Inima sau cordul este organul reprezentativ al aparatului cardiovascular, ea fiind situată în cutia toracică, în mediastin (spațiul dintre plămâni). Are un rol vital în circulația sângelui și implicit în menținerea vieții.de Lussanet, Marc H.E.; Osse, Jan W.M. (2012). "An ancestral axial twist explains the contralateral forebrain and the optic chiasm in vertebrates". Animal Biology. 62 (2): 193–216. arXiv:1003.1872. doi:10.1163/157075611X617102. ISSN 1570-7555. S2CID 7399128.
La Oameni, alte Mamifere și Păsări, inima este împărțită în patru camere: atriul stâng și drept în partea superioară și ventriculul stâng și drept în partea inferioară. De obicei, atriul și ventriculul drept sunt denumite împreună inima dreaptă, iar omologii lor din partea stângă sunt denumiți inima stângă. Pe de altă parte, peștii au două camere, un atriu și un ventricul, în timp ce majoritatea reptilelor au trei camere. Într-o inimă sănătoasă, sângele curge într-o singură direcție prin inimă datorită valvelor cardiace, care previn refluxul. Inima este închisă într-un sac protector, pericardul, care conține și o cantitate mică de lichid. Peretele inimii este format din trei straturi: epicard, miocard și endocard. La toate vertebratele, inima are o orientare asimetrică, aproape întotdeauna pe partea stângă. Conform unei teorii, acest lucru este cauzat de o răsucire axială în dezvoltarea embrionului timpuriu.
Inima pompează sângele cu un ritm determinat de un grup de celule pacemaker din nodul sinoatrial. Acestea generează un curent electric care determină contracția inimii, care trece prin nodul atrioventricular și de-a lungul sistemului de conducere al inimii. La oameni, sângele dezoxigenat intră în inimă prin atriul drept din venele cave superioare și inferioare și trece în ventriculul drept. De aici, este pompat în circulația pulmonară către plămâni, unde primește oxigen și elimină dioxid de carbon. Sângele oxigenat se întoarce apoi în atriul stâng, trece prin ventriculul stâng și este pompat prin aortă în circulația sistemică, circulând prin artere, arteriole și capilare, unde substanțele nutritive și alte substanțe sunt schimbate între vasele de sânge și celule, pierzând oxigen și câștigând dioxid de carbon, înainte de a se întoarce la inimă prin venule și vene. Inima bate la o frecvență de repaus de aproximativ 72 de bătăi pe minut. Exercițiul fizic crește temporar ritmul, dar îl scade pe termen lung și este benefic pentru sănătatea inimii.
Bolile cardiovasculare sunt cea mai comună cauză de deces la nivel global începând cu 2008, reprezentând 30% din toate decesele umane. Dintre acestea, peste trei sferturi sunt rezultatul bolii coronariene și al accidentului vascular cerebral. Factorii de risc includ: fumatul, excesul de greutate, lipsa exercițiului fizic, colesterolul ridicat, hipertensiunea arterială și diabetul slab controlat, printre altele. Bolile cardiovasculare nu prezintă frecvent simptome, dar pot cauza dureri în piept sau dificultăți de respirație. Diagnosticul bolilor de inimă se face adesea prin luarea istoricului medical, ascultarea sunetelor inimii cu un stetoscop, precum și cu ajutorul EKG-ului și a ecocardiogramei, care utilizează ultrasunete. Specialiștii care se concentrează pe bolile inimii sunt numiți cardiologi, deși multe alte specialități medicale pot fi implicate în tratament.Longo, Dan; Fauci, Anthony; Kasper, Dennis; Hauser, Stephen; Jameson, J.; Loscalzo, Joseph (2011). Harrison's Principles of Internal Medicine (18 ed.). McGraw-Hill Professional. p. 1811. ISBN 978-0-07-174889-6.
Structură
Locație și formă
Inima umană este situată în mediastin, la nivelul vertebrelor toracice T5-T8. Un sac cu dublă membrană numit pericard înconjoară inima și se atașează de mediastin. Suprafața posterioară a inimii se află aproape de coloana vertebrală, iar suprafața anterioară, cunoscută sub numele de suprafață sternocostală, este situată în spatele sternului și a cartilajelor costale. Partea superioară a inimii este punctul de atașare pentru mai multe vase de sânge mari—vene cave, aortă și trunchiul pulmonar. Partea superioară a inimii se află la nivelul celui de-al treilea cartilaj costal. Vârful inferior al inimii, apexul, se află la stânga sternului (la 8–9 cm de linia mediană sternală) între joncțiunea dintre coastele a patra și a cincea, aproape de articulația lor cu cartilajele costale.
