În gramatică, figura etimologică (cf. figura etymologica, figura etimologica, figure étymologique) este o construcție lexico-sintactică în care se alătură cuvinte având același radical. Astfel de construcții există atât în limbajul curent, cât și ca figuri de stil în opere literare și filozofice, în discursuri și în jurnalism. Termenul provine din retorică, fiind adoptat și de stilistică, drept denumire a unui procedeu de insistență, de intensificare prin repetițieDragomirescu 1995, articolul parigmenon.Bidu-Vrănceanu 1997, p. 201.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul figură etimologică.Bussmann 1998, p. 409.Szathmári 2008, articolul Figura etymologica..
Nu există unitate de vederi în privința naturii componentelor construcțiilor ce pot fi numite figuri etimologice. Unii autori folosesc numai acest termen pentru a denumi construcțiile din cuvinte diferite derivate de la același radical (deci înrudite etimologic), precum și pe cele din forme gramaticale diferite ale aceluiași cuvântDe exemplu Gáspári 2002 (p. 293).. Alții limitează această denumire numai la construcțiile din prima categorieDe exemplu Constantinescu-Dobridor 1998 (articolul figură etimologică)., unii dintre aceștia dându-i ca sinonim termenul „parigmenon”De exemplu Dragomirescu 1995 (articolul parigmenon).. În alte lucrări se folosește numai termenul „poliptoton” pentru ambele tipuri de construcțiiDe exemplu în Farnsworth 2011 (p. 63–73).. Se găsește și termenul „derivare” pentru primul tip de construcție, „poliptoton” fiind rezervat pentru al doileaDe exemplu în Morier 1961 (p. 927).. Există și o viziune în care figura etimologică este un caz particular al poliptotonuluiDe exemplu în Bussmann 1998 (p. 409).. Sunt și autori care folosesc termenii „figură etimologică” și „poliptoton”, dar includ unele construcții considerate de alții de tip poliptoton printre cele de tip figură etimologicăDe exemplu Szathmári 2008 (articolul Poliptóton).. Iarăși alții folosesc termenul „figură etimologică” drept denumire comună, „parigmenon” pentru construcțiile de primul tip și „poliptoton” pentru cele de al doileaDe exemplu Bidu-Vrănceanu 1997, p. 201.. În cele ce urmează, figura etimologică se prezintă în această ultimă viziune.
În limbajul curent, figura etimologică este limitată la nivelul sintagmei și al propoziției simple, având sau nu rol de intensificare, pe când ca procedeu literar poate fi prezentă și la nivelul unor entități sintactice mai extinse, având totdeauna rol de intensificare.
Parigmenonul
Acest termen provenit din retorică desemnează o construcție la care participă cuvinte derivate de la același radical. Poate să nu aibă valoare intensificatoare în limbajul curent.
Una dintre aceste construcții este cea numită cu „complement intern”, adică cu complementul direct având același radical ca verbul său regent. Este posibil și cu unele verbe intranzitive, precum a trăiGrevisse și Goosse 2007, p. 322.. Exemple: și-a trăit traiul, a cântat un cântec, scrie o scrisoare; vivre sa vie „a-și trăi traiul”, jouer gros jeu „a juca pe miză mare” (literal „a juca joc mare”); to give a gift „a da un dar”, to dance a dance „a dansa un dans”; éneket énekel „cântă un cântec”, éli az életet „trăiește traiul”Kálmánné Bors și A. Jászó 2007, p. 378..
Unii autori consideră figură etimologică de tip parigmenon și pe cea cu complementul intern exprimat prin cuvânt cu radical diferit de cel al verbului, dar înrudit semantic cu acesta, ex. Dormez votre sommeil „Dormiți-vă somnul”TLFi, articolul étymologique..
Sunt și alte construcții de tip parigmenon, de pildă: subiect–predicat: sapa sapă; uralkodó uralkodik „un domnitor domnește”; verb–complement indirect: ... când cu gândul nu gândești, … tot de-o moarte are să moară (Ion Creangă); atribut–substantiv: Az el nem múló múlt „Trecutul care nu trece” (titlu de articol de ziar).
