Prezentul glosar de geologie conține termeni din domeniul structurii Pământului, mineralogie, cristalografie, petrografie, stratigrafie și geofizică.
A abis: - zonă de mare adâncime a fundului oceanic (sub formă de câmpii abisale, gropi abisale); - deschizătură adâncă într-un versant muntos (calcaros) căreia nu i se vede fundul. abisal - domeniu, proces, produs care privește adâncimile mari ale scoarței terestre (sinonim: plutonic); vezi și: depozit abisale, fosă abisală, regiune abisală. ablațiune (sau ablație) - transportare prin acțiunea vânturilor, a apelor sau a ghețarilor, a materialului rezultat în urma dezagregării solului sau a rocilor; vezi și: abluțiune, zonă de ablație. abluțiune - eroziune a rocilor de pe fundul bazinelor marine și oceanice provocată de curenții marini de adâncime; vezi și ablațiune. abraziune: - proces de eroziune a țărmurilor din cauza valurilor; - erodare a scoarței terestre cauzată de vânt sau de curenții de apă (vezi și eroziune). abrupt - (despre o formă de relief) cu pantă foarte înclinată, aproape verticală, greu accesibilă, din cauza tectonicii sau a eroziunii diferențiale. abrupt continental - vezi taluz continental. absarokit - varietate de bazalt în care coexistă sanidina, labradoritul și olivina. acantit - vezi argentit. acaustobiolit - rocă sedimentară de origine organică, necombustibilă. accidental - caracterul unui constituent provenit din infrastructura aparatului vulcanic, care apare întâmplător, fără legătură cu procesele petrogenetice specifice. accident de teren - neregularitate a solului într-o anumită zonă. ac de loess: - formă de relief apărută în loess în urma eroziunii torențiale; - stâncă înaltă, cu aspect de stâlp ascuțit, formată prin dezagregări în urma înghețului. aclinic - (despre zone, regiuni etc.) în care acul magnetic nu este influențat. acmolit - formă de zăcământ a rocilor magmatice intruzive. acreție - zonă unde are loc formarea de crustă oceanică, prin extensia crustei terestre, a riflurilor. acrobatolit - batolit în fază incipientă. actinolit - piatră strălucitoare de culoare verde, cu cristale alungite radiale, varietate de amfibol. actinot - silicat natural hidratat de calciu, magneziu și fier, din grupa amfibolilor, de culoare verde-măslinie, cu cristale alungite, care se găsește frecvent în șisturile cristaline. activitate vulcanică - totalitatea proceselor geologice legate de erupțiile vulcanice; sinonim: vulcanism. activ, vulcan ~ - vulcan care emite, continuu sau periodic, material magmatic. actualism - principiu metodologic de cercetare și interpretare a istoriei Pământului pe baza comparării fenomenelor geologice din trecut cu cele actuale; uniformitarism. acumulare - proces de depunere, de obicei pe baza versanților, a materialelor prin acțiunea agenților externi, transportate de ape, vânturi, ghețari etc.; forme de acumulare: luncile, terasele, deltele, morenele, dunele etc. acvamarin - varietate limpede de beril, albastră sau verde-deschis, folosită ca piatră prețioasă. acvifer - depozit de roci permeabile, care înamagazinează mari cantități de apă și permite mișcarea acesteia. acvifer liber - (sau acvifer freatic) acvifer aflat la adâncime mai mică și care se încarcă direct cu apa din precipitații sau din râuri sau lacuri. acvifer captiv - acvifer aflat sub cel liber, fiind despărțit de acesta printr-un strat impermeabil sau semi-impermeabil. acvitanian - ultimul etaj al oligocenului, considerat și primul etaj al miocenului. adaptare - calitate a unor forme de relief de a-și corela direcțiile de dezvoltare cu cele ale structurii geologice. adâncime - (în geomorfologie) distanța pe verticală a bazei unei forme negative (vale, lac, mare etc.) față de un plan superior de referință (nivelul mării, nivelul unui podiș etc). adular - varietate de ortoclaz, transparentă, incoloră, cu reflexe argintii. adventiv, con ~ - con de lavă sau de tuf pe flancuri, pe traseul fisurilor radiare sau la baza conului