Tricholoma portentosum (Elias Magnus Fries, 1821 ex Lucien Quélet, 1873) din încrengătura Basidiomycota, în familia Tricholomataceae și de genul TricholomaIndex FungorumMycobank este o specie de ciuperci comestibile care coabitează, fiind un simbiont micoriza, formând prin urmare micorize pe rădăcinile arborilor. O denumire populară nu este cunoscută. Buretele trăiește în România, Basarabia și Bucovina de Nord rar izolat, mai mult în grupuri, chiar și în cercuri de vrăjitoare, pe sol acru sau nisipos, în păduri de conifere sub brazi argintii, molizi și în primul rând sub pini, adesea pe pernițe de mușchi, foarte rar și în cele de foioase sau mixte pe lângă mesteceni și plopi tremurători. Apare de la deal la munte, în unele regiuni destul de des, din (august) septembrie până în decembrie, chiar și după primele înghețuri.Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 156-157, ISBN 978-3-440-13447-4Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 296-297, ISBN 3-405-11774-7Ioana Tudor: „Ciupercile din flora spontană a României, cap. 2.1.86, Editura Gramen, București 2010
Taxonomie Numele binomial a fost determinat drept Agaricus portentosus de către renumitul savant suedez Elias Magnus Fries în volumul 1 al marii sale opere Systema mycologicum din 1821,Elias Fries: „Systema mycologicum”, vol. 1, Editura Ernest Mauritius, Greifswald, 1821, p. 39 iar cunoscutul micolog francez Lucien Quélet a transferat specia corect la genul Tricholoma sub păstrarea epitetului, de verificat în partea a 2-a a lucrării sale Les champignons du Jura et des Vosges din 1873.Lucien Quélet: „Les champignons du Jura et des Vosges”, partea a 2-a, în: „Mémoires de la Société d’Émulation de Montbéliard”, vol. 5, Editura Imprimerie et Lithographie de Henri Barbier, Montbéliard 1873, p.338 Acest taxon reprezintă numele curent (2020).
Toate celelalte denumiri sunt acceptate sinonim, dar, nefiind folosite, pot fi neglijate.
Epitetul este derivat din cuvântul latin (=minunat, mirific (dar și aventuros sau nenatural), datorită mirosul și gustului fain.Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 915, ISBN 3-468-07202-3
Descriere thumb|left|250px|Bres.: Tricholoma portentosum Pălăria: are un diametru de 5-12 (15) cm, este destul de cărnoasă, inițial emisferică sau în formă de clopot cu marginea răsfrântă spre interior, repede convexă, apoi aplatizată, cu un gurgui central larg și turtit destul de vizibil, pe suprafața căruia apar mici umflături ca niște negi precum nu rar cu unele crăpături adânci verticale la marginea atunci ondulată. Cuticula este pe vreme uscată mată, dar la umezeală lucioasă, foarte lipicioasă până unsuroasă și pătrunsă de nervuri radiale foarte subțiri și negricioase pe un fond gri-cenușiu. Prezintă aproape mereu nuanțe în colorit de la galben-verzui, peste gri-brun, violet-cenușiu până la brun-măsliniu. Lamelele: moi cu muchii fertile și slab zimțate, devin cu timpul bulboase, sunt nu prea late, destul de aglomerate, bifurcate și intercalate, bombat aderente la picior (numit: șanț de castel) și în vârstă nu rar șerpuite. Coloritul la început albicios capătă cu timpul o tentă mai mult sau mai puțin galben-verzuie și la bătrânețe pete galbene sau galben-maronii. Piciorul: are o lungime de 6-9 (11) cm și o lățime de 2-3 cm, este cilindric, dar îngroșat spre bază, slab fibros, neted cu un luciu mătăsos și ușor striat pe exterior precum în tinerețe plin, apoi gol pe dinăuntru. Este de colorit alb până gri-gălbui, la bătrânețe uneori și măsliniu, fiind acoperit cu o pulbere fină, albicioasă ca mătreața în partea superioară, spre bază mereu cu nuanțe galben-verzui. Tija se prelungește de la bază prin filamente miceliare care au aspect de rădăcini fine. Nu prezintă un inel. Carnea: este albă, sub cuticulă gri-gălbuie, compactă, în picior slab fibroasă cu un miros proaspăt de pepeni, castraveți, ușor și plăcut de faină precum cu un gust blând, slab făinos, după mestecare ca de pepene sau de stridie. Caracteristici microscopice: are spori netezi, lat elipsoidali, apiculați spre vârf neamiloizi (nu se decolorează cu reactivi de iod) și hialini (translucizi), având o mărime de 7-8 x 4-6 microni. Pulberea lor este albă. Basidiile clavate și fără fibule cu 2-4 sterigme fiecare măsoară 25-30 x 6-7 microni. Cheilocistide (cistide de pe muchia lamelor) există numai puține sau lipsesc total. Pe suprafața piciorului se găsesc așa numite caulocistide cilindrice până îndoite de 20-60 × 3-9 µm. Cuticula cu o grosime de până la 300 microni este formată din fire hifale cilindrice de 1,5-4 µm.Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. II, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1927, p. + tab. 56123 Pilzsuche Reacții chimice: carnea se decolorează cu hidroxid de potasiu bej (lamelele fiind presărate de bobițe negricioase) și cu tinctură de Guaiacum după aproximativ 10 minute albastru.Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 163, ISBN 3-85502-0450Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 4-a, vol. II/b 2 „Röhrlinge und Blätterpilze”, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1978, p. 116 Mai există o variație albină foarte rară a ciupercii, anume Tricholoma portentosum var. lugdunense Bon, (1976) (descrisă ca lugdunensium): imagini.Marcel Bon: „Tricholoma portentosum var. lugdunensium”, în: „Documents Mycologiques”, Editura Société mycologique du Nord de la France vol. VI, nr. 22-23, Lille 1976, p. 197http://www.mycobank.org/MB/286751 Mycobank 2]
