Rizaeddin bin Fahreddin () a fost un savant și publicist tătar care a trăit în Imperiul Rus și în Uniunea Sovietică. Numeroasele sale lucrări pe teme religioase, politice și pedagogice făceau parte din mișcarea jadidistă, iar ziarul Șura, pe care l-a înființat și redactat, a fost un forum important de discuții politice pentru musulmani în ultima perioadă de existență a Imperiului Rus.

Biografie Rizaeddin bin Fahreddin s-a născut ca fiu al unui mullah în satul Kiciuceat din gubernia Samara. El a studiat la maktabul din satul său, pe care tatăl său îl conducea, apoi la medresa din satul apropiat Celșeli. La vârsta de 30 de ani, el a devenit mullah și conducător al medresei din satul Ilbek. În 1891 a fost ales cadiu (qadi), adică a devenit membru al administrației religioase ruse a musulmanilor (Sobranie); el s-a mutat, prin urmare, la sediul administrației din Ufa, unde a gestionat arhiva vastă a agenției.Mahmud Tahir: Rizaeddin Fahreddin, in: Central Asian Survey (1989, Vol. 8), pp. 111-115. stanga|miniatura| Clădirea Administrației Religioase Musulmane din Ufa În timpul Revoluției Ruse din 1905 a prezentat un program de reforme ample muftiilor care făceau parte din Sobranie. Acest program conținea, printre altele, extinderea autorității agenției asupra musulmanilor kazahi. Guvernul rus a refuzat programul din cauza faptului că această centralizare ar fi dus la creșterea puterii autorităților musulmane.Azade-Ayșe Rorlich: The Volga Tatars, Stanford 1986; pp. 53-58.

În 1906 Fahreddin s-a retras din funcțiile sale religioase și a devenit redactor al revistei Vaqt din Orenburg. În această perioadă a devenit, de asemenea, un prieten apropiat al lui Musa Bigiev.Ahmet Kanlidere: Reform within Islam. The Tajdid and Jadid Movement among the Kazan Tatars (1809–1917), Istanbul 1997; p. 50-52. Doi ani mai târziu, a început să publice ziarul Șura, care a devenit ziarul tătar cu cea mai îndelungată existență din Imperiul Rus. După Revoluția din 1917 a preluat din nou în 1921 o funcție religioasă și a fost muftiu al regiunilor europene ale Rusiei până la moartea sa în 1936. A evitat cooperarea cu sovieticii cât de mult a putut.Charles Kurzman: Modernist Islam, 1840–1940. A Sourcebook, New York 2002, p. 33.

Activitatea În calitate de adept al jadidismului, Fahreddin a desfășurat activitate religioasă care a fost influențată de mulți alți jadizi. De exemplu, el a studiat un timp la medresa lui Șihabetdin Märcani și s-a întâlnit mai târziu cu activistul politic Jamāl al-Dīn al-Afgani în timpul unei călătorii la Sankt Petersburg. Învățatul egiptean Muhammad Abduh a avut, de asemenea, o influență asupra lui.

Fahreddin vorbea araba, persana, ciagatai și rusa. El a folosit limba ciagatai, care a fost proclamată de Ismail Gaspirali ca limbă comună pentru toate popoarele turcice, dar a păstrat particularitățile lingvistice tătare. miniatura| Medresa Marjani din Kazan Fahreddin a fost un autor extrem de productiv, care a scris mai mult de șaizeci de cărți în timpul vieții sale. Cea mai importantă lucrare a sa este o ediție în două volume a biografiilor învățaților din Asia Centrală (Asar și Meshhur Irler), pe care a scris-o în perioada când a lucrat la arhiva administrației religioase musulmane. Pentru unele dintre personalitățile prezentate acolo (printre care Ibn Rushd (Averroes), Ibn Arabi, Al-Ghazali și Ibn Taymiyyah), lucrarea lui rămâne cea mai bună sursă. De asemenea, a publicat reportaje jurnalistice, cărți și eseuri despre situația generală a musulmanilor din Rusia, lucrări pedagogice sau pe teme sociale (de exemplu, despre educația femeilor și despre organizarea familiei).Charles Kurzman: Modernist Islam, 1840–1940. A Sourcebook, New York 2002, p. 33. Eseul Rusya Muslimanlarining ihtiyachlari velar haqinda intiqad, publicat în 1906, este o critică a cererilor de reformă ale ulemalelor adresate conducătorilor ruși, pe care Fahreddin le-a considerat prea vagi.

Potrivit lui Azade-Ayșe Rorlich, rolul important al educației pentru depășirea sărăciei și posibilitatea reconcilierii islamului și științei au fost părțile centrale ale viziunii politice a lui Fahreddin. El a considerat că ascensiunea și decăderea națiunilor are legătură directă cu sistemele lor religioase și, prin urmare, a crezut că renunțarea la superstiții și întoarcerea la începuturile islamului sunt necesare pentru producerea unei renașteri musulmane. A criticat de asemenea activitatea istorică a lui Ibn Khallikan datorită concentrării sale pe acțiunile conducătorilor și a încercat să prezinte faptele musulmanilor „normali” în cărțile și scrierile sale.

Lucrări (selecție) Asar Meshhur Irler („Oameni celebri”) Meshhur Khatunlar („Femei celebre”) Munasib Diniye („Despre religie”) Islamlar haqinda kükümet tedbirleri („Acțiunile guvernului cu privire la musulmani”) Rusya Muslimanlarining ihtiyachlari ve anlar haqinda intiqad („Nevoile musulmanilor ruși și o critică a acestora”)

Note

Bibliografie Ahmet Kanlidere: Reform within Islam. The Tajdid and Jadid Movement among the Kazan Tatars (1809–1917), Istanbul 1997; pp. 50-52. Azade-Ayșe Rorlich: The Volga Tatars, Stanford 1986; pp. 53-58. Charles Kurzman: Modernist Islam, 1840–1940. A Sourcebook, New York 2002, p. 33. Ismail Türkoğlu: Rusya Türkleri Arasindaki Yenileșme Hareketinin Öncülerinden Rizaeddin Fahreddin (1858–1936) (Rizaeddin Fahreddin, A Pioneer of the Renewal Movement of the Turks of Russia), Istanbul 2000. Mahmud Tahir: Rizaeddin Fahreddin, in: Central Asian Survey (1989, Volume 8), pp. 111–115. Ömer Hakan Özalp: Rizaeddin bin Fahreddin, Istanbul 2001.

Categorie:Nașteri în 1858 Categorie:Decese în 1936 Categorie:Scriitori sovietici Categorie:Scriitori ruși Categorie:Jurnaliști sovietici Categorie:Jurnaliști ruși