Palestinieni

Poporul palestinian (în , ash-sha‘b al-Filasṭīnī), cunoscut și sub numele de palestinieni (în , al-Filasṭīniyyūn, {în ) sau arabi palestinieni (în , al-'arabi il-filastini), este un grup etno-naționalTamara Cofman Wittes, How Israelis and Palestinians Negotiate: A Cross-cultural Analysis, US Institute of Peace Press, 2005 p.5.Hassan Jabareen, 'The Future of Arab Citizenship in Israel:Jewish-Zionist Time in as Place with No Palestinian memory', in Daniel Levy, Yfaat Weiss (eds.), Challenging Ethnic Citizenship: German and Israeli Perspectives on Immigration, Berghahn Books, 2002 p.214.Mir Zohair Hussain, Stephan Shumock, 'Ethnonationalism: A Concise Overview’, in Santosh C. Saha,Perspectives on Contemporary Ethnic Conflict: Primal Violence Or the Politics of Conviction, Lexington Books 2006 pp.269ff p.284 :’The Palestinians...are an ethnic minority in their country of residence.’Riad Nasser, Palestinian Identity in Jordan and Israel: The Necessary “Others” in the Making of a Nation, Routledge 2013:’What is noteworthy here is the use of a general category ‘Arabs,’ instead of a more specific one of “Palestinians.” By turning to a general category, the particularity of Palestinians, among other ethnic and national groups, is erased and in its place Jordanian identity is implanted.'Oded Haklai, Palestinian Ethnonationalism in Israel, University of Pennsylvania Press 2011 pp.112-145. alcătuit din descendenții actuali ai arabilor care s-au stabilit în Palestina între secolele al VII-lea - al XX-lea, precum și ai locuitorilor din Palestina de-a lungul secolelor, inclusiv o parte din evrei, samariteni și greci, care s-au creștinat, s-au arabizat și în mare parte au trecut la islam, devenind arabi din punct de vedere cultural și lingvistic.'Palestinians are an indigenous people who either live in, or originate from, historical Palestine... Although the Muslims guaranteed security and allowed religious freedom to all inhabitants of the region, the majority converted to Islam and adopted Arab culture.' Bassam Abu-Libdeh, Peter D. Turnpenny, and Ahmed Teebi, ‘Genetic Disease in Palestine and Palestinians’, in Dhavendra Kuma (ed.) Genomics and Health in the Developing World, OUP 2012 pp.700-711, p.700.David Ben-Gurion and Yitzhak Ben-Zvi claimed that the population at the time of the Arab conquest was mainly Christian, of Jewish origins, which underwent conversion to avoid a tax burden, basing their argument on 'the fact that at the time of the Arab conquest, the population of Palestine was mainly Christian, and that during the Crusaders’ conquest some four hundred years later, it was mainly Muslim. As neither the Byzantines nor the Muslims carried out any large-scale population resettlement projects, the Christians were the offspring of the Jewish and Samaritan farmers who converted to Christianity in the Byzantine period; while the Muslim fellaheen in Palestine in modern times are descendants of those Christians who were the descendants of Jews, and had turned to Islam before the Crusaders’ conquest.’ Moshe Gil, A History of Palestine, 634-1099 Cambridge University Press, (1983) 1997 pp.222-3'The process of Arabization and Islamization was gaining momentum there. It was one of the mainstays of Umayyad power and was important in their struggle against both Iraq and the Arabian Peninsula.... Conversions arising from convenience as well as conviction then increased. These conversions to Islam, together with a steady tribal inflow from the desert, changed the religious character of Palestine's inhabitants. The predominantly Christian population gradually became predominantly Muslim and Arabic-speaking. At the same time, during the early years of Muslim control of the city, a small permanent Jewish population returned to Jerusalem after a 500-year absence.' Encyclopædia Britannica, Palestine,'From the Arab Conquest to 1900,'.'While population transfers were effected in the Assyrian, Babylonian and Persian periods, most of the indigenous population remained in place. Moreover, after Jerusalem was destroyed in AD 70 the population by and large remained in situ, and did so again after Bar Kochba's revolt in AD 135. When the vast majority of the population became Christian during the Byzantine period, no vast number were driven out, and similarly in the seventh century, when the vast majority became Muslim, few were driven from the land. Palestine has been multi-cultural and multi ethnic from the beginning, as one can read between the lines even in the biblical narrative. Ironically, many Palestinian Jews became Christians, and in turn Muslims. Many of the forebears of Palestinian Arab refugees may well have been Jewish. Michael Prior,Zionism and the State of Israel: A Moral Inquiry, Psychology Press 1999 p.201'the word 'Arab' needs to be used with care. It is applicable to the Bedouin and to a section of the urban and effendi classes; it is inappropriate as a description of the rural mass of the population, the fellaheen. The whole population spoke Arabic, usually corrupted by dialects bearing traces of words of other origin, but it was only the Bedouin who habitually thought of themselves as Arabs. Western travelers from the sixteenth century onwards make the same distinction, and the word 'Arab' almost always refers to them exclusively ... Gradually it was realized that there remained a substantial stratum of the pre-Israelite peasantry, and that the oldest element among the peasants were not 'Arabs' in the sense of having entered the country with or after the conquerors of the seventh century, had been there already when the Arabs came.' James Parkes, Whose Land? A History of the Peoples of Palestine,(1949) rev.ed. Penguin, 1970 pp.209-210. Circa jumătate din populația palestiniană de pe glob continuă să locuiască în Palestina istorică, regiune care cuprinde Cisiordania, Fâșia Gaza și Israel. În toată această regiune, în anul 2005, palestinienii constituiau 49% din totalul locuitorilor, cuprinzând întreaga populație a Fâșiei Gaza (1.865 milioane),Mohammad Othman, 'Gaza's population balloons,', Al-Monitor, 17 aprilie 2014. majoritatea populației din Cisiordania (aproximativ 2.785.000) și 20,8% din populația Israelului - inclusiv palestinienii din Ierusalim - cu cetățenie israeliană.'Latest Population Statistics for Israel,' , Jewish Virtual Library, mai 2016.Alan Dowty, Critical issues in Israeli society, Greenwood (2004), p. 110 Mulți sunt refugiați sau strămutați intern, inclusiv peste un milion în Fâșia Gaza, circa 750.000 în Cisiordania și circa 250.000 în Israel. Din populația palestiniană care trăiește în străinătate, cunoscută ca diaspora palestiniană, mai mult de jumătate este "apatridă", fiindu-i negată în mod deliberat cetățenia țărilor surori gazde. (vezi Rezoluția Ligii Arabe 1547 din 9 martie 1959) <ref>Human rights watch Rezoluția Ligii Arabe din 1959 cu privire la negarea cetățeniilor arabe refugiaților palestinieni „pentru a întări identitatea lor națională” Între 2,1 și 3,24 milioane de palestinieni din diaspora trăiesc în Iordania vecină, peste 1 milion în Siria și Liban și circa 750.000 în Arabia Saudită, în timp ce cei 500.000 de palestinieni din Chile reprezintă cea mai mare concentrare din afara Orientului Mijlociu.

