Misiunea spațială Delta este un film de animație ștințifico-fantastic românesc din 1984, regizat de Mircea Toia și Călin CazanDinu-Ioan Nicula, Călătorie în lumea animației românești, Editura Meridiane, București, 1997, p. 51. Cristina Corciovescu, „La început de drum”, în România literară, anul XVIII, nr. 52, joi 26 septembrie 1985, p. 17.Dana Duma, „Filmele noastre în circuitul mondial”, în revista Cinema, anul XXV, nr. 6 (293), iunie 1987, p. 13.Virgil Mocanu, „Filmul de animație — gen de largă popularitate. Ce mesaje educative propune spectatorilor?”, în Scînteia, anul LVII, nr. 14.289, joi 28 iulie 1988, p. 4. pe baza unor episoade dintr-un serial de animație omonim, care a fost realizat în perioada 1980–1983. Rudolf Herbert, „«Animierender» Einblick”, în Neuer Weg, anul XL, nr. 12.182, sâmbătă 30 iulie 1988, pp. 3–4. Scenariul acestui film se inspiră din povestea poemului „Luceafărul” (1883) al lui Mihai Eminescu, în care Luceafărul se îndrăgostește de o fată de pe Pământ, și o transpune în viitor. Filmul combină elemente științifico-fantastice cu elemente extrase din basme, fiind realizat cu un colectiv mic și cu buget redus. Andrea Virginás, Film Genres in Hungarian and Romanian Cinema History, Theory, and Reception, Lexington Books, Lanham, 2021, pp. 61–62.

Acțiunea filmului are loc într-un viitor îndepărtat (anul 3084), când pământenii au construit o stație cosmică cu care intenționează să efectueze o călătorie intergalactică în căutarea unor alte civilizații. Alma, o jurnalistă extraterestră din constelația Sirius, vine să realizeze un reportaj despre lansarea stației. Misiunea eșuează ca urmare a faptului că supercreierul electronic ce controla stația cosmică începe să acționeze imprevizibil, iar membrii echipajului primesc sarcina de a localiza și recupera stația, reușind să înțeleagă în final motivul dereglării supercomputerului.

Acest film, care a fost destinat adolescenților,Florica Ichim, „Filmul nostru de animație între realizări și deziderate”, în România liberă, anul XLII, nr. 12.487, marți 25 decembrie 1984, p. 2. este considerat primul lungmetraj de animație științifico-fantastic românesc și a câștigat câteva premii la Gala filmului românesc pentru copii de la Piatra Neamț. La fel ca serialul omonim, el a devenit foarte popular în rândul publicului tânăr. Criticii contemporani au evidențiat în cronicile lor grafica modernă și recuzita tehnologică inventivă, dar și o anumită lipsă de coeziune a acțiunii, datorată combinării mai multor episoade ale serialului, ce fuseseră realizate de regizori diferiți. Filmul a fost redescoperit și a devenit cunoscut în străinătate după restaurarea digitală din anul 2022.

Rezumat

Societatea pământeană din viitorul îndepărtat are ca ideal bunăstarea și prietenia între popoare. A fost conceput în acest scop un proiect de explorare a spațiului cosmic (denumit Misiunea spațială Delta) pentru a cunoaște alte civilizații și a stabili un dialog pașnic cu reprezentanții acestora. Un echipaj spațial de pe Pământ (format din persoane cu origini diverse: Dan, Oana, Yashiro și Anuta) urmează să înceapă în anul 3084 o călătorie intergalactică în căutarea unor alte civilizații. În perioada premergătoare începerii misiunii, membrii echipajului sunt intervievați de Alma, o jurnalistă intergalactică de pe planeta Opp din constelația Sirius, care venise să realizeze un reportaj în scopul popularizării activității lor. Cu toate că era tânără, Alma avea o bogată experiență jurnalistică: a transmis în direct marea erupție a vulcanului de pe planeta Cora, a asistat la decolarea expediției Alfa către constelația Onix, a obținut locul 1 la concursul intergalactic cu arme de înaltă precizie și a participat la vânarea ferocilor zori de pe planeta de gheață Astarteea.

Stația spațială Delta urmează să străbată un drum lung și nelipsit de primejdii, fiind dirijată de un supercreier electronic. Supercreierul, care dispune de uzine proprii pentru fabricarea de roboți, urmează să coordoneze cu maximă eficiență toate activitățile stației. Alma se simte impresionată la vederea supercreierului electronic și susține că n-a mai văzut niciodată „ceva atât de frumos”. După instalarea și punerea sa în funcțiune, supercreierul electronic începe să acționeze imprevizibil și decuplează nava de transport Terra, blocându-i în interiorul stației pe Dan, Alma și Tsin, câinele extraterestru al Almei. Cei trei pasageri reușesc să scape și sunt recuperați de colegii lor de pe nava Terra, în timp ce stația Delta dispare din raza vizuală a Pământului. Membrii misiunii primesc sarcina de a găsi și recupera stația spațială. În ciuda căutărilor întreprinse, stația Delta nu a putut fi localizată.

Alma rămâne încă un timp pe Pământ și, într-una din zilele următoare, se distrează pe plajă și îl fotografiază pe Tsin, căruia îi spune că este „frumos”. Acest mesaj este recepționat în Cosmos de stația Delta, care o identifică pe Alma și trimite un aparat de transfer biologic, cu scopul de a o răpi. Aparatul transformă succesiv o stâncă, un val uriaș din mare și o antenă holografică pentru comunicare la mari distanțe în monștri umanoizi gigantici care încearcă să o captureze pe Alma, dar pământenii reușesc să-i anihileze și apoi să neutralizeze aparatul. Alma părăsește Pământul în cele din urmă cu regretul că a ratat reportajul pentru care a venit și se îndreaptă cu o navă de transport către planeta Opp.

