ușa în nas.
Distribuție principală
Producție
Dezvoltare Filmul este bazat pe romanul Nașul al lui Mario Puzo, care a rămas pe lista bestsellerurilor din The New York Times timp de 67 de săptămâni, și s-a vândut în peste nouă milioane de exemplare în doi ani. Publicat în 1969, a devenit cea mai bine vândută carte din istorie timp de mai mulți ani. Atât Burt Lancaster, cât și Danny Thomas și-au exprimat interesul pentru ecranizarea cărții. Paramount Pictures a aflat inițial despre romanul lui Puzo în 1967, când un căutător de talente literare al companiei l-a contactat pe Peter Bart, pe atunci vicepreședinte de producție la Paramount, în legătură cu manuscrisul neterminat de șaizeci de pagini al lui Puzo, intitulat Mafia. Bart a considerat că opera era „mult mai mult decât o simplă poveste despre mafie”, și i-a oferit lui Puzo o opțiune de 12.500 de dolari pentru operă, cu o opțiune suplimentară de 80.000 de dolari în cazul în care opera finalizată urma să fie ecranizată. Deși agentul lui Puzo l-a sfătuit să refuze oferta, Puzo avea nevoie disperată de bani, și a acceptat înțelegerea. Robert Evans de la Paramount povestește că, atunci când s-au întâlnit la începutul anului 1968, i-a propus lui Puzo afacerea după ce autorul i-a mărturisit că avea nevoie urgentă de 10.000 de dolari pentru a-și achita datoriile la jocuri de noroc.
În martie 1967, Paramount a anunțat că susține viitoarea operă a lui Puzo în speranța realizării unui film. În 1969, Paramount și-a confirmat intenția de a ecraniza romanul pentru suma de 80.000 de dolari, cu scopul ca filmul să fie lansat în ziua de Crăciun din 1971. Pe 23 martie 1970, Albert S. Ruddy a fost anunțat oficial ca producător al filmului, în parte deoarece directorii studioului au fost impresionați de interviul său, și deoarece era cunoscut pentru faptul că își realiza filmele sub bugetul alocat.
Regie