principal; de obicei, mai mic decât acesta (sinonime: con parazit, con lateral). adventiv, crater ~ - crater vulcanic secundar de dimensiuni mici, pe flancurile sau la baza conului, deci având altă deschidere decât craterul principal (sinonime: crater parazit, crater lateral). aerogeologie - culegere de informații geologice cu avionul; ansamblu de informații geologice culese din avion. aerolit - meteorit cu aspect de piatră, format mai ales din silicați, care cade pe Pământ. aeromagnetometrie - metodă de măsurare din avion a prospecțiunilor magnetice terestre cu ajutorul aeromagnetometrului. aeromagnetometru - aparat folosit în aeromagnetometrie. afanit - rocă cu granule fine, cu o contextură compactă. afanitică, structură ~ - structură holocristalină a rocilor magmatice, în care constituenții nu pot fi distinși cu ochiul liber. afirică, structură ~ - termen utilizat pentru desemnarea structurii unei roci în care se disting două generații ale aceluiași mineral, dar fără fenocristale. afloriment - intersecția unei formațiuni geologice cu suprafața terenului, loc unde rocile sau mineralele unui zăcământ din subsol apar la suprafața scoarței terestre (ca urmare a eroziunii sau a descoperirii întâmplătoare) și în care se poate observa alcătuirea geologică; sinonime: deschidere geologică, deschidere de strat. agat - varietate cristalină de silice, foarte dură, de diferite culori, cu benzi paralele de calcedonie, cuarț și ametist, divers colorate, folosită ca piatră semiprețioasă sau în mecanica fină. agent endogen - forță care acționează din interiorul Pământului asupra scoarței, creând mișcări orogenetice, epirogenetice etc. și care constituie un element activ de modelare a reliefului (sinonim: agent intern; vezi și agent geomorfic). agent exogen - agent care modelează suprafața scoarței terestre, având sursa de energie (radiația solară, atracția universală) în afara acesteia (sinonim: agent extern; vezi și agent geomorfic). agent extern - vezi agent exogen. agent geomorfic - forțe tectonice, fizice, chimice, mecanice sau biotice care acționeaza asupra scoarței terestre, modificându-i suprafața și creând noi forme de relief (vezi și agent endogen, agent exogen). agent intern - vezi agent endogen. agestru - vezi con de dejecție. aglomerat - rocă piroclastică alcătuită din particule mari, de stratificație grosieră, proiectate la distanțe variabile în jurul centrului de erupție. aglomerat vulcanic - rocă formată prin cimentarea unor fragmente de dimensiuni variate, colțuroase și rotunjite, rezultate din exploziile vulcanice. agonă - linie care unește punctele de pe glob cu declinație magnetică zero; sinonim: curbă agonică. agpaită - rocă sienitică alcalină, în care predomină sodiul și potasiul. agradare - proces de înălțare a albiei unui râu prin depuneri de aluviuni; ridicare a suprafeței reliefului prin depuneri de materiale noi. agregat: - asociere de roci cristaline unite prin simplă alăturare, fără ciment sau alt liant; - component elementar al structurii solului, rezultat prin lipirea particulelor primare din sol. agregat mineral - formațiune minerală naturală, alcătuită din elemente diverse. aisberg - ghețar desprins din calotele glaciare polare, care plutește pe oceane spre zona caldă, influențând clima regiunilor învecinate și stingherind navigația; altă scriere: iceberg, sinonime: bloc de gheață, ghețar plutitor. akermanit - silicat de calciu și de magneziu natural. alabandină - sulfură naturală de mangan, care se prezintă ca o masă compactă negricioasă, cu luciu metalic. alabastru - rocă sedimentară, varietate de ghips cu aspect de marmură albă străbătută de vine transparente, folosită la fabricarea unor obiecte ornamentale. alait - mineral rar, de culoare roșie, care se găsește în Asia Centrală. alaskită - varietate hololeucocrată de granit alcalin constituita din ortoză, microclin și cuarț. albit - silicat natural, de culoare albă, cenușie, verzuie, cu luciu sidefos sau sticlos, folosit