Alice Stokes Paul () a fost o Quakeră americană, sufragetă, feministă și activistă pentru drepturile femeilor și unul dintre principalii lideri și strategi ai campaniei pentru al XIX-lea amendament la Constituția SUA, care interzice discriminarea sexuală legată de dreptul de vot. Paul a inițiat, și, împreună cu Lucy Burns și alții, a creat strategii de evenimente precum Procesiunea pentru votul femeii și Santinelele tăcute, care au făcut parte din campania care a dus la adoptarea amendamentului în 1920.Baker, Jean H., "Placards At The White House," , Winter 2010, Volume 59, Issue 4.
Pentru activismul ei, Paul a fost victima brutalității poliției și a suferit adesea abuzuri fizice, reacționând întotdeauna cu nonviolență și curaj. În 1917 a fost închisă pentru participarea ei la un protest Santinelele tăcute la Casa Albă.
După 1920, Paul a petrecut o jumătate de secol ca lideră a Partidului Național al Femeii, care a luptat pentru Amendamentul pentru Egalitatea Drepturilor, scris de Paul și Crystal Eastman, pentru a asigura egalitatea constituțională pentru femei. Alături de juristul Pauli Murray ea a reușit includerea femeilor ca grup protejat împotriva discriminării prin Legea drepturilor civile din 1964.
Tinerețe și educație Alice Stokes Paul s-a născut pe 11 ianuarie 1885 la Paulsdale, Mount Laurel Township, New Jersey și i-a avut ca părinți pe William Mickle Paul I (1850–1902) și Tacie Parry Paul (1859–1930).Kahn, Eve M. "Group Seeks to Buy a Suffragist's Home", The New York Times, July 13, 1989. Accessed July 12, 2008. "The Alice Paul Centennial Foundation plans to buy the house in Mount Laurel, but first the organization must raise $500,000 by Sept. 8.... The 2½-story, stucco-clad brick farmhouse was built in 1840 and once overlooked the Paul family's 173-acre Burlington County farm, east of Camden. Miss Paul was born in an upstairs bedroom in 1885 and lived in the house until she left for Swarthmore College in 1901." A avut trei frați: Willam Mickle Paul II (1886–1958), Helen Paul Shearer (1889–1971) și Parry Haines Paul (1895–1956). Ea a crescut în tradiția Quaker a serviciului pentru comunitate. Alice Paul a aflat pentru prima dată despre votul femeilor de la mama ei, membră a Asociației Naționale pentru Dreptul Femeilor din America (NAWSA), și uneori se alătură mamei sale pentru a participa la întâlnirile sufragetelor. miniatura|Paul și Helen Gardener, ca. 1908–1915 Paul a urmat la Moorestown Friends School, unde a absolvit șefă de promoție.. În 1901, a mers la Swarthmore College, o instituție co-fondată de bunicul ei. În timp ce participa la Swarthmore, Paul a fost membră în Consiliul executiv al Boardului Studenților, o experiență care ar fi putut să-i fi stârnit entuziasmul pentru activismul politic. A absolvit Swarthmore College cu o diplomă de licență în biologie în 1905.
Parțial pentru a evita munca de predare, după absolvire Paul a acceptat o bursă de un an într-o casă comunitară din New York, locuind la Rivington Street Settlement House. În timpul acestei burse a înțeles că nu prin munca de asistența socială poate îndrepta situația din America: „Mi-am dat seama foarte repede că nu voi fi niciodată asistent social, pentru că am putut vedea că asistenții sociali nu făceau prea mult bine în lume... nu puteai schimba situația prin asistență socială”.Alice Paul in oral history compiled by Amelia Fry, Online Archive of California, quoted in .