Cea mai mare parte a inimii este de obicei ușor deplasată spre partea stângă a pieptului (deși ocazional poate fi deplasată spre dreapta) și se simte pe partea stângă deoarece inima stângă este mai puternică și mai mare, deoarece pompează sângele către toate părțile corpului. Deoarece inima este între plămâni, plămânul stâng este mai mic decât plămânul drept și are o incizie cardiacă pe marginea sa pentru a acomoda inima. Inima are o formă conică, cu baza orientată în sus și se îngustează spre apex. O inimă adultă are o masă de 250–350 grame. Inima este adesea descrisă ca având dimensiunea unui pumn: 12 cm în lungime, 8 cm în lățime și 6 cm în grosime, deși această descriere este contestată, deoarece inima este probabil ușor mai mare. Sportivii bine antrenați pot avea inimi mult mai mari datorită efectelor exercițiilor fizice asupra mușchiului cardiac, similar cu răspunsul mușchiului scheletic.Dorland's (2012). Dorland's Illustrated Medical Dictionary (32nd ed.). Elsevier. p. 1461. ISBN 978-1-4160-6257-8. Câteva valori ale inimii umane (valori medii)Lungime15 cmGreutate300 gVolumul bătăilor70 cm³ per bătaieDebit cardiac4,9 Litrii/MinutDebit cardiac în timpul efortului intens20–25 Litrii/MinuteLucrul mecanic al inimii0,8 Joule pe bătaie (ventriculul stâng) 0,16 Joule pe bătaie (ventriculul drept) 100.000 Joule pe zi (total)
Camere
Inima are patru camere: două atrii superioare, camerele de primire, și două ventricule inferioare, camerele de evacuare.Susan Standring; Neil R. Borley; et al., eds. (2008). Gray's anatomy : the anatomical basis of clinical practice (40th ed.). London: Churchill Livingstone. ISBN 978-0-8089-2371-8. Atrii se deschid în ventricule prin valvele atrioventriculare, situate în septul atrioventricular. Această distincție este vizibilă și pe suprafața inimii sub forma șanțului coronarian. În atriul drept superior există o structură în formă de ureche numită apendicele atrial drept sau auriculă, iar în atriul stâng superior se află apendicele atrial stâng. Atriul drept și ventriculul drept sunt denumite împreună uneori inima dreaptă. În mod similar, atriul stâng și ventriculul stâng sunt denumite uneori inima stângă. Ventriculele sunt separate între ele prin septul interventricular, vizibil pe suprafața inimii sub forma șanțului longitudinal anterior și a șanțului interventricular posterior.Ampanozi, Garyfalia; Krinke, Eileen; Laberke, Patrick; Schweitzer, Wolf; Thali, Michael J.; Ebert, Lars C. (7 May 2018). "Comparing fist size to heart size is not a viable technique to assess cardiomegaly". Cardiovascular Pathology. 36: 1–5. doi:10.1016/j.carpath.2018.04.009. ISSN 1879-1336. PMID 29859507. S2CID 44086023
Scheletul fibros cardiac oferă structură inimii. Acesta formează septul atrioventricular, care separă atriile de ventricule, și Inelele fibroase, care servesc drept baze pentru cele patru valve ale inimii. Scheletul cardiac oferă, de asemenea, o graniță importantă în sistemul de conducere electrică al inimii, deoarece colagenul nu poate conduce electricitatea. Septul interatrial separă atriile, iar septul interventricular separă ventriculele. Septul interventricular este mult mai gros decât septul interatrial, deoarece ventriculele trebuie să genereze o presiune mai mare atunci când se contractă.Pocock, Gillian (2006). Human Physiology. Oxford University Press. p. 264. ISBN 978-0-19-856878-0.Ampanozi, Garyfalia; Krinke, Eileen; Laberke, Patrick; Schweitzer, Wolf; Thali, Michael J.; Ebert, Lars C. (7 May 2018). "Comparing fist size to heart size is not a viable technique to assess cardiomegaly". Cardiovascular Pathology. 36: 1–5. doi:10.1016/j.carpath.2018.04.009. ISSN 1879-1336. PMID 29859507. S2CID 44086023.