În 1919, palestinienii musulmani și creștini constituiau 90% din populația Palestina sub control britanicKathleen Christison, Perceptions of Palestine: Their Influence on U.S. Middle East Policy, University of California Press, 2001 p.32.Alfred J. Andrea, James H. Overfield, The Human Record: Sources of Global History, Volume II: Since 1500, Cengage Learning, 2011 7th.ed. op,437. Opoziția față de mandat și față de imigrarea evreiască a stimulat consolidarea unei identități naționale unificate, anterior fragmentată de diferențe regionale, religioase, familiale sau de clasă.Rashid Khalidi,pp.24-26Paul Scham, Walid Salem, Benjamin Pogrund (eds.),Shared Histories: A Palestinian-Israeli Dialogue, Left Coast Press, 2005 pp.69-73. Istoria unei identități naționale palestiniene distincte este un subiect disputat printre cercetători. Istoricul în drept Assaf Likhovski consideră că opinia predominantă este că identitatea palestiniană a apărut în primele decenii ale secolului al XX-lea, când o dorință embrionară de autoguvernare a prins rădăcini printre palestinieni în fața temerii generalizate că sionismul va duce la apariția unui stat evreu și la deposedarea majorității arabe. Primele semne ale acestui fenomen s-au cristalizat la majoritatea editorilor, creștini sau musulmani, ai ziarelor locale.Rashid Khalidi, Palestinian Identity, pp.117ff, p.142. Denumirea de „palestinian” a fost folosită în mod limitat și anterior, până la Primul Război Mondial, de arabii palestinieni cu referire la conceptul naționalist al unui popor palestinian. După crearea statului Israel, exodul din 1948 și mai ales după exodul din 1967, termenul a ajuns să semnifice nu doar un loc de origine, dar și un sentiment al unui trecut și prezent comun împărtășit sub forma aspirației spre unui stat arab palestinian. Identitatea palestiniană modernă își reclamă, în mod selectiv și în diverse interpretări, moștenirea tuturor epocilor, din vremurile biblice și până în perioada otomană.Rashid Khalidi, Palestinian Identity: The Construction of Modern National Consciousness, New York: Columbia University Press, 2010, p. 18.

Fondată în 1964, Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OEP) este o organizație-umbrelă pentru diverse grupări care reprezintă poporul palestinian în fața organismelor statale internaționale. Autoritatea Națională Palestiniană, înființată oficial în 1994 ca rezultat al Acordurilor de la Oslo, este un corp administrativ interimar responsabil nominal cu guvernarea în majoritatea centrelor populate palestiniene din Cisiordania și Fâșia Gaza. Din anul 2007 puterea în Fâșia Gaza a fost preluată de mișcarea islamistă-teroristă palestiniană Hamas, care s-a bucurat de un puternic suport popular și care, aspirând spre un stat islamic, se opune total păcii cu Israelul și sfidează de atunci regimul de la Ramallah al Autorității Naționale Palestiniene, dominat de organizația naționalistă Fatah. Din 1978, Națiunile Unite celebrează anual o Zi Internațională de Solidaritate cu Poporul Palestinian. Istoricul britanic anti-israelian Perry Anderson estimează că jumătate din palestinienii care trăiesc în „teritorii palestiniene ocupate” sunt refugiați și că au suferit împreună, la cursul și prețurile din 2008–09, pierderi de bunuri însumând aproximativ 300 de miliarde de dolari în urma „confiscărilor israeliene”.Perry Anderson, 'The House of Zion', New Left Review 96, noiembrie–decembrie 2015 pp. 5-37, p.31 n.55, citing Rex Brynen and Roula E-Rifai (eds.), Compensation to Palestinian Refugees and the Search for Palestinian-Israeli Peace, London 2013, pp.10,132–69.

Etimologie miniatura|Hartă a Siriei și Palestinei în Evul Mediu.