Conexiunile între limba română și limba bulgară sunt punctele comune ale celor două limbi, prima neolatină, a doua slavă, în domeniul gramatical, sintaxic și lexical.
Substrat și superstrat
Tradiția de studii tracice a lingviștilor bulgariExemple Център по тракология "Проф. Александър Фол"/Centăr po trakologija "prof. Aleksandăr Fol", , , , distinge printre etimologiile limbii bulgare un prim substrat lingvistic, comun cu limba albaneză și cu limba română, presupus traco-dacicVladimir Georgiev, The genesis of the Balkan Peoples, in : « The Slavonic and East European Review » nr. 103, p. 285-297, 1960, .. Această legătură se poate explica prin influența iliro-traco-dacă la diferitele popoare balcanice, limba albaneză fiind derivată din limba dacică târzie a Carpilor, cu influențe ilirice, latine și slave, limba română având influențe preponderent dacice, iar limba bulgară mai ales tracice.Zdravko Batzarov, Balkan Linguistic Union in: (« Encyclopædia Orbis Latini »), și Olga Mišeska Tomić, The Balkan Sprachbund properties: an introduction to topics in Balkan syntax and semantics in: (2003). Lingviștii Ivan Duridanov și Vasil Karlukovski au încercat să reconstruiască limba tracă precum și limba bulgară veche, dinaintea sosirii Slavilor, dar gradul de incertitudini rămâne foarte ridicat.Ivan Duridanov, .
Un al doilea strat care a putut genera anumite conexiuni este cel medieval. Re-lexificată din bulgara veche (o limbă turcică, azi dispărută aproape fără urme) în slavonă, bulgara modernă este tributară mai mult substratului daco-traco-roman decât celui tracicIoana Meszaros, Limba Bulgară și Limba Română, 27 noe. 2017.. O bună parte dintre conexiuni provin din substratul slav timpuriu, la care se adaugă cel alanic.Jernej Kopitar, Albanische, walachische und bulgarische Sprache, in : « Jahrbücher der Literatur » nr. 46, p. 59-106, Viena 1829 și Zbigniew Gołąb, Slavic Languages & Literatures.
Dar cel mai bine documentat este al treilea substrat: uniunea lingvistică balcanică, cu exemple bine-cunoscute precum articolul hotărât, un sufix adăugat la sfârșitul cuvintelor în locul particulei independente din majoritatea limbilor indo-europene. O îndelungă vecinătate istorică, de mai bine de un mileniu, într-un spațiu, inițial poliglot, în care conlocuiau vorbitori ai limbilor slave de sud, romanice orientale, albaneze și eleniceZbigniew Gołąb, Slavic Languages & Literatures., anume Peninsula balcanică și bazinul Dunării de jos, la nord de linia Jireček, explică existența acestor conexiuni.Kristian Sandfeld-Jensen, Linguistique balkanique : problèmes et résultats, ed. Klincksieck Champion, colecția lingvistică de la „Société linguistique de Paris”, Paris 1930.
La aceste substrate se adaugă superstratul modern comun ambelor limbi, provenind, odată cu stăpânirea otomană, din limbile turcă și neogreacă, apoi, îndeosebi după 1878, din franceză, germană și engleză.
Note
Categorie:Limba română Categorie:Limba bulgară