Masacrul din Greensboro este numele dat unui eveniment care a avut loc pe 3 noiembrie 1979, când membrii Partidului Muncitorilor Comuniști și alte grupuri au protestat în cadrul unui marș intitulat „Moarte Klanlui” în Greensboro, Carolina de Nord, Statele Unite ale Americii. Maoiștii din PMC, care susțineau că membrii Klanului ar trebui „atacați și alungați din oraș”, au intrat într-un schimb de focuri cu membrii Ku Klux Klan și cu cei din Partidul Nazist American.Workers Viewpoint Organization (1 noiembrie 1979). "Smash the Klan with correct understanding and armed self-defense". The University of North Carolina at Greensboro, University Libraries. Retrieved 4 februarie 2017. Patru activiști din PMC și un alt individ au fost uciși, respectiv alți unsprezece protestatari și un membru din Klan au fost răniți. Partidul comuniștilor era cunoscut ca susținător al activismului pentru drepturile muncii în cadrul industriei textile din zonă în care majoritatea muncitorilor erau afro-americani."The Greensboro Massacre". University of North Carolina – Greensboro.Mark Hand (18 noiembrie 2004). "The Greensboro Massacre". Press Action. Archived from the original on 6 octombrie 2008.
Ca urmare a conflictelor, două procese au fost deschise împotriva unor membri din KKK și PNA: șase oameni au fost cercetați în 1980, cinci dintre aceștia fiind acuzați de crimă. Toți acuzații au fost găsiți nevinovați de către un juriu integral format din albi. Un al doilea proces, inițiat în 1984, a avut ca rezultat achitarea a nouă acuzați. În cadrul primului proces, juriul a ajuns la concluzia că toți cei implicați au acționat în legitimă apărare. În cel de-al doilea proces, juriul a concluzionat că motivele pârâților au fost politice și nu rasiale.
Supraviețuitorii au deschis un proces civil în 1980 sub conducerea Institutului Christic. Reclamanții acuzau numeroși ofițeri de poliție și patru agenți guvernamentali, precum și membri KKK și PNA, de încălcarea drepturilor civile ale celor uciși și acuzau administrația orașului de protecție insuficientă în cadrul unei demonstrații legale. Juriul i-a găsit răspunzători pe membrii KKK și PNA pentru moartea lui MIchael Nathan, singura victimă neafiliată PMC.Maximilian Longley, "Greensboro Shootings"Archived 13 martie 2016, at the Wayback Machine., North Carolina History Project, John Locke Foundation De asemenea, juriul i-a considerat responsabili pe angajații Departamentului de Poliție Greensboro pe motiv că aceștia nu au reușit să împiedice conflictul, cu toate că au fost informați de către un agent sub acoperire că Ku Klux Klanul plănuia acte violente. Grupurile au fost obligate să plătească daune de 350.000$.Bermanzohn, Sally. "Introduction", Through Survivors' Eyes: From the Sixties to the Greensboro Massacre. Vanderbilt University Press, 2003
Pe 3 noiembrie 2004, la aniversarea a 25 de ani de la eveniment, în jur de 700 de persoane au mărșăluit prin Greensboro către primărie."Remembering the 1979 Greensboro Massacre: 25 Years Later Survivors Form Country's First Truth and Reconciliation Commission", Democracy Now!, 18 November 2004 În același an, cetățenii au organizat Greensboro Truth and Reconciliation Commission, luând ca model comisiile din Africa de Sud și din alte părți ale lumii. Scopul era acela de a investiga și asculta mărturii privitoare la evenimentele din 1979. Organizația nu a reușit însă să obțină autorizație deorece primarul și o mare parte din consiliul local a fost împotriva sa. Comisia a publicat un raport final prin care concluziona că deși ambele tabere au contribuit la masacru, fiind implicate într-un schimb dur de replici, membrii Klanului și PNA i-au rănit intenționat pe protestatari, iar vina departamentul de poliție este aceea că le-a permis celor din KKK să-și desfășoare planurile. În 2009, Consiliul Local Greensboro a adopta o rezoluție prin care își exprimă regretul cu privire la cei care și-au pierdut viața în 1979. În 2015, orașul a inaugurat o placă memorială. Trei sute de persoane au fost prezente la ceremonie. Pe 15 august 2017, Consiliul Local Greensboro și-a cerut iertare pentru masacru."Greensboro City Council apologizes for 1979 Greensboro Massacre". Triad City Beat. 15 august 2017.
