San Diego ( ; ) este un oraș pe coasta Pacificului în sudul Californiei, adiacent graniței dintre Mexic și Statele Unite ale Americii. Este al optulea cel mai populat oraș din Statele Unite ale Americii și al doilea cel mai populat oraș din California, având o populație de peste 1,4 milioane de locuitori. Zona metropolitană San Diego, cu peste 3,3 milioane de rezidenți, este a 18-a cea mai mare zonă metropolitană din țară. San Diego este reședința comitatului San Diego. Este recunoscut pentru clima sa mediteraneeană blândă, plajele și parcurile extinse, asocierea îndelungată cu Marina Statelor Unite (U.S. Navy) și emergența recentă ca centru de dezvoltare în comunicații wireless, electronice, asistență medicală și biotehnologie.
Prezentare generală Cămin istoric al poporului Kumeyaay, San Diego a fost numit adesea „Locul de naștere al Californiei”, deoarece a fost primul loc vizitat și colonizat de europeni pe ceea ce este acum Coasta de Vest a Statelor Unite. În 1542, exploratorul Juan Rodríguez Cabrillo a revendicat zona pentru Spania, punând bazele colonizării regiunii Alta California 200 de ani mai târziu. Presidio din San Diego și Misiunea San Diego de Alcalá, fondate în 1769, au format prima așezare europeană în teritoriul actual al statului California. În 1821, San Diego a devenit parte a noului declarat Primul Imperiu Mexican. California a fost cedată Statelor Unite în 1848, în urma Războiului Mexicano-American, și a fost admisă ca al 31-lea stat al uniunii în 1850.
Cele mai mari sectoare ale economiei din San Diego includ activitățile militare și de apărare, turismul, comerțul internațional, cercetarea și producția. Orașul găzduiește mai multe universități, inclusiv University of California, San Diego (UC San Diego), San Diego State University și University of San Diego. San Diego este centrul economic al regiunii San Diego–Tijuana, a doua cea mai populată aglomerare metropolitană transfrontalieră din Emisfera Vestică, găzduind aproximativ cinci milioane de oameni în 2022. Principalul punct de trecere a frontierei dintre San Diego și Tijuana, San Ysidro Port of Entry, este cel mai tranzitat punct de frontieră terestră internațională din lume în afara Asiei (și al patrulea ca aglomerație la nivel global). Aeroportul Internațional San Diego (SAN) este cel mai aglomerat aeroport cu o singură pistă din Statele Unite.
Etimologie Numele orașului San Diego datează din secolul al XVII-lea, când exploratorul spaniol Sebastián Vizcaíno i l-a atribuit în 1602. Acesta a numit golful și zona înconjurătoare „San Diego de Alcalá” în onoarea Sfântului Didacus de Alcalá.
Înainte de înființarea așezării spaniole, localitatea poporului Kumeyaay era numită Kosa'aay, însemnând „loc de uscare” în limba Kumeyaay. După stabilirea orașului San Diego, populația Kumeyaay a denumit așezarea Tepacul Watai, care înseamnă „Clădit Mare”. Vorbitorii de limbă Luiseño din regiunea North County (zona San Diego) l-au numit Pushuyi.
Istorie Perioada precolonială thumb|stânga|upright|Poporul Kumeyaay, denumit de spanioli Diegueños, a locuit zona timp de mii de ani.
Complexul cultural San Dieguito a fost stabilit în zonă cu cel puțin 9.000 de ani în urmă. Poporul Kumeyaay s-ar fi putut dezvolta cultural din acest complex sau ar fi migrat în zonă în jurul anului 1000 d.Hr. Arheologul Malcolm Rogers a emis ipoteza că acele culturi timpurii din San Diego erau separate de Kumeyaay, însă această afirmație este contestată. Ulterior, Rogers și-a reevaluat afirmațiile, dar teoriile sale au rămas influente în modelarea relatărilor istorice despre San Diego timpuriu.
Poporul Kumeyaay a înființat sate răspândite în întreaga regiune, inclusiv satul Kosa'aay, satul din care s-a dezvoltat viitoarea așezare San Diego în actualul cartier Old Town. Satul Kosa'aay era alcătuit din treizeci până la patruzeci de familii care trăiau în structuri de locuințe în formă de piramidă și se bazau pe un izvor de apă dulce de pe coastele dealurilor.
