Mihail Obogeanu () a fost unul dintre ofițerii Armatei României, care a exercitat comanda unor militare, pe timp de război, în perioada Primului Război Mondial și operațiilor militare postbelice. 'A îndeplinit funcții de comandant de regiment și de brigadă în campaniile din anii 1916-1919.Constantin Kiritescu (Lt.-Colonel), Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989</ref>
Cariera militară După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Mihail Obogeanu a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cea mai importantă fiind cea de comandant al Diviziei 1 infanterie.Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1916, Tipografia Albert Baer, București, 1910Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1914, Tipografia F. Gobl și Fiii, București, 1914Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1915, Tipografia și Stabilimentul de Arte Grafice George Ionescu, București, 1915
În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcțiile de comandant al Regimentului 41 Infanterie
În cadrul acțiunilor militare postbelice, a comandat Divizia 1 Infanterie în timpul operației ofensive la vest de Tisa.<ref>Lt. col. Constantin Kirițescu, ,,Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989, Drăgănescu Constantin, Campaniile din 1848/1849 și 1919 în Transilvania și Ungaria, Tipografia „Isvorul”, București, 1930, p. 333,Dumitru Preda, Vasile Alexandrescu, Costică Prodan, În apărarea României Mari. Campania armatei române din 1918-1919, Editura Enciclopedică, București, 1994A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum a condus Divizia 1 Infanterie în operațiile militare postbelice. „Pentru bravura și bravura și priceperea cu care a condus trupele diviziei în luptele cu maghiarii de Szolnok, Feghijverkek și Renderes în iulie 1919. Inamicul atacând cu forțe mult superioare aripa dreaptă a trupelor noastre, în ziua de 25 iulie a intervenit personal în luptă cu rezervele disponibile și trecând prin tirul de baraj al artileriei inamice a restabilit situația, respingând pe inamic cu pierderi.” Înalt Decret no. 2812 din 17 septembrie 1920
Decorații 20px Ordinul „Coroana României”, în grad de ofițer (1912) 20px Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, 17 septembrie 1920Ministerul de Răsboiu, Anuarul ofițerilor și drapelelor Armatei Române cărora li s-au conferit ordinul „Mihai Viteazul”, Atelierele grafice „Socec & Co”, București, 1930
Note
Bibliografie Drăgănescu Constantin, Campaniile din 1848/1849 și 1919 în Transilvania și Ungaria, Tipografia „Isvorul”, București, 1930 Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989 Mărdărescu Gheorghe, Campania pentru desrobirea Ardealului și ocuparea Budapestei (1918-1920), Editura Cartea Românească, București, 1921 Preda Dumitru; Alexandrescu Vasile; Prodan Costică, În apărarea României Mari. Campania armatei române din 1918-1919'', Editura Enciclopedică, București, 1994
Vezi și Ordinea de bătaie a Armatei României în Transilvania, iulie 1919
Categorie:Nașteri în 1873 Categorie:Decese în secolul al XX-lea Categorie:Comandanți români din operațiile militare postbelice (1918-1920) Categorie:Decorați cu Ordinul Coroana României Categorie:Decorați cu Ordinul Mihai Viteazul clasa II, în timpul acțiunilor militare postbelice (1918-1920)