Aleksandr Sergheevici Pușkin (în ; ; ) a fost un poet și dramaturg clasic rus din perioada romantică, considerat a fi cel mai mare poet rus și fondatorul literaturii ruse moderne. Pușkin a fost inițiatorul folosirii dialectului local în poeziile și piesele sale, creând un stil propriu de amestec al narațiunii cu teatrul, idila și satira — asociate cu literatura rusă și influențând major scriitorii ruși care i-au urmat.

Biografie Născut la Moscova, pe 6 iunie (26 mai, stil vechi) 1799, Pușkin se trăgea dintr-o familie de nobili de viță veche.Gane, Tamara, Pușchin - creator de epocă literară, p. 14 Tatăl lui Pușkin, Sergei Lvovici Pușkin (1767–1848), era descendentul unei distinse familii nobile rusești, cu strămoși din secolul al XII-lea. Mama lui Pușkin, Nadejda (Nadia) Ossipovna Hannibal (1775–1836) avea strămoși, pe linia bunicii paterne, din nobilimea germană și scandinavă. Ea a fost fiica lui Ossip Abramovici Gannibal (1744–1807) și a soției lui, Maria Alexeievna Pușkina, iar bunicul ei patern, adică străbunicul lui Pușkin, un paj ridicat în rang de către Petru cel Mare, a fost Abram Petrovici Gannibal, născut în Eritreea.

În octombrie 1811 viitorul poet s-a înscris la școala nou înființată la Țarskoe SeloGane, Tamara, Pușchin - creator de epocă literară, p. 15, (azi orașul Pușkin) unde va studia până în 1817, când se stabilește la Petersburg și devine membru activ al cercului literar „Lampa verde”.Gane, Tamara, Pușchin - creator de epocă literară, p. 17 La vârsta de cincisprezece ani publică primul poem.

În 1820 vede lumina tiparului primul său poem, Ruslan și Ludmila.Gane, Tamara, Pușchin - creator de epocă literară, p. 18 Poetul devine incomod din pricina popularității și scrierilor lui antidespotice - manuscrisul Odă a Libertății. Ca urmare, în același an (1820), pentru a evita deportarea în Siberia, se mută la Chișinău unde va locui până în 1823Boris Trubețkoi, Pușkin v Moldavii. Monograficeskoie issledovanije, Chișinău, Ed. Literatura artistică, 1990.

După o călătorie de vară în Caucaz și în Crimeea, scrie două poeme foarte aclamate: Prizonierul din Caucaz și Fântâna din Bahcisarai.Gane, Tamara, Pușchin - creator de epocă literară, pp. 19-20

În 1823 se mută la Odessa, unde intră din nou în conflict cu guvernul care-l trimite în exil în nordul Rusiei, unde va sta din 1824 până în 1826. Cu ajutorul anumitor autorități, reușește să-i facă o vizită Țarului Nikolai I pentru o petiție cu privire la eliberarea lui, pe care o și obține. Tot atunci (1823), începe să lucreze la marele său roman în versuri, Evgheni Oneghin care va aduce triumful realismului în literatura rusă.Gane, Tamara, Pușchin - creator de epocă literară, p. 22

În revolta din decembrie 1825 la Sankt Petersburg sunt găsite în mâinile unor insurgenți o serie de poeme politice timpurii ale poetului; ca urmare Pușkin intră imediat sub strictul control al cenzurii guvernului, fiindu-i interzis să călătorească sau să publice. În acest timp scrie drama Boris Godunov, pe care însă nu reușește să o publice decât cinci ani mai târziu.

În 1831 se căsătorește cu Natalia Goncearova. Împreună încep să frecventeze cercurile din înalta societate, poetul devenind un apropiat al curții. Soția lui era o femeie foarte admirată, inclusiv de țar, care pentru a-l umili îi oferă cel mai neînsemnat titlul de la curte.Gane, Tamara, Pușchin - creator de epocă literară, p. 28

În 1837, înglodat în datorii și în mijlocul zvonurilor despre relația amoroasă a soției lui cu aventurierul francez d’Anthes, pe 27 ianuarie Pușkin îl provoacă pe presupusul iubit la duel. În urma duelului, amândoi bărbații sunt răniți, dar Pușkin mortal. Două zile mai târziu, Rusia îl pierdea pe cel mai important poet și dramaturg romantic al secolului al XIX-lea. Guvernul, temându-se de o eventuală demonstrație politică, a mutat desfășurarea funeraliilor într-un loc mai ferit, permițând participarea unui grup foarte restrâns de rude și prieteni apropiați.Gane, Tamara, Pușchin - creator de epocă literară, p. 29

