Berlin este capitala Germaniei, fiind cel mai mare oraș al țării cu aproximativ și acoperind o suprafață aproximativ 892 km² (2020). Berlinul este, în același timp, și unul din cele 16 landuri federale, având guvern de land propriu, numit „Senat”. Poziția sa pe hartă este aidoma unei insule înconjurată complet de landul Brandenburg. Este traversat de râurile Spree și Havel. Este centrul Regiunii Metropolitane Berlin-Brandenburg, care are în jur de șase milioane de rezidenți din cadrul a 180 de națiuni. Datorită situării sale pe Câmpia Europeană, Berlin este influențat de un climat temperat sezonier. În jur de o treime din teritoriul orașului constă în păduri, parcuri, grădini, râuri și lacuri.
Atestat pentru prima dată în secolul al XIII-lea, Berlinul a fost capitală a Margrafiatului Brandenburg (1417-1701), a Regatului Prusiei (1701–1918), a Imperiului German (1871–1918), a Republicii de la Weimar (1919–1933) și a celui de-Al Treilea Reich (1933–1945). În anii 1920, Berlinul era a treia cea mai mare municipalitate din lume. După cel de-Al Doilea Război Mondial, orașul a fost împărțit; Berlinul de Est a devenit capitala Germaniei de Est, iar Berlinul de Vest a devenit de facto o enclavă a Germaniei de Vest, îngrădit de Zidul Berlinului (1961–1989). În urma reunificării Germaniei din 1990, Berlinul a devenit din nou capitala întregii Germanii.
Berlin este un oraș global al culturii, politicii, mediei și științei. See also: Economia sa are la bază firme de înaltă tehnologie și sfera serviciilor. Orașul are o gamă diversă de industrii creative, facilități pentru cercetare, corporații media și locuri pentru convenții. Berlin servește ca punct continental pentru transportul aerian și feroviar și are o rețea foarte complexă de transport public. Metropola este o destinație turistică populară. Printre ramurile semnificative ale sectorului industrial se numără IT-ul, industria farmaceutică, ingineria biomedicală, biotehnologia, construcția și electronica.
Berlinul modern este casa unor renumite universități, orchestre, muzee, locuri de divertisment și găzduiește multe evenimente sportive. Este un loc căutat pentru producțiile internaționale de filme. Orașul este cunoscut pentru festivalurile sale, arhitectura diversă, viața de noapte, arte contemporane și calitatea înaltă a vieții. See also: and De-a lungul ultimului deceniu, Berlinul a fost martorul unei scene antreprenoriale cosmopolite.
Etimologie Originea numelui Berlin este nesigură. Ar putea avea origini în limba slavilor occidentali care au locuit pe teritoriul Berlinului de azi și poate fi asociat cu vechiul polab berl-/birl- („mlaștină”). Etimologia populară face legătură între numele orașului cu cuvântul german pentru urs, Bär. De asemenea, un urs apare pe stema orașului.