Paul a obținut apoi un master în arte de la Universitatea din Pennsylvania în 1907, unde a terminat cursuri de științe politice, sociologie și economie. Ea și-a continuat studiile la Centrul de Studii Woodbrooke Quaker din Birmingham, Anglia, și a urmat cursuri de economie la Universitatea din Birmingham, continuând în același timp să câștige bani făcând asistență socială. Prima dată a auzit-o pe Christabel Pankhurst vorbind la Birmingham. Când s-a mutat mai târziu la Londra pentru a studia sociologie și economie la London School of Economics, ea s-a alăturat grupului militant pentru vot, Uniunea Socială și Politică a Femeilor (WSPU), condus de Christabel și mama ei, Emmeline Pankhurst. Paul a fost arestată în mod repetat în timpul demonstrațiilor pentru vot și a executat trei pedepse cu închisoarea. După ce s-a întors din Anglia în 1910, și-a continuat studiile la Universitatea din Pennsylvania, obținând un doctorat în sociologie. Teza ei s-a intitulat „Poziția juridică a femeilor în Pennsylvania” și discuta despre istoria mișcării femeilor din Pennsylvania și din restul Statelor Unite, identificând lipsa dreptului la vot pentru femei ca problema cheie a zilei.
După ce al 19-lea amendament a fost ratificat, Paul s-a înscris la două facultăți de drept, urmând cursuri de zi și de seară pentru a termina mai repede. Ulterior, în 1922 Paul a primit licența în drept de la Colegiul de Drept din Washington de la Universitatea Americană. În 1927, ea a obținut o diplomă de master în drept, iar în 1928, un doctorat în drept civil de la Universitatea Americană.
Carieră
Marea Britanie
Lucrări timpurii pentru votul femeilor britanice stanga|miniatura| Alice Paul în 1915 În 1907, după ce și-a terminat masterul la Universitatea din Pennsylvania, Paul s-a mutat în Anglia, unde s-a implicat în mișcarea britanică pentru votul femeilor, participând în mod regulat la demonstrații și marșuri ale Uniunii Sociale și Politice a Femeilor (WSPU). După o „experiență de conversie” în care a văzut-o pe Christabel Pankhurst vorbind la Universitatea din Birmingham, Paul a devenit o susținătoare a mișcării. Ea s-a implicat mai întâi prin vânzarea pe străzi a unei reviste sufragete. Aceasta a fost o sarcină deosebit de dificilă, având în vedere animozitatea față de sufragete și i-a deschis ochii asupra abuzurilor cu care se confruntau femeile implicate în mișcare. Aceste experiențe, combinate cu învățăturile profesorului Beatrice Webb, au convins-o pe Paul că asistența socială și caritatea nu ar putea aduce schimbările sociale necesare în societate: acest lucru ar putea fi realizat doar printr-un statut juridic egal pentru femei.
În timp ce se afla la Londra, Paul a întâlnit-o și pe , o colegă activistă americană, în timp ce era arestată într-o secție de poliție britanică. Ea avea să-i devină o aliată importantă pe durata luptei pentru vot, mai întâi în Anglia, apoi în Statele Unite. Cele două femei au câștigat rapid încrederea membrilor proeminenți WSPU și au început să organizeze evenimente și birouri de campanie. Când Emmeline Pankhurst a încercat să răspândească mișcarea în Scoția, Paul și Burns au însoțit-o ca asistente.
Paul a câștigat rapid încrederea colegilor membri ai WSPU atât prin retorica ei vizuală de impact, cât și prin disponibilitatea ei de a se pune în pericol fizic pentru a crește vizibilitatea mișcării votului. În timp ce se aflau la sediul WSPU din Edinburgh, Paul și sufragetele locale au făcut planuri să protesteze împotriva discursului ministrului Afacerilor Externe, Sir Edward Gray. Timp de o săptămână înainte de discurs, ele au vorbit cu oamenii de pe străzi pentru a promova motivele pentru care aleg să protesteze împotriva membrului Cabinetului. La întâlnire, după ce Gray a discutat despre propunerea legislativă despre care a pretins că va duce la prosperitate, Paul s-a ridicat și a exclamat: „Ei bine, acestea sunt idealuri foarte minunate, dar nu le-ați putea extinde la femei?” Poliția a răspuns târându-o afară din ședință și pe străzi până la secția de poliție unde a fost arestată. După cum era planificat, acest act a fost privit de mulți ca o reducere la tăcere a unui protest legitim și a avut ca rezultat o creștere a acoperirii în presă și a simpatiei publice pentru mișcare.