Valve
Inima are patru valve care separă camerele sale. O valvă se află între fiecare atriu și ventricul, iar o altă valvă se află la ieșirea fiecărui ventricul.
Valvele dintre atrii și ventricule se numesc valve atrioventriculare. Între atriul drept și ventriculul drept se află valva tricuspidă. Valva tricuspidă are trei cuspide, care se conectează la coardele tendinoase și la trei mușchi papilari numiți mușchiul anterior, posterior și septal, după pozițiile lor relative. Valva mitrală se află între atriul stâng și ventriculul stâng. Este cunoscută și sub numele de Valvă bicuspidă datorită celor două cuspide, una anterioară și una posterioară. Aceste cuspide sunt atașate, de asemenea, prin coarde tendinoase la doi mușchi papilari care se proiectează din peretele ventricular.
Mușchii papilari se extind de la pereții inimii către valve prin conexiuni cartilaginoase numite coarde tendinoase. Acești mușchi previn retroversia excesivă a valvelor atunci când se închid. În faza de relaxare a ciclului cardiac, mușchii papilari sunt, de asemenea, relaxați, iar tensiunea pe coardele tendinoase este redusă. Pe măsură ce camerele inimii se contractă, la fel se contractă și mușchii papilari. Aceasta creează tensiune pe coardele tendinoase, ajutând la menținerea cuspidelor valvelor atrioventriculare în loc și prevenind deplasarea acestora înapoi în atrii.
Două valve semilunare suplimentare se află la ieșirea fiecărui ventricul. Valva pulmonară este situată la baza arterei pulmonare. Aceasta are trei cuspide care nu sunt atașate la mușchii papilari. Când ventriculul se relaxează, sângele curge înapoi în ventricul din arteră, iar acest flux de sânge umple valva asemănătoare unui buzunar, presând asupra cuspidelor care se închid pentru a sigila valva. Valva semilunară aortică se află la baza aortei și, de asemenea, nu este atașată la mușchii papilari. Aceasta are, de asemenea, trei cuspide care se închid sub presiunea sângelui care curge înapoi din aortă.
Inima dreaptă
Inima dreaptă este alcătuită din două camere: atriul drept și ventriculul drept, separate de o valvă numită valva tricuspidă.
Atriul drept primește sânge aproape continuu de la cele două vene majore ale corpului, vena cavă superioară și vena cavă inferioară. O cantitate mică de sânge din circulația coronariană se scurge, de asemenea, în atriul drept prin sinusul coronarian, care se află imediat deasupra și spre mijlocul deschiderii venei cave inferioare. În peretele atriului drept se găsește o depresie de formă ovală, cunoscută sub numele de fosa ovală, care este un rest al unei deschideri din inima fetală, cunoscută sub numele de foramen ovale. Majoritatea suprafeței interne a atriului drept este netedă, depresia fosei ovale este situată medial, iar suprafața anterioară are creste proeminente ale mușchilor pectinați, care sunt prezente și în apendicele atrial drept.
Atriul drept este conectat la ventriculul drept prin valva tricuspidă. Pereții ventriculului drept sunt acoperiți cu trabecule cărnoase, creste de mușchi cardiac acoperite de endocard. Pe lângă aceste creste musculare, o bandă de mușchi cardiac, de asemenea acoperită de endocard, cunoscută sub numele de bandă moderatoare, întărește pereții subțiri ai ventriculului drept și joacă un rol crucial în conducerea electrică a inimii. Aceasta se ridică din partea inferioară a septului interventricular și traversează spațiul interior al ventriculului drept pentru a se conecta cu mușchiul papilar inferior. Ventriculul drept se îngustează în trunchiul pulmonar, în care ejectează sângele atunci când se contractă. Trunchiul pulmonar se ramifică în arterele pulmonare stângă și dreaptă, care transportă sângele către fiecare plămân. Valva pulmonară se află între inima dreaptă și trunchiul pulmonar.
Inima stangă Inima stângă are două camere: atriul stâng și ventriculul stâng, separate de valva mitrală.