Istorie Secolele XII-XVI
Cele mai vechi evidențe ale așezărilor pe teritoriul Berlinului actual sunt o tijă de lemn ce datează aproximativ din 1192 și resturi ale unei case de lemn, datate din 1174 și găsite în 2012 într-o săpătură din Berlin Mitte. Primele documente scrise ale târgurilor de pe teritoriul actualului Berlin datează de la sfârșitul secolului al XII-lea. Spandau este menționat pentru primata dată în 1197, iar Köpenick în 1209, dar aceste teritorii nu s-au alăturat Berlinului până în 1920. În partea centrală a Berlinului au existat înainte două orașe: Cölln, situat pe Fischerinsel, care este menționat pentru prima dată într-un document din 1237, și Berlin, situat de-a lungul râului Spree, care este ceea ce acum este numit Nikolaiviertel, referențiat într-un document din 1244. Primul dintre acești ani (1237) este considerat anul fondării orașului. Cele două orașe au dezvoltat de-a lungul timpului relații economice și sociale. În 1307, ele au format o alianță cu o politică externă comună, administrația lor internă rămânând încă separată.Stöver B. Geschichte Berlins. Verlag CH Beck, 2010. ISBN 978-3-406-60067-8Stadtgründung Und Frühe Stadtentwicklung, Luisenstädtischer Bildungsverein. Retrieved 10 June 2013
În 1415, Frederick I a devenit principe elector al Margrafiatului Brandenburgului, pe care l-a condus până în 1440. În timpul secolului al XV-lea, succesorii săi vor face din Berlin-Cölln capitala margrafiatului, iar membrii ulteriori ai familiei Hohenzollern au condus Berlinul până în 1918, mai întâi ca electori ai Brandenburgului, apoi ca regi ai Prusiei, iar din 1871 până în 1918 ca împărați germani. În 1443, Frederick II al Brandenburgului a început construcția noului palat regal în Berlin-Cölln. Protestele cetățenilor orașului împotriva clădirii au culminat în 1448, cu „Revolta Berlinului”.Berliner Unwillen. Verein für die Geschichte Berlins e. V. Retrieved 30 May 2013Was den "Berliner Unwillen" erregte.. Der Tagesspiegel, 26 Oktober 2012 Acest protest n-a avut succes, iar cetățenii orașului au pierdut multe din privilegiile lor politice și economice. După ce palatul regal a fost terminat în 1451, a intrat treptat în uz. Din 1470, cu noul elector Albrecht III Ahile, Berlin-Cölln a devenit noua reședință monarhică. În mod oficial, din 1486, când Johann Cicero a venit la putere, palatul din Berlin-Cölln a devenit reședința permanentă a electorilor Brandenburgului, membri ai dinastiei Hohenzollern. În orice caz, Berlin-Cölln, a trebuit să renunțe la statutul său de oraș hanseatic liber. În 1539, electorii și orașul au devenit în mod oficial luterani.
Secolele XVII-XIX
Războiul de Treizeci de Ani dintre 1618 și 1648 a devastat Berlinul. O treime din casele sale au fost avariate sau distruse, iar orașul a pierdut jumătate din populație. Frederic Wilhelm, cunoscut ca „mare Elector”, care și-a succedat tatăl, George Wilhelm în funcția de Elector în 1640, a inițiat o politică promovare a imigrației și a toleranței religioase. Prin Edictul de la Potsdam din 1685, Frederic William a oferit azil hughenoților francezi. La Berlin s-au stabilit cca. 15.000 de hughenoți. Așezarea acestora la Berlin a dus la creșterea economică și culturală a orașului. Prin 1700, aproximativ 30 de procente din locuitorii Berlinului erau francezi, datorită imigrației hughenote. Mulți alți imigranți au venit din Boemia, Polonia și Salzburg.
Din 1618, Margrafiatul Brandenburg s-a aflat în uniune personală cu Ducatul Prusia. Oricum, în 1701, statul dual a format Regatul Prusiei, iar Frederick III, Elector de Brandenburg, s-a încoronat pe sine ca regele Frederic I al Prusiei. Berlin a devenit capitala noului regat. Aceasta a fost încercare reușită de a centraliza capitala într-un stat foarte întins și a fost pentru prima dată când orașul a început să crească. În 1809, Berlin a fuzionat cu patru orașe, Cölln, Friedrichswerder, Friedrichstadt și Dorotheenstadt, orașul extins având numele Berlin, „Haupt- und Residenzstadt Berlin”.
În 1740, Frederic II, cunoscut Frederic cel Mare (1740–1786), a venit la putere. Sub conducerea lui Frederic II, Berlin a devenit centrul iluminismului, dar de asemenea, a fost ocupat pentru scurt timp de armata rusă în timpul Războiului de Șapte Ani. În timpul Războiului celei de-a Patra Coaliții, câștigat de Franța, Napoleon Bonaparte a mărșălui în Berlin în 1806, dar a acordat autoguvernare orașului. În 1815, orașul a devenit parte a noii Provincii Brandenburg.