Evenimentele ulterioare au implicat și mai mult risc de vătămare corporală. Înainte de o întâlnire politică la St. Andrew's Hall din Glasgow în august 1909, Paul s-a cățărat pe acoperișul sălii pentru a se putea adresa mulțimii. Când a fost forțată de poliție să coboare, mulțimea i-a aplaudat efortul. Mai târziu, când Paul, Burns și colegele sufragete au încercat să intre în eveniment, acestea au fost bătute de poliție în timp ce trecătorii încercau să le protejeze. După ce Paul și colegele protestatare au fost arestate, mulțimile s-au adunat în fața secției de poliție cerând eliberarea femeilor.
Pe 9 noiembrie 1909, în onoarea Zilei Lordului Primar, Lordul Primar al Londrei a găzduit un banchet pentru miniștrii cabinetului. Paul a planificat răspunsul WSPU; ea și Amelia Brown s-au deghizat în femei de curățenie și au intrat în clădire cu personalul la 9 dimineața. Ajunse în clădire, femeile s-au ascuns până când evenimentul a început în acea seară. Atunci au ieșit din ascunzătoare și „au luat poziție”. Când premierul HH Asquith s-a ridicat să vorbească, Brown și-a aruncat pantoful printr-un panou de vitralii și ambele femei au strigat „Voturi pentru femei!” În urma acestui eveniment, ambele femei au fost arestate și condamnate la o lună de muncă silnică după ce au refuzat să plătească amenzi și daune. Alice Paul A fost închisă la închisoarea Holloway din Londra.PBS America: The Vote (1:2)
Nesupunerea civilă și greva foamei În timp ce era asociată cu Uniunea Socială și Politică a Femeilor, Paul a fost arestată de șapte ori și închisă de trei ori. În perioada petrecută în închisoare a învățat tactica neascultării civile de la Emmeline Pankhurst. Principala tactică folosită a fost ca la arestare să ceară să fie tratată ca un prizonier politic. Acest lucru nu numai că a transmis publicului un mesaj despre legitimitatea sufragetelor, dar a avut și potențialul de a oferi beneficii tangibile. În multe țări europene, inclusiv Anglia, deținuților politici li s-a acordat un statut special: „[Ei] nu erau percheziționați la arestare, erau găzduiți separat de restul prizonierilor, nu erau obligați să poarte haine de închisoare și nu erau hrăniți forțat dacă începeau greva foamei”. Deși sufragetelor arestate nu li se acorda adesea statutul de prizonieri politici, această formă de nesupunere civilă a adus o bună acoperire în presă pentru WSPU. De exemplu, în timpul unei arestări la Londra (după ce i s-a refuzat statutul de prizonier politic), Paul a refuzat să se îmbrace cu hainele de prizonier. După ce matronele închisorii nu au putut să o dezbrace forțat, au cerut asistență de la gardieni bărbați. Acest act șocant de impropriu a oferit o acoperire extinsă de presă pentru mișcarea votului.
O altă tactică populară de nesupunere civică folosită de sufragiste a fost greva foamei. Prima grevă a foamei legată de WSPU a fost condusă de sculptorul Marion Wallace Dunlop în iunie 1909. Până în acea toamnă, acesta a fost utilizată pe scară largă de membrii WSPU datorită eficienței sale în a face publicitate maltratării lor și a obține eliberarea rapidă de la gardienii închisorii. Refuzul mâncării a contribuit la asigurarea unei eliberări anticipate pentru Paul în timpul primelor ei două arestări. Cu toate acestea, în timpul celei de-a treia ei perioade de închisoare, directorul a ordonat hrănirea ei forțată de două ori pe zi pentru a o menține pe Paul suficient de puternică pentru a-și termina pedeapsa de o lună.
Deși închisorile susțineau cu fermitate că hrănirea forțată a prizonierilor era în beneficiul lor, Paul și alte femei au descris procesul ca fiind chinuitor. La sfârșitul lunii ei de închisoare, Paul făcuse o gastrită severă. A fost scoasă din închisoare și imediat îngrijită de un medic. Cu toate acestea, după acest eveniment, sănătatea ei a fost permanent afectată făcând adesea răceli și gripă care uneori necesitau spitalizare.
Paul a primit din partea WSPU o Medalie pentru greva foamei pentru curaj.
Statele Unite ale Americii