Istoric Partidul Muncitorilor Comuniști, admiratori ai politicilor maoiste, a fost înființat în 1973 în New York, desprins de curând din Partidul Comunist din SUA. „PMC era unul din grupurile create ca urmare a unei renașteri maoiste în cadrul unei comunități radicale. Pentru maoiști, atitudinea prosovietică a Partidului Comunist American era considerată indulgentă față de capitalism și insuficient de militantă.” Liderii săi au încercat să sporească activismul prin intermediul Workers Viewpoint Organization, urmând modelul maoist. În 1979, membrii PMC au mers în Carolina de Nord în încercarea de a-i organiza pe muncitorii din industria textilă. Comuniștii au eșuat în cazul muncitorilor albi din Sud și au decis să-și îndrepte atenția spre afro-americani. Din cauza acestor eforturi, au intrat în conflict cu facțiunea locală a Ku Klux Klanului și cu Partidul Nazist American. Unii membrii din PMC au muncit în fabricile textile, inclusiv James Waller. Acesta din urmă a devenit președintele sindicatului muncitorilor locali. Membrii WVO activau în Durham și Greensboro.
WVO era împotriva discriminării rasiale în Carolina de Nord, intrând astfel în conflict cu Ku Klux Klanul. Ostilitatea dintre cele două grupuri a răbufnit în iulie, 1979, când protestatari din China Grove, Carolina de Nord, au perturbat ecranizarea filmului mut Nașterea unei Națiuni. Regizat de D.W.Griffith, filmul portretiza epoca Reconstrucției și înființarea Ku Klux Klanului în termeni eroici, iar persoanele de culoare erau portretizate ca fiind sălbatice. Un schimb dur de replici între cele două grupuri a urmat în următoarele luni.
În octombrie, 1979, WVO și-a schimbat numele în Communist Workers Organization. Aceștia au planificat o demonstrație și un marș împotriva Ku Klux Klanului pe 3 noiembrie 1979, în orașul Greensboro, sediul comitatului Guildford și locul unde s-au desfășurat numeroase acțiuni importante pentru drepturile civile în anii '60. Intitulat „Marșul Moarte Klanului” de către PMC, evenimentul a început în cartierul Morningside Homes, predominant afro-american."'Death to the Klan' March". NCpedia. North Carolina Department of Natural and Cultural Resources. Partidul a distribuit pliante în care se milita pentru „opoziția radicală, chiar violentă față de Klan”. Într-un pliant se preciza că membrii organizației „ar trebui să fie bătuți și fugăriți din oraș. Acesta este singurul limbaj pe care îl înțeleg. Autoapărarea înarmată este singur apărare.” Organizatorii comuniști au atacat în mod public Ku Klux Klanul, cerându-le să se prezinte și să „înfrunte mânia oamenilor”."Chronology of the 3 noiembrie 1979 Greensboro Massacre and its Aftermath". The Prism.
Marșul Patru echipe locale de televiziune au fost prezente la Morningside Homes la juncțiunea dintre străzile Carver și Everitt pentru a transmite marșul protestatarilor. Membrii PMC și alte grupuri anti-KKK au mărșăluit prin Greensboro spre primăria orașului.
În timp ce protestatarii se adunau, zece mașini și o furgonetă cu 40 de membri KKK și PNA au ajuns în fața cartierului. Câțiva protestatari au început să lovească mașinile și să arunce cu pietre spre aceștia. Ca răspuns, membrii KKK și PNA au coborât din mașini, și-au scos shotgun-urile, puștile și pistoalele din portbagaj și au început să tragă în demonstranți. O parte din protestatarii înarmați cu pistoale s-au implicat în schimbul de focuri. Nici astăzi nu se știe cine a tras primul foc. Martorii declară că membrul KKK, Mark Sherer, a fost primul care a tras."Greensboro Truth and Reconciliation Commission Final Report " (PDF). Conform supremațistului Frazier Gelnn Miller, primul foc de armă a fost tras de un demonstrant anti-KKK.F. Glenn Miller (6 martie 2005). "A White Man Speaks Out". Archived from the original on 16 aprilie 2013.