Revoluția Industrială a transformat Berlinul în timpul secolului 19; economia și populația orașului s-au extins rapid, iar Berlinul a devenit principalul punct feroviar și centru economic al Germaniei. S-au dezvoltat suburbii adiționale ce au mărit teritoriul și populația Berlinului. În 1861, suburbii învecinate precum Wedding, Moabit și încă câteva au fost încorporate în Berlin. In 1871, Berlin a devenit capitala nou fondatului Imperiu German. În 1881, Berlin a devenit un sector al orașului diferit de Brandenburg.
Secolele XX-XXI
La începutul secolului XX Berlinul a devenit un teren fertil pentru mișcarea expresionistă germană. În domenii precum arhitectura, pictura și filmul, au fost inventate noi forme de stiluri artistice. La sfârșitul Primului Război Mondial, în 1918, republica a fost proclamată de Philipp Scheidemann la Clădirea Reichstag. În 1920, prin legea cu privire la reconstruirea noii autorități locale a Berlinului, capitala a încorporat duzini de orașe suburbane, sate și proprietăți din jurul Berlinului, orașul extinzându-se semnificativ. Actul a mărit teritoriul Berlinului de la 66 la 883 km2. Populația aproape s-a dublat, Berlinul având după extindere în jur de patru milioane de locuitori. În timpul epocii Weimar, Berlinul a îndurat tulburări politice cauzate de problemele economice, dar a devenit de asemenea un centru recunoscut al Anilor '20 Zgomotoși. Metropola și-a experimentat apogeul ca o majoră capitală a lumii și a fost cunoscută pentru aflarea în fruntea rolurilor în știință, tehnologie, arte, binefaceri, plănuirea orașului, film, educație superioară, guvernământ și industrie. Albert Einstein a devenit persoană de importanță publică în timpul anilor când a fost stabilit la Berlin, primind Premiul Nobel pentru Fizică în 1921.
În 1933 Adolf Hitler și Partidul Nazist au venit la putere. Sub conducerea NSDAP, a fost distrusă efectiv comunitatea evreiască din Berlin, care număra 160,000 de persoane și reprezenta o treime din totalul evreilor din țară. Comunitatea evreiască berlineză a scăzut de la 80,000 în urma emigrației dintre 1933 și 1939. După Noaptea de cristal din 1938, mii de grupuri persecutate din oraș au fost închise în apropierea lagărului de concentrare Sachsenhausen sau, începând cu începutul anului 1943, erau trimiși în lagăre ale morții, precum Auschwitz.Berlin În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, părți mari din Berlin au fost distruse de raidurile aeriene din 1943–45 și în timpul Bătăliei Berlinului. În jur de 125,000 de civili au fost omorâți. După sfârșitul războiului în Europa în 1945, Berlinul a primit mari numere de refugiați din provinciile estice. Puterile victorioase au împărțit orașul în patru sectoare, analog cu zonele de ocupație în care Germania a fost împărțită. Sectoarele aliaților occidentali (Statele Unite, Regatul Unit și Franța) au format Berlinul de Vest, iar sectorul sovietic a format Berlinul de Est.
Toți cei patru aliați au împărțit responsabilitățile asupra Berlinului. În 1948, când aliații occidentali au extins reforma monetară din zonele vestice ale Germaniei în cele trei sectoare occidentale ale Berlinului, Uniunea Sovietică a impus Blocada Berlinului pe rutele de acces spre și dinspre Berlinul de Vest, ce erau cu totul fixate în cadrul teritoriului controlat de sovietici. Podul aerian spre Berlin, pus în practică de cei trei aliați occidentali, a trecut peste această blocadă, furnizând mâncare și alte produse de bază din iunie 1948 până în mai 1949. În 1949 a fost fondată Republica Federală Germană în Germania de Vest și includea toate zonele controlate de americani, britanici și francezi, nu însă și zonele din Berlin ce aparțineau aliaților vestici, pe când marxist-leninista Republică Democrată Germană a fost proclamată în Germania de Est. Berlinul occidental a rămas oficial un oraș ocupat, dar politic s-a alăturat Republicii Federale Germane, în ciuda izolării geografice a Berlinului de Vest. Transportul aerian către Berlinul occidental a fost permis doar liniilor aeriene americană, britanică și franceză.