Epooforonul () (alte denumiri: organul lui Rosenmüller, parovarium, epoöphoron) reprezintă un organ vestigial al aparatului genital feminin, rest al canalelor mezonefrice superioare, porțiunii genitale din canalul Wolff.STAMATIAN, Florin; SURCEL, I. Vasile; ONA, Dan; ROȘCA, Augustin. Obstetrică și ginecologie. Vol. 1. Obstetrica. Cluj-Napoca: Editura Echinox, 2003. 347 p. ISBN 973-8298-35-0 La femei, în perioada dezvoltării embrionare, ductele mezonefrice Wolff involuează începând cu săptămâna a l0-a.CRIȘAN, Nicolae; NANU, Dimitrie. Ginecologie - Manual. București: Societatea Știință și Tehnică, 1997. 366 p. ISBN 973-9236-23-5
Anatomie Epooforonul este amplasat între foițele mezosalpingelui, pe porțiunea laterală, între ovar și trompa uterină. Epooforonul este constituit dintr-un canal longitudinal dispus paralel cu trompa uterină și 15-20 canalicule verticale mai mici. Aceste canalicule pornesc dinspre hilului ovarian și se deschid în canalul longitudinal.MUNTEANU, Ioan. Tratat de Obstetrică. București: Editura Academiei Române, 2001. ISBN 973-23-0789-5ȘTEFANEȚ, Mihail. Anatomia omului: [pentru uzul studenților: în m. m. vol.]. Vol. 2. Chișinău: CEP „Medicina”, 2008. 524 p. ISBN 978-9975-915-72-4
Omologie
Ductele epooforonului sunt echivalente cu canalele epididimare și eferente ale testiculelor la bărbați.PAPILIAN, Victor. Anatomia omului. Vol.2: Splanhnologia. București: Ed. Didactică și Pedagogică, 1979. 404 p.
Referințe
Categorie:Aparatul genital feminin