în industria ceramicii fine. alcalin - (despre magmă și roci magmatice) caracterizate prin conținut mare în alcalii în raport cu dioxidul de siliciu; - (despre soluri) cu conținut mare de săruri de sodiu și cu reacție puternic alcalină. alcătuire morfologică - complex de forme de relief dintr-o anumită regiune. aleurit - rocă sedimentară detritică amorfă, formată din fragmente de minerale și roci de dimensiuni foarte mici. aleurolit - rocă sedimentară aleuritică, compactă. alexandrit - varietate de crisoberil. alit - tip de rocă bogată în oxid de aluminiu. almandin - granat alumino-feros, de culoare roșie, brună sau neagră, dur, folosit ca piatră semiprețioasă și ca abraziv. alocromatism: - proprietate a cristalelor de a prezenta culori diferite în funcție de natura incluziunilor colorate pe care le conțin; - proprietate a cristalelor de a prezenta fotoconductibilitate datorită impurităților conținute sau iradierii prealabile. alohton - (despre formațiuni geologice) care a suferit deplasări față de locul inițial de formare și se deosebește de straturile pe care le acoperă. alotriomorf - (despre minerale) care nu are formă proprie, luând forma cavității în care se află. alotriomorfism - proprietate a mineralelor de a lua forma cavității în care se află. alterare - transformare chimică, totală sau parțială, a mineralelor dintr-o rocă, determinând modificarea proprietăților fizice și mecanice ale acesteia; vezi și zonă de alterare. alterite - vezi zonă de alterare. altiplanație - vezi crioplanație. aluminifer - care conține aluminiu. alumosilicat - sare naturală a acizilor silicici, în a cărei moleculă o parte din ionii de siliciu sînt înlocuiți de cei de aluminiu; exemple: feldspații și mica. alunecare de teren - deplasarea unei mase de roci pe o suprafață înclinată, care este umectată puternic și plastică, alcătuită de regulă din argile și marne. aluviune - material alcătuit din nisip, mâl, pietriș, transportat și depus de ape curgătoare. alveolă - scobitură cvasicirculară generată de coroziune, atunci când vântul este perpendicular față de abrupt. alveolă eoliană - mică excavație produsă de vânt în rocile tari (din regiunile deșertice). amazonit - varietate verde de feldspat microclin, folosită ca piatră semiprețioasă. ambră galbenă - vezi chihlimbar. ametist -varietate de cuarț, de culoare violetă datorită prezenței ionilor de mangan, folosită ca piatră semiprețioasă. amfiboli - grup de minerale, componente principale ale rocilor magnetice, reprezentînd silicați hidratați de magneziu, fier, aluminiu, calciu sau sodiu, foarte răspândite în rocile eruptive și în șisturile cristaline. amfibolit - rocă metamorfică, alcătuită în cea mai mare parte din amfiboli. amfiteatru - configurație a unor terenuri muntoase sau deluroase în etaje circulare. amfiteatru morenic - complex de materiale morenice, depozitate în cercuri concentrice în jurul unui ghețar. amigdală - cavitate veziculară de formă neregulată, de mici dimensiuni, întâlnită frecvent în rocile vulcanice bazice. amigdaloid - rocă eruptivă a cărei masă conține substanțe de origini diferite în formă de migdale. amorf - (despre substanțe) care nu prezintă o structură cristalină, regulată. amorfie - lipsă totală de ordine în aranjarea spațială a atomilor în materia solidă. anadinal - (despre pante de teren, falii etc.) care este înclinat în sens contrar sensului de înclinare a straturilor. analiză granulometrică - determinarea, prin măsurători, a tipurilor (mărimilor) de granule ce compun aluviunile și a procentului acestora după dimensiuni. anamorfism - formarea de minerale noi, cu o compoziție mai complicată și cu densitate moleculară mai mare, din altele mai simple și cu densitate mai mică. anaseism - undă seismică a cărei primă deplasare se produce dinspre epicentru spre exteriorul regiunii respective. anatexie - transformare a rocilor din zonele adânci de peste 30 km ale scoarței Pământului în mase compacte de gresie și granit.