Carloman I (în ; ), aparținând Dinastiei Carolingiene, a fost rege al francilor între anii 768 și 771.
Biografie miniatura|Imperiul lui Carloman I (culoarea roz, conform istoricului Auguste Longnon) Carloman a fost fiul regelui Pepin cel Scurt și al soției sale, Bertrada de Laon. De asemenea, a fost fratele mai mic al regelui francilor, Carol cel Mare.
Carloman a fost uns rege în anul 754 de papa Ștefan al II-lea în Abația Saint-Denis împreună cu tatăl său, Pepin cel Scurt, și cu fratele său, Carol.
După moartea tatălui, în timp ce fratele său Carol a fost încoronat rege al francilor la Noyon la 9 octombrie 768, el a fost uns în aceeași zi la Soissons, care a devenit capitala regatului său.
Împărțirea regatului între Carloman și Carol cel Mare, relatată totuși foarte diferit de istorici, după dorința lui Pepin, a fost pusă sub semnul întrebării la o adunare a marilor feudali ale regatului:
Carol cel Mare a primit fosta porțiune a tatălui său: Neustria, Burgundia și Aquitania; Carloman a primit ceea ce fusese dat unchiului său Carloman (fratele lui Pepin) și anume Austrasia, Alemania, Turingia și țările tributare.Veit Valentin: Knaurs Weltgeschichte, Editura Droemer, München, 1959, p. 178.
Carloman și Carol au fost aparent rivali încă de la început între ei existând întotdeauna anumite tensiuni. Relația lor s-a deteriorat și mai mult în anul 769 când Carloman a refuzat să-i acorde ajutor militar fratelui său, Carol, în timpul unei revolte în Aquitania.
Mama lor, Bertrade, a intervenit în politică, pentru a rezolva diferendele dintre cei doi frați, făcând o alianță cu ducele Tassilo al III-lea de Bavaria și cu Desiderius, regele longobarzilor. În 770 cei doi frați s-au împăcat.Veit Valentin: Knaurs Weltgeschichte, Editura Droemer, München, 1959, p. 179.
Carloman s-a căsătorit cu Gerberga, fiica regelui Desiderius. Ei au avut doi copii dintre care doar Pepin este menționat documentar în anul 770. Istoricul Eduard Hlawitschka suține că cel de-al doilea copil trebuie să fi fost Ida de Herzfeld (venerată ca sfântă de Biserica catolică în Germania).Eduard Hlawitschka: Die Ahnen der hochmittelalterlichen deutschen Könige, Kaiser und ihrer Gemahlinnen, Editura Harrassowitz, Hannover 2006, ISBN 978-3447171069, pp. 49-50, 64.
După moartea neașteptată a lui Carloman în 771, Gerberga și cei doi copii s-au refugiat în Regatul Longobarzilor unde s-a plasat sub protecția tatălui ei, regele Desiderius. După ce Carol cel Mare a cucerit Regatul Longobarzilor în 773/774,Veit Valentin: Knaurs Weltgeschichte, Editura Droemer, München, 1959. p. 1060. copiii nu mai apar în sursele documentare. Probabil au fost îndepărtați sau chiar închiși, iar unchiul lor a obținut controlul total asupra întregului Imperiu Franc.
Carloman a fost înmormântat în Biserica Saint-Remi în Reims. În secolul al XIII-lea rămășițele sale au fost mutate în Catedrala din Saint-Denis.
Note
Bibliografie Veit Valentin: Knaurs Weltgeschichte, Editura Droemer, München, 1959. Eduard Hlawitschka: Die Ahnen der hochmittelalterlichen deutschen Könige, Kaiser und ihrer Gemahlinnen, Editura Harrassowitz, Hannover 2006, .
Legături externe
Categorie:Nașteri în 751 Categorie:Decese în 771 Categorie:Nobili franci Categorie:Dinastia Carolingiană Categorie:Decese pe 8 decembrie Categorie:Oameni din regiunea Hauts-de-France