Pușkin a avut patru copii cu Natalia: Maria (născută în 1832, care este considerată un prototip pentru Anna Karenina), Aleksandr (născut în 1833), Grigori (născut în 1835) și Natalia (născută în 1836), cea din urmă s-a căsătorit, morganatic, cu un membru al familiei regale din Nassau, anume cu Nikolaus Wilhelm de Nassau și a devenit Contesă de MerenbergCalendar Național, Ed. Biblioteca Națională a Moldovei, 2007, pp. 63-65.

Opera literară Enciclopedia Universală Britannica, Ed. Litera, Chișinău-București,2010

Poeme Ruslan și Ludmila (1820) Gavriiliada (1821) Prizonierul din Caucaz (1822) Frații haiduci (1822) Fântana din Bahcisarai (1824) Țiganii (1827) Contele Nulin (1825) Poltava (1829) Căsuța din Colomna (1829) Andjelo (1833) Călărețul de aramă (1833) Eu te-am iubit(1829-1830) Basme Povestea cu popa și argatul său Balda (1830) Povestea ursoaicei (1830) Povestea țarului Saltan, a feciorului său Gvidon-voevod viteazul și a frumoasei crăiese Lebăda (1831) Basmul cu pescarul și peștișorul (1833) Basmul cu domnița moartă și cu cei șapte voinici (1833) Basmul cocoșelului de aur (1834)

Teatru Boris Godunov (1825) Micile tragedii (1830) Cavalerul avar Mozart și Salieri Oaspetele de piatră Ospăț în timp de ciumă Rusalka (1832)

Romane în versuri Evgheni Oneghin (1832) Proze (romane, nuvele și povestiri) Arapul lui Petru cel Mare (1827) (roman neterminat) Istoria satului Goriuhino (1830) (schiță neterminată) Povestirile răposatului Ivan Petrovici Belkin (1831) Împușcătura Viscolul (Метель) Dricarul Căpitanul de poștă Domnișoara țărăncuță Dubrovski (1832) (roman neterminat) Kirdjali (1834) Dama de pică (1834) Istoria lui Pugaciov (1834) Fata căpitanului (1836) Roslavlev (1836) (roman neterminat) Nopțile egiptene (1837) (schiță neterminată)

Traduceri și ediții bilingve Versuri, Ediție bilingvă, Editura pentru literatură, București, 1964, 547 pp.

Aprecieri thumb|250px|right|Pușkin la șaisprezece ani, recitând un poem

Note

Bibliografie Gane, Tamara: Pușchin - creator de epocă literară în A.S.Pușchin, Opere alese, volumul 1, Editura Cartea Rusă, București, 1954 Bezviconi, Gh., Calimachi Scarlat: Pușkin în exil: 1837 - 10 februarie - 1947, București, 1847 Veresaev, V.: Viața lui Pușkin, Editura pentru Literatură și Artă a Uniunii Scriitorilor din R.P.R., București, 1949 Toma, A.: Puskin, făclie peste vremuri, Editura Academiei R.P.R., București, 1949 Nicolesco, Tatiana: Pușkin în amintirea contemporanilor, Editura Cartea Rusă, București, 1960 Soptereanu, Virgil: A. S. Puskin în contextul cultural românesc, volum editat de Universitatea din București, 1984

Vezi și Pușkin (oraș) Casa-muzeu „Pușkin” din Chișinău

Legături externe

Dezideologizarea lui Pușkin de Arcadie Suceveanu Pagina Aleksandr Sergheevici Pușkin în Portalul Cultural Agonia Pagina A. S. Pușkin în Cercul Poeților Dispăruți Pușkin - un poet al duelului , 9 mai 2006, Revista Magazin Balalaica pentru inima si pistol, 16 ianuarie 2006, Roxana Roseti, Jurnalul Național IUBIRILE LUI PUSKIN, Natasa Galche, Formula AS - anul 2011, numărul 974

Categorie:Nașteri în 1799 Categorie:Nașteri pe 6 iunie Categorie:Decese în 1837 Categorie:Decese pe 10 februarie Categorie:Eponime ale asteroizilor Categorie:Eponime ale craterelor de pe planeta Mercur Categorie:Nuveliști ruși Categorie:Poeți ruși Categorie:Scriitori de limbă rusă