Ca procedeu literar, parigmenonul se întâlnește și la nivelul unor entități sintactice mai extinse, precum propoziția dezvoltată sau fraza. Exemple: O sută de ani nu s-a clintit un fir de păr din locul lui, și s-au simțit mai străini străinii, în țară înstrăinată (Tudor Arghezi); Je montai dans un autobus plein de contribuables qui donnaient des sous à un contribuable qui avait sur son ventre de contribuable une petite boîte qui contribuait à permettre aux autres contribuables de continuer leur trajet de contribuables „Am urcat într-un autobuz plin de contribuabili care dădeau bani unui contribuabil care avea pe burta lui de contribuabil o cutiuță care contribuia să permită celorlalți contribuabili să-și continue traseul de contribuabili” (Raymond Queneau)TLFi, articolul polyptote.; With eager feeding food doth choke the feeder „Cel ce mănâncă lacom se îneacă cu mâncarea” (William Shakespeare)Farnwarth 2011, p. 64..
Poliptotonul
Tot din retorică provine acest termen care denumește o figură etimologică în care se reiau forme flexionare ale aceluiași cuvânt, în funcție de categoriile gramaticale (caz, număr, timp sau mod verbal etc.) ce caracterizează o limbă sau altaBidu-Vrănceanu 1997, p. 368.Morier 1961, p. 927..
În limbajul comun, una dintre construcțiile cu poliptoton este cea intensificatoare numită superlativ popular, în care termenii sunt într-un raport de posesie, de genul construcției שיר השירים (Șir hașirim) Cântarea Cântărilor, acest exemplu fiind calchiat în numeroasele limbi în care s-a tradus Biblia ebraică. Exemple: frumoasa frumoaselor, prostul proștilor; szépek szépe „frumosul/frumoasa frumoșilor/frumoaselor”, poklok pokla „iadul iadurilor”Szathmári 2008, articolul Epitheton..
Construcția numită în unele gramatici „complement dublu” este una de gradare. Există ca poliptoton în maghiară, ex. óráról órára „din oră în oră”Kálmánné Bors și A. Jászó 2007, p. 386.. Nu se poate reda tot prin poliptoton în limbile în care construcția echivalentă este analitică, cuvântul rămânând neschimbat, ca în română.
În limba maghiară se mai găsesc construcții de intensificare prin poliptoton precum: cea bazată pe gradul comparativ de superioritate, ex. szebbnél szebb lit. „mai frumos/frumoasă decât mai frumos/frumoasă”Szathmári 2008, articolul Poliptóton.; verbul la un mod personal intensificat prin același verb la gerunziu, ex. kérve kér lit. „roagă rugând”, várva vár lit. „așteaptă așteptând”Cs. Nagy 2007, p. 238..
Altă construcție este cea a complementului circumstanțial de relație cu poliptoton. Aceasta exprimă o concesie: cu complementul exprimat prin verb: la modul supin: De citit, am cititAvram 1997, p. 389.; la infinitiv: Hallani hallom, de érteni nem értem „De auzit aud, dar de înțeles nu înțeleg”Kálmánné Bors și A. Jászó 2007, p. 408.; cu complementul exprimat prin adjectiv: Szépnek szép „De frumos/frumoasă e frumos/frumoasă”Laczkó 2006, p. 302..
Ca procedeu literar, poliptotonul de asemenea se întâlnește și la nivelul unor unități sintactice mai extinse. Exemple: Dar ce nu pot pricepe ea pricepu, de plânge? (Tudor Arghezi); Et l’on sait tout chez moi, hors ce qu’il faut savoir lit. „Și se știe totul la mine, afară de ce trebuie știut” (Molière)Robrieux 1993, p. 57.; Judge not, that ye be not judged „Nu judecați, ca să nu fiți judecați” (Evanghelia după Matei)Farnswarth 2011, p. 63.; Szemet szemért „Ochi pentru ochi” (Cartea Exodului).