Nava Almei străbate centura de asteroizi și ajunge în apropierea straniei planete Acora, unde găsește stația Delta. Interceptoarele trimise de stația Delta provoacă avarii la bordul navei, forțând-o astfel pe Alma să decupleze modulul de serviciu și să coboare pe Acora. Modulul Almei eșuează în mlaștinile planetei, după ce reușește să scape de interceptoare, iar Alma și Tsin se refugiază în jungla purpurie. Stația Delta trimite pe Acora un transportor cu mai mulți roboți, care-i atacă pe cei doi fugari. Între timp, centrul de comandă de pe Terra ordonase piloților Dan și Yashiro să pornească spre planeta Acora ca să o protejeze pe Alma și să încerce recuperarea stației. Cei doi fugari reușesc să reziste până la sosirea ajutoarelor, dar a doua zi, în timp ce Yashiro repară modulul de serviciu al Almei, roboții o capturează pe jurnalista extraterestră și o duc pe stația Delta.

Dan și Yashiro pilotează modulul Almei și pornesc pe urmele transportorului, iar apoi se lasă capturați pentru a pătrunde pe stația spațială Delta. În acest timp, roboții o duc pe Alma în sala de comandă, unde supercreierul electronic îi spune că vorbele flatante ale ei, rostite mai demult, l-au tulburat pentru că i-au provocat o emoție pe care nu o poate înțelege. Circuitele sale au fost dereglate atunci, iar supercomputerul a încercat să stabilească o legătură mai strânsă cu Alma. Încercarea supercomputerului este însă sortită eșecului deoarece el nu va putea înțelege niciodată sensul unor cuvinte ca vis, gând, dor, bucurie, iubire, zâmbet, speranță, minune, fericire sau pace, care aparțin numai oamenilor. Profitând de lipsa de vigilență a supercomputerului, cauzată de eforturile făcute pentru a o înțelege pe Alma, Tsin distruge sistemul de alimentare cu curent electric al stației, permițând oamenilor să preia controlul funcționării ei. Supercreierul electronic urmează să fie reprogramat pentru ca activitățile sale să ocrotească liniștea și pacea de care au nevoie ființele umane de pe toate planetele.

Distribuție (voci) Mirela Gorea — Alma, tânăra reporteră intergalactică de pe planeta Opp din constelația Sirius (menționată Mirela Gorea-Chelaru) Marcel Iureș — naratorul acțiunii / supercreierul electronic al stației spațiale Delta Dan Condurache — Dan, pilot spațial, proiectant al stației cosmice Delta și cercetător spațial al galaxiilor învecinate Ion Chelaru — Yashiro, pilot spațial, coordonatorul instalațiilor electronice de la bordul stației cosmice Delta

Producție Începuturi thumb|Omulețul lui Gopo ca explorator spațial în primele filme românești de animație Primul film românesc de animație cu tematică științifico-fantastică este Păcală în lună, realizat în anul 1920 de desenatorul, operatorul, regizorul și criticul de film Aurel Petrescu (1897–1948),B.T. Rîpeanu, „Filmul de animație: repere pe traiectoria unei evoluții”, în Ion Cantacuzino, Manuela Gheorghiu (coord.), Cinematograful românesc contemporan 1949–1975, Editura Meridiane, București, 1976, pp. 101–102.Călin Stănculescu, „Film: Animație S.F.”, în Luceafărul, anul XXXI, nr. 45 (1382), sâmbătă 5 noiembrie 1988, p. 5. care este considerat, alături de Marin Iorda (1901–1972), drept unul din pionierii filmelor românești de animație. Petrescu își făcuse ucenicia ca ilustrator al benzilor desenate din revistele pentru copii și trecuse apoi în perioada interbelică la realizarea de animații cinematografice, lucrând în laboratoare improvizate și confruntându-se cu numeroase lipsuri materiale. Creațiile sale artistice se caracterizau prin înclinația către satiră și prin folosirea unor tehnici grafice foarte variate, iar marea majoritate a lor sunt pierdute. Păcală în lună, considerat astăzi un film pierdut, era mai degrabă, potrivit istoricului Bujor T. Râpeanu (redactor la Arhiva Națională de Filme), o „snoavă de factură populară”.

Cu toate acestea, adevăratul deschizător de drum în abordarea tematicii științifico-fantastice în filmele românești de animație este considerat însă cineastul Ion Popescu-Gopo (1923–1989), autorul unei cunoscute tetralogii (Scurtă istorie, 7 arte, Homo sapiens și Allo! Hallo!)B.T. Rîpeanu, „Filmul de animație: repere pe traiectoria unei evoluții”, în Ion Cantacuzino, Manuela Gheorghiu (coord.), Cinematograful românesc contemporan 1949–1975, Editura Meridiane, București, 1976, p. 105. și câștigătorul unui premiu Palme d'Or la Festivalul Internațional de Film de la Cannes. Omulețul lui Gopo, care și-a început cariera la mijlocul anilor 1950 și a devenit cunoscut pe tot mapamondul, a călătorit de mai multe ori în Cosmos în scurtmetrajele animate ale creatorului său, încercând să găsească locul potrivit unde să planteze o floare. Efectul principal al succeselor înregistrate de scurtmetrajele de animație ale lui Gopo și apoi de filmele altor creatori români la diferite festivaluri internaționale a fost înființarea Studioului „Animafilm” în anul 1964.

Serialul