Perioada spaniolă thumb|stânga|Exploratorul portughez Juan Rodríguez Cabrillo debarcând în Golful San Diego în 1542, revendicând California pentru Imperiul Spaniol Primul european care a vizitat regiunea a fost exploratorul Juan Rodríguez Cabrillo. Navigând cu nava sa amiral San Salvador din Navidad, Noua Spanie, Cabrillo a revendicat golful pentru Imperiul Spaniol în 1542 și a numit locul „San Miguel”. În noiembrie 1602, Sebastián Vizcaíno a cercetat portul și ceea ce se numește astăzi Mission Bay și Point Loma, redenumind zona după sfântul catolic Didacus de Alcalá.
Colonizarea europeană permanentă a Californiei și a regiunii San Diego a început în 1769 odată cu sosirea a patru contingente de spanioli din Noua Spanie și peninsula Baja California. Două grupuri maritime au ajuns în Golful San Diego: nava San Carlos, comandată de Vicente Vila și având la bord membri marcanți precum inginerul și cartograful Miguel Costansó și soldatul Pedro Fages (viitor guvernator), și nava San Antonio, comandată de Juan José Pérez Hernández. O expediție terestră inițială spre San Diego venind din sud a fost condusă de soldatul Fernando Rivera y Moncada și a inclus misionarul, exploratorul și cronicarul franciscan Juan Crespí. Aceasta a fost urmată de un al doilea grup condus de guvernatorul desemnat Gaspar de Portolá, din care făcea parte președintele misiunii, Junípero Serra.Pourade, Richard F. 1960. The History of San Diego: The Explorers. Union-Tribune Publishing Company, San Diego. thumb|stânga|Misiunea San Diego de Alcalá a fost înființată în 1769 de către Sfântul Junípero Serra, devenind cea mai veche dintre misiunile spaniole din California. În mai 1769, Portolá a înființat Presidio-ul din San Diego pe un deal situat lângă râul San Diego, deasupra satului Kumeyaay Cosoy, care mai târziu avea să fie încorporat în așezarea spaniolă, fiind astfel prima așezare europeană din actualul stat California. În luna iulie a aceluiași an, Misiunea San Diego de Alcalá a fost fondată de călugării franciscani sub îndrumarea lui Serra. Misiunea a fost locul unei revolte Kumeyaay în 1775, care a determinat relocarea sa la 10 km mai sus pe cursul râului San Diego. Până în 1797, misiunea a înregistrat cea mai mare populație nativă din Alta California, cu peste 1.400 de neofiți care trăiau în perimetrul ei. Misiunea San Diego era punctul sudic din Alta California al drumului istoric al misiunilor, El Camino Real. Atât Presidio, cât și Misiunea sunt monumente istorice naționale.
Perioada mexicană thumb|dreapta|upright|José María Estudillo a servit ca și comandant al Presidio din San Diego și a pus bazele familiei Estudillo, un clan puternic de locuitori Californio. În 1821, Mexicul și-a obținut independența față de Spania, iar San Diego a devenit parte a teritoriului mexican Alta California. În 1822, Mexicul a început eforturile de a-și extinde autoritatea asupra teritoriului de coastă Alta California. Fortul de pe dealul Presidio a fost abandonat treptat, în timp ce orașul San Diego a luat naștere pe terenul plat de dedesubt. Misiunea a fost secularizată de guvernul mexican în 1834, iar mare parte din terenurile acesteia au fost concesionate foștilor soldați. Cei 432 de rezidenți ai orașului i-au adresat o petiție guvernatorului pentru formarea unui sat (pueblo), iar Juan María Osuna a fost ales primul alcalde („magistrat municipal”). Dincolo de perimetrul orașului, concesiunile mexicane au dus la creșterea numărului de ferme californiene (ranchos) care au contribuit cu o pondere modestă la economia locală.