Note
Surse bibliografice
Avram, Mioara, Gramatica pentru toți, ediția a II-a, București, Humanitas, 1997, ISBN 973-28-0769-5
Bidu-Vrănceanu, Angela et al., Dicționar general de științe. Științe ale limbii , București, Editura științifică, 1997, ISBN 973-440229-3 (accesat la 16 iulie 2020)
Bussmann, Hadumod (coord.), Dictionary of Language and Linguistics (Dicționarul limbii și lingvisticii), Londra – New York, Routledge, 1998, ISBN 0-203-98005-0 (accesat la 16 iulie 2020)
Constantinescu-Dobridor, Gheorghe, Dicționar de termeni lingvistici, București, Teora, 1998; online: Dexonline (DTL) (accesat la 16 iulie 2020)
Cs. Nagy, Lajos, Mondattan (Sintaxă), A. Jászó, Anna (coord.), A magyar nyelv könyve (Cartea limbii maghiare), ediția a VIII-a, Budapesta, Trezor, 2007, ISBN 978-963-8144-19-5, p. 321–344 (accesat la 16 iulie 2020)(accesat la 16 iulie 2020)
Dragomirescu, Gheorghe, Dicționarul figurilor de stil. Terminologia fundamentală a analizei textului poetic, București, Editura Științifică, 1995, ISBN 973-4401-55-6; online: Dexonline (DFS) (accesat la 16 iulie 2020)
Farnsworth, Ward, Farnsworth's Classical English Rhetoric (Retorica engleză clasică), Jaffrey (New Hampshire), David R. Godine, 2011, ISBN 978-1-56792-385-8 (accesat la 16 iulie 2020)
Gáspári, László, A gondolatalakzatok kérdésköréről (az ismétlés) (Despre chestiunile figurilor de stil (repetiția), Magyar Nyelvőr, anul 126, nr. 3, 2002 -8 (accesat la 16 iulie 2020)
Grevisse, Maurice și Goosse, André, Le Bon usage. Grammaire française (Folosirea corectă a limbii. Gramatică franceză), ediția a XIV-a, Bruxelles, De Boeck Université, 2007, ISBN 978-2-8011-1404-9
Kálmánné Bors, Irén și A. Jászó, Anna, Az egyszerű mondat (Propoziția simplă), A. Jászó, Anna (coord.), A magyar nyelv könyve (Cartea limbii maghiare), ediția a VIII-a, Budapesta, Trezor, 2007, ISBN 978-963-8144-19-5, p. 345–436 (accesat la 16 iulie 2020)
Laczkó, Krisztina, 15. fejezet – Az újmagyar és az újabb magyar kor (Capitolul 15 – Perioada maghiarei moderne și a maghiarei contemporane), Kiefer, Ferenc (coord.), A magyar nyelv (Limba maghiară), Budapesta, Akadémiai Kiadó, 2006, Digitális Tankönyvtár. PDF de descărcat, p. 283–305 (accesat la 16 iulie 2020)
Morier, Henri, Dictionnaire de poétique et de rhétorique (Dicționar de poetică și retorică), Paris, Presses Universitaires de France, 1961
Robrieux, Jean-Jacques, Éléments de rhétorique et d’argumentation (Elemente de retorică și de argumentare), Paris, Dunod, 1993, ISBN 2-10-001480-3
Szathmári, István (coord.), Alakzatlexikon. A retorikai és stilisztikai alakzatok kézikönyve (Lexiconul figurilor. Ghidul figurilor retorice și de stil), Budapesta, Tinta, 2008
Trésor de la langue française informatisé (Tezaurul limbii franceze informatizat) (TLFi) (accesat la 16 iulie 2020)
Vezi și
Derivare (lingvistică) Figură de stil Flexiune
Categorie:Gramatică Categorie:Retorică