Membrii Ku Klux Klan și PNA i-au ucis pe Cesar Cause, james Waller și Bill Sampson. Sandi Smith a fost împușcată între ochi în locul în care se adăpostise, iar alți unsprezece au fost răniți. Michael Nathan a încetat din viață la spital.Darryl Fears (6 martie 2005). "Seeking Closure on 'Greensboro Massacre'". The Washington Post. Filmul conflictului a fost transmis la știrile naționale și internaționale. Evenimentul a devenit cunoscut drept „Masacrul din Greensboro”. Smith era de origine aficană, Cause era hispanic și alți trei indivizi uciși erau albi. Persoanele rănite erau atât albe, cât și afro-americane.
Victime Morți: Toți, cu excepția lui Michael Nathan, erau membri PMC, organizatori și lideri de sindicat.Civil Rights Greensboro: Biographies of victims
Cesar Cause, un imigrant cubanez, absolvent magna cum laude al Universității Duke, implicat în mișcarea anti-război, muncea ca organizator sindical în fabrica de textile din Carolina de Nord și era fratele Anei Mari Cauce, președinta Universității din Washington. James Waller, ales președinte al sindicatului muncitorilor din industria textilă locală, student al Universității Duke și cofondator al Asociației Carolina Brown Lung; a renunțat la meseria de doctor cu scopul de a organiza muncitorii din această industrie. Wiliam Evan Sampson, absolvent al Universității Harvard și student la medicină care s-a implicat în mișcarea drepturilor civile; a muncit la organizarea sindicatului la una dintre fabricile de textile ale Corporației Cone Mills. Sandra Neely Smith, activistă pentru drepturile civile și președintă a asociației studenților din Colegiul Bennett din Greensboro; a devenit asistentă medicală și a contribuit la organizarea muncitorilor din industria textilă și la ameliorarea condițiilor în cadrul fabricii. Michael Nathan, manager al Lincoln Community Health Center, o clinică pentru copiii proveniți din familii cu venituri mici din Durham, Carolina de Nord. Rănit în schimbul de focuri, a încetat din viață două zile mai târziu la spital. Nu era membru al PMC, însă își susținea soția, membră a acestei organizații.
Răniți:"Remembering When Maoists Met the Klan". The New York Times. 25 octombrie 2003.
Paul Bermanzohn, organizator PMC și doctor; a fost operat pe creier și a rămas cu mâna stângă paralizată. Tom Clark. Martha „Marty” Nathan, membră PMC și doctor, văduva lui Michael Nathan. Preotul Nelson Johnson, organizator și membru PMC"1979 Klan-Nazi attack survivor in North Carolina hopes for a 'justice river'". Fox News. 20 august 2017. Jom Wrenn, rănit grav, operat pe creier. Harold Flowers, membru KKK, împușcat în braț și în piciorul stâng.
Rolul poliției De la finalul anilor 1970, majoritatea departamentelor de poliție aveau suficientă experiență în asigurarea securității în cadrul protestelor, în special în orașe precum Greensboro unde au existat numeroase evenimente organizate de mișcările pentru drepturile civile încă din 1960. Planurile PMC au fost analizate de către poliție și aceștia au primit aprobarea lor. Deși poliția este prezentă în cadrul unor astfel de evenimente pentru a împiedica actele de violență, în cazul de față numărul lor era unul mic. Un fotograf și un detectiv au urmărit șirul de mașini al organizațiilor KKK și PNA până în zona demonstrațiilor, însă nu au încercat să intervină.
Edward Dawson, membru KKK devenit informator, era prezent în prima mașină. Era informator pentru FBI încă din 1969 ca parte a programului COINTELPRO și era unul dintre fondatorii fracțiunii Knights of the Ku Klux Klan din Carolina de Nord.Wheaton (1983), Codename GREENKIL, p. 12 A început să lucreze ca informator pentru Departamentul de Poliție Greensboro în 1979. Acesta le-a transmis agenților de poliție că organizația plănuia acte violente, însă, nefiind la fața locului, atacatorii au reușit să scape fără probleme.