Siliciul este un element chimic cu simbolul chimic Si și numărul atomic 14. Este un element metaloid tetravalent și semiconductor, cristalin, solid, cu luciu metalic albastru-gri. Face parte din grupa 14 a tabelului periodic, aflându-se sub carbon și deasupra elementelor germaniu, staniu, plumb și fleroviu. Este un element relativ nereactiv.
Istoric Siliciul a fost prima dată identificat de Jöns Jakob Berzelius în anul 1823. Structură atomică
Izotopi
Proprietăți Proprietăți fizice Simbol chimic: Si Număr atomic: 14 Masă atomică: 28.08 g/mol Densitate, (la 20 °C): 2,33 g/cm3 , (puțin inferioară titanului) Electronegativitate (pe scala Pauling): 1.9 Punct de topire: 1.414 °C Punct de fierbere: 3.265 °C Stare: solidă Culoare: gri deschis
Proprietăți chimice
Compuși thumb|left|Bucăți de siliciură de magneziu sunt amestecate cu acid sulfuric diluat rezultând gaze de silan (hidrură de siliciu) și hidrogen. Bulele de silan se oxidează la contactul cu aerul, producând miniexplozii și rezultând mai departe în dioxid de siliciu și vapori de apă.
Siliciul este puțin reactiv. Acesta arde in oxigen la 600oC: Si+O2→SiO2.
Dintre halogeni, Si se combină la temperatura camerei numai cu F. Cu Cl și Br reacționează la 500oC formând tetrahalogenurile respective: Si+2F2 →SiF4, Si+2Cl2 →SiCl4. La încălzire, Si reacționează lent cu vaporii de apă la temperatura de 800 oC: Si+2H2O→SiO2+2H2↑. Este rezistent față de acizi, cu excepția acidului fluorhidric (HF), dar reacționeaza la cald cu hidroxizii alcalini formând silicați și degajând hidrogen.
Răspândire Siliciul este foarte răspândit în natură, însă nu în stare liberă, deși masa sa alcătuiește 27,5 % din cea a scoarței Pământului prin constituția silicată sub forma silicei (dioxidului de siliciu) și silicați cum ar fi mica, feldspatul, ș.a. Este al doilea element ca răspândire pe Pământ, după oxigen. Cuarțul este forma cristalină stabilă a bioxidului de siliciu, prezentându-se în stare pură sub formă de cristale incolore (cristal de stâncă), precum și varietăți colorate: ametistul—violet, citrinul—galben etc. Siliciul se găsește în graminee, în scheletul multor animale marine (diatomee și infuzori); după moartea acestor animale, scheletele se depun pe fundul mărilor formând kiselgurul sau pământul de infuzori.
Producere Preparare în laborator Producere la scară industrială
Utilizare Siliciul este folosit ca materie primă în construcția dispozitivelor semiconductoare și în fabricarea celulelor solare. Compușii siliciului au diverse utilizări: argila și caolinul sunt materii prime pentru fabricarea produselor ceramice și a cimentului, iar dioxidul de siliciu în fabricarea sticlei.
Rolul elementului în biologie
Măsuri de protecție chimică
Vezi și Tabelul periodic al elementelor Lista elementelor chimice după nume Pneumoconioze
Note
Bibliografie D. Marian, Metale de înaltă puritate, Editura Tehnică, 1988
Legături externe
Siliciul pe sistemul-periodic.go.ro
Categorie:Elemente chimice Categorie:Elemente native (minerale) Categorie:Metaloizi Categorie:Agenți reducători