thumb|250px|Caricatură politică franceză: Kaiserul german, cu piciorul pe cadavrul unui rus (Rusia), amenință cu un pumnal o femeie (România), ca să semneze tratatul de pace 250px|thumb|Hartă din Atlasul "Pământului românesc de-a lungul vremilor" de N.P. Comnenul, 1920: Teritoriul României ca urmare a Tratatului de la București (albastru); la vest de linia roșie, zona ocupată de Puterile Centrale Tratatul de la București sau Pacea de la București, cunoscut și ca Pacea de la Buftea-București, a fost un tratat de pace semnat de Regatul României la 7 mai 1918, cu membrii Puterilor Centrale, și anume Imperiul German, Austro-Ungaria, Regatul Bulgariei și Imperiul Otoman, în decursul Primului Război Mondial. Tratatul preliminar de pace cu Puterile Centrale a fost semnat în data de 20 februarie/5 martie 1918 la Buftea, de unde provine denumirea de Pacea de la Buftea-București.
Context Ca urmare a Revoluției din Octombrie, bolșevicii conduși de Lenin și finanțați de Imperiul German preiau puterea la Petrograd (astăzi Sankt Petersburg, capitala de atunci a Imperiului Rus), înlăturând guvernul republican democrat al lui Aleksandr Kerenski. Guvernul bolșevic își îndeplinește angajamentele față de germani și decide retragerea Rusiei din Primul Război Mondial, semnând tratatul de pace cu aceștia la Brest-Litovsk. Retragerea Rusiei, precum și epuizarea resurselor Armatei Române (populația civilă și ostașii fiind contaminați de epidemia de tifos) determină sfârșitul participării României la Primul Război Mondial. În această situație dramatică, Guvernul României, refugiat la Iași, este silit să negocieze și să accepte cererile inamicului. Soldații ruși bolșevizați, care refuzau să mai lupte, părăseau în masă Frontul Românesc, deoarece acum era importantă consolidarea cuceririlor obținute în urma Revoluției din Octombrie.
Dispozițiile tratatului
Tratatul preliminar de pace al României cu Puterile Centrale a fost semnat la 20 februarie/5 martie 1918 la Buftea de către reprezentantul României, Constantin Argetoianu, și împuterniciții Germaniei, Austro-Ungariei, Bulgariei și Imperiului Otoman.Petre Otu, România în primul război mondial. Marea Unire 1918. Ed. Litera, 2017, București, p. 65 Preliminariile păcii semnate la Buftea au fost transformate în tratatul de pace final semnat la 24 aprilie/7 mai 1918, la Palatul Cotroceni din București, semnatarii din partea României fiind prim-ministrul Alexandru Marghiloman, ministrul de externe Constantin C. Arion, și miniștri plenipotențiari Mihail N. Burghele și Ion N. Papiniu (Petre Otu, op. cit. p. 67). Prin tratatul de pace au fost acceptate condiții dure, dintre care se menționează: România trebuia să retrocedeze Dobrogea de Sud (zisă și Cadrilater) și să cedeze o parte a Dobrogei de Nord (la sud de linia Rasova-Agigea) Bulgariei, care reanexase deja sudul Dobrogei în decembrie 1916; restul Dobrogei, între noua graniță româno-bulgară și Brațul Sfântu Gheorghe, urma să fie cedat de către România Puterilor Centrale; România urma să cedeze Austro-Ungariei controlul asupra trecătorilor din Munții Carpați; România concesiona pe 90 de ani Imperiului German toate exploatările petroliere, prin două societăți petroliere; șantierele navale intrau în stăpânirea statului german; reglementa dreptul Germaniei și al Austro-Ungariei de control al navigației pe Dunăre etc.
Urmări Simultan, dar în afara tratatului, Puterile Centrale acceptau să nu se opună Unirii Basarabiei cu România, astfel că, deși era învins, Regatul României ar fi ieșit, oricum, cu un teritoriu extins din război.
Tratatul a fost ratificat de Parlamentul României (la 15/28 iunie 1918 de Camera Deputaților, iar la 21 iunie/4 iulie 1918 de către Senat)Deși nedocumentată amplu, ratificarea Tratatului de la București de către Parlament are loc la datele menționate. Referințe apar și în memorialistica vremii. Exemple: Vasile Cancicov - Impresiuni și păreri personale din timpul războiului României : jurnal zilnic : 13 august 1916-31 decembrie 1918. Volumul 2; Vasile Bianu - Însemnări din răsboiul României Mari. Volumul 2 [Dela Pacea din București până la Încoronarea Regelui tuturor Românilor din Alba-Iulia]. Regele Ferdinand a avut rolul decisiv - a respins Tratatului și nu l-a promulgat niciodată., dar nu a fost niciodată promulgat de Regele României, Ferdinand I, dispozițiile sale au intrat în vigoare timp de șase luni, iar când Puterile Centrale au început să dea, la rândul lor, în octombrie 1918, semne de epuizare, înțelegerile au fost anulate de guvernul Alexandru Marghiloman, România reluând ostilitățile împotriva lor, cu ajutorul unui corp expediționar al Armatei Franceze, condus de generalul Berthelot. Aceasta a condus la Unirea Transilvaniei cu România, prin care toate regiunile istorice cu populație majoritar românească au intrat în componența României, creând astfel România Mare (sau România întregită).
Note
Bibliografie Elke Bornemann, Der Frieden von Bukarest 1918, Frankfurt am Main, 1978; Florin Constantiniu (dir), Istoria lumii în date, ed. Enciclopedică, București (mai multe ediții).
Vezi și Participarea României la Primul Război Mondial Tratatul de la București, 1812 Tratatul de la București, 1913
Legături externe Textul complet al Tratatului de la București Teritoriul cedat Imperiului Austro-Ungar de România conform prevederilor Tratatului de la București
Categorie:1918 Categorie:Evoluția teritorială a României Categorie:Imperiul German Categorie:Istoria Bucureștiului Categorie:România în Primul Război Mondial Categorie:Tratate de pace Categorie:Tratate din Primul Război Mondial Categorie:Tratate ale României Categorie:Tratate internaționale