Confuzii Acest burete poate fi confundat ușor cu soiuri comestibile, necomestibile și toxice, ca de exemplu Entoloma bloxamii (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 248-249 - 2, ISBN 3-405-11774-7 Entoloma prunuloides (necomestibil),Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 192-193, ISBN 978-3-440-13447-4 Lentinus tigrinus sin. Panus tigrinus (tânăr comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 478-479, ISBN 3-405-12081-0 Russula virescens (comestibil).Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 199, 201, ISBN 3-426-00312-0 Tricholoma acerbum (necomestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 328-329, ISBN 3-405-12081-0 Tricholoma argyraceum (comestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 410-413, ISBN 88-85013-46-5 Tricholoma atrosquamosum sin. Tricholoma squarrulosum (comestibil, trăiește în păduri de foioase preferat sub fagi dar și în cele de rășinoase, miros de piper negru, gust făinos),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 264-265, ISBN 3-405-12124-8 Tricholoma bresadolanum (necomestibil, gust amar, trăiește numai în păduri de foioase sub fagi, foarte rar),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 262-263, ISBN 3-405-12124-8 Tricholoma cingulatum (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 298-299, ISBN 3-405-12081-0 Tricholoma gausapatum (comestibil), Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 318-319, ISBN 88-85013-25-2 Tricholoma inocybeoides sau Tricholoma argyraceum var. inocybeoides Mycobank 2 (comestibil, intră în simbioză cu carpeni, mesteceni sau tei, miros imperceptibil, gust blând),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 412-413 - 1, ISBN 88-85013-46-5 Tricholoma luridum (necomestibil, preferă soluri calcaroase și mai bogate în nutrienți, miros destul de degustător extrem de faină, apare ceva mai devreme și nu se dezvoltă iarna),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 308-309, ISBN 3-405-12081-0 Tricholoma myomycesMycobank 3 (comestibil, se dezvoltă sub pini în păduri de conifere, dar și prin parcuri, pe dune, miros imperceptibil, gust blând, slab astringent),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 316-317, ISBN 88-85013-25-2 Tricholoma orirubens (comestibil, trăiește numai în păduri de foioase preferat sub fagi și stejari),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 314-315, ISBN 88-85013-25-2 Tricholoma pardinum sin. Tricholoma tigrinum (otrăvitor),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 294-295, ISBN 3-405-11774-7 Tricholoma saponaceum (necomestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 86-287, ISBN 3-405-11774-7 Tricholoma scalpturatum (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 300-301 - 1, ISBN 3-405-12081-0 Tricholoma sciodes (necomestibil până slab toxic, apare numai în păduri de fag pe sol bazic, miros pământos, gust amar și iute, trăiește numai în păduri de foioase preferat sub fagi),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 352-353, ISBN 88-85013-37-6 Tricholoma pessundatum (otrăvitor),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 292-293, ISBN 3-405-12081-0 Tricholoma stans 577910.jpg|!Tricholoma stans! Tricholoma terreum (comestibil, savuros),Elena Cristina Mincu, Răzvan Țuculescu: „Ciupercile din România”, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș 2010, p. 116-117 Tricholoma virgatum (otrăvitor)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 306-307, ISBN 3-405-12081-0 sau Tricholoma vaccinum (necomestibil, ingerat în cantități mai mari toxic, se dezvoltă în același habitat ca specia descrisă, miros făinos-pământos, gust făinos, amărui și slab iute).Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 302-303 - 1, ISBN 88-85013-37-6
Specii asemănătoare în imagini
Valorificare Comestibilitate Ciuperca este foarte bună de mâncat, văzută nu rar drept delicatesă și mai gustoasă ca ciuperca șoarecelui. Buretele poate fi preparat ca de exemplu Agaricus campestris (ciuperca de bălegar), dar cel mai bine place prăjit. Se recomandă, totuși, să se îndepărteze cuticula de pe pălărie pentru că este adesea destul de lipicioasă.Luce Höllthaler: „Pilzdelikatessen”, Editura Wilhelm Heyne Verlag, München 1982, p. 130-131, ISBN 3-453-40334-7 În Elveția este dat liber pentru vânzarea la piață.Jurnalul micologic „Der Tintling
Compuși chimici