San Diego a pierdut constant din populație pe parcursul anilor 1830 din cauza tensiunilor tot mai mari dintre coloniști și populația indigenă Kumeyaay. În 1838 orașul și-a pierdut statutul de pueblo, dat fiind că dimensiunea sa se redusese la un estimat de 100 până la 150 de rezidenți. Fermele (ranchos) din regiunea San Diego s-au confruntat cu raiduri Kumeyaay la sfârșitul anilor 1830, iar orașul în sine a fost vizat în anii 1840.Connolly, Mike. "Kumeyaay – The Mexican Period". kumeyaay.com.
Conștientizarea publicului american cu privire la California și posibilitățile ei comerciale a sporit considerabil ca urmare a scrierilor a doi compatrioți implicați în comerțul cu piei și seu (un comerț care, deși adesea interzis oficial străinilor, avea o pondere economică majoră, San Diego fiind un port cheie datorită apelor adecvate): „Journal of a Voyage Between China and the North-Western Coast of America, Made in 1804” de William Shaler, și mai târziu, și mult mai convingător, relatarea lui Richard Henry Dana a călătoriei sale din 1834–36, Two Years Before the Mast. thumb|stânga|Casa de Estudillo, construită în 1827, este una dintre cele mai vechi clădiri din San Diego și a servit drept inspirație pentru romanul Ramona din 1884 al scriitoarei Helen Hunt Jackson. În 1846, Statele Unite au intrat în război cu Mexicul, trimițând o expediție terestră și navală pentru cucerirea regiunii Alta California. Inițial, trupele au obținut victorii facile, capturând porturile importante, inclusiv San Diego. Totuși, populația locală din sudul regiunii a ripostat. După o revoltă de succes în Los Angeles, garnizoana americană din San Diego a fost expulzată fără să se tragă niciun foc, la începutul lunii octombrie 1846. Partizanii mexicani au menținut controlul asupra orașului San Diego timp de trei săptămâni, până la 24 octombrie 1846, când americanii l-au recucerit. Timp de câteva luni ulterior, americanii au fost asediați în interiorul așezării. Se purtau lupte zilnice și se trăgea din partea lunetiștilor în fiecare noapte. Forțele locale (Californios) au condus turmele de vite la distanță de sat în speranța de a-i înfometa pe americani și pe susținătorii lor. Pe 1 decembrie, garnizoana americană a aflat că dragonii conduși de generalul Stephen W. Kearny ajunseseră la ferma Warner. Comodorul Robert F. Stockton a trimis o unitate călare formată din cincizeci de oameni sub comanda căpitanului Archibald Gillespie spre nord, pentru a-l întâlni. Pe drumul de întoarcere spre San Diego, forța lor combinată de aproximativ 150 de soldați s-a întâlnit cu un grup de 93 de trupe adverse sub comanda lui Andrés Pico. thumb|dreapta|Bătălia de la San Pasqual din 1846 a fost o bătălie decisivă între forțele americane și cele ale localnicilor (Californio). În Bătălia de la San Pasqual care a urmat, desfășurată în zona San Pasqual Valley, care face acum parte din orașul San Diego, trupele americane au suferit cele mai grave pierderi din întreaga campanie. În cele din urmă, o coloană sub comanda locotenentului Gray a sosit de la San Diego, salvând unitatea lui Kearny. Stockton și Kearny au continuat apoi campania recuperând orașul Los Angeles și au impus capitularea regiunii Alta California prin „Tratatul de la Cahuenga”, la 13 ianuarie 1847. Ca urmare a Războiului Mexicano-American din 1846–1848, teritoriul Alta California, inclusiv San Diego, a fost cedat Statelor Unite de către Mexic conform prevederilor Tratatului de la Guadalupe Hidalgo din 1848. Negociatorii mexicani ai tratatului au încercat să păstreze San Diego ca parte a Mexicului, dar americanii au insistat argumentând că San Diego „este pentru orice scop comercial de o importanță aproape egală cu a orașului San Francisco”, iar granița a fost în cele din urmă stabilită la o distanță de o leghe la sud de punctul cel mai sudic al Golfului San Diego.
Perioada americană thumb|stânga|Vedere a Golfului San Diego în 1873 în urma cuceririi Californiei de către Statele Unite