Dondușeni este un oraș din nordul Republicii Moldova, reședința raionului omonim.
Etimologie Numele orașului provine de la denumirea satului Dondușeni, aflat în apropierii liniei de calea ferată Bălți-Ocnița construită în anul 1897.Eremia, Anatol. Considerații privind toponimia localităților urbane din Basarabia. In: Anuar de Lingvistica si Istorie Literara, 2023, vol. 63, pp. 85-96. ISSN 1220-4919. DOI:https://doi.org/10.59277/ALIL.2023.05
Simboluri Stema și drapelul orașului au fost aprobate în anul 2022:Decretul Președintelui nr.684-IX din 08.11.2022.
Stema: În câmp de argint, un turn de apă din cărămidă, roșu, așezat pe talpa scutului și flancat de doi molizi (Picea abies) verzi, crescând din talpa scutului. În talpa scutului, în câmp negru, o roată de șină, înaripată, de aur. Scutul timbrat de o coroană murală de aur cu trei turnuri.
Drapelul reprezintă o pânză rectangulară (2:3), tripartită vertical verde-alb-verde și purtând în mijlocul câmpului alb un turn de apă din cărămidă, roșu.
Geografie Amplasare Orașul Dondușeni este situat în vecinătatea căii ferate Bălți-Ocnița, la 197 km nord de municipiul Chișinău.
Resurse naturale Fondul funciar al orașului constituie 3.425 ha, inclusiv terenuri ale localităților – 461 ha, terenuri ale fondului silvic – 438 ha, terenuri destinate industriei, transporturilor, alte destinații – 301 ha, fondul de rezervă – 176 ha, terenuri ale fondului de dezvoltare socială a orașului – 333 ha.
Natura adiacentă
Istorie
Perioada Rusiei țariste Istoria orașului Dondușeni este strâns legată de construcția căii ferate Bălți-Ocnița, care s-a început în primăvara anului 1888 și s-a finalizat în toamna anului 1893. În toamna anului 1893 a trecut primul tren pe calea ferată nou construită și, ca urmare, această dată poate fi considerată fondarea ,,gării Dondușeni" sau a viitorului orășel, care inițial apăruse ca o stație pe tronsonul sus-numit, în ținutul Soroca, volostea (plasa) Târnova. Viitoarea localitate urmează să fie așezată pe părți din pământurile a trei sate: Dondușenii (Dondușeni), Andriești (Corbu) și Plop-Teistreni (Plop).
ARHITECTURA FEROVIARĂ, reprezentată prin granit și cărămidă roșie, a fost ca un val serios de la răscrucea secolelor XIX-XX ce, reușind să-și facă lucrarea, a lăsat, mai în fiecare gară, monumente istorice de arhitectură. Doar la gara Dondușeni s-au făcut 4 construcții, care au fost primele din localitate și, niciuna apreciată mai apoi la justa valoare. Acestea de lângă calea ferată, și una mai târzie, alcătuiesc tezaurul istorico-arhitectural al orașului Dondușeni. Gara feroviară datează din 1892, iar între anii 1902-1905, în rând cu gara, sunt ridicate celelalte trei construcții din cărămidă roșie și de aceeași valoare istorico-arhitecturală. Acestea sunt turnul de apă și două clădiri ce au fost folosite pentru diferite necesități, în secolul ce a urmat. Deși planul localității prevedea ca toate acestea să se vadă de la distanță, în capul străzilor, s-a ținut cont doar cu privire la clădirea gării, ce mai apoi, fiind acoperită cu tencuială, a pierdut mult din valoarea originală. Din nefericire, valoarea arhitecturală a acestor patru clădiri a continuat să fie ignorată, prin construcția diferitor imobile auxiliare la loc nepotrivit, precum și prin plantarea parcului de lângă turnul de apă (de tip castel) după nici un plan arhitectural. Așadar arhitectura istorică a orașului Dondușeni cunoaște o realizare intensă la sfârșitul perioadei Rusiei Țariste, și va atinge apogeul ei la 1938, când se termină zidirea bisericii Sf. Nicolae care încheie grupul celor cinci monumente istorice arhitecturale ale orașului.
ECONOMIE ȘI REALIZĂRI. Din punct de vedere economic, declinul a fost simțit mai puțin, în perioada Regatului Român. Din ce s-a realizat la sfârșitul perioadei Rusiei Țariste sunt: stația de pompare spre castelului de apă, două depozite pentru cereale și unei rampa pentru încărcături, doi kilometri de șosea, precum și a trei case de locative pentru mai multe familii. După anul 1905, pe ambele părți ale drumului de acces (astăzi strada Independenței) s-a început construcția primelor case particulare. Peste puțin, prin anul 1910 la Dondușeni au început să se facă iarmaroace, de când localitatea este menționată ca așezare-târg. Spre 1915 aici apar primele mici întreprinderi meșteșugărești și comerciale. În acest an, 6 cârciumioare evreiești cu meșteri neîntrecuți în breasla negoțului și legături vechi cu Podolia alcătuiau toate instituțiile comerciale private din localitate. Olăritul prezintă o poziție dominantă în breasla meșteșugăritului popular, care avea un succes considerabil în mijlocul locuitorilor satelor din împrejurimi. Totuși ,,gara Dondușeni" va fi încă multă vreme un sat mai puțin însemnat decât cele vecine ca: Târnova, Țaul sau Corbu. Localitatea urmează a fi prioritară acestora în perioada sovietică, când locul fabricii de zahăr (respins la Târnova și acceptat aici) va trage balanța priorității, de la fostul raion Tîrnova, spre viitorul centrul administrativ regional, Dondușeni.
Perioada Regatului României În 1918, la 27 martie, Sfatul Țării votează unirea Basarabiei cu România. Ca membru al Sfatului Țării, votează pentru Marea Unire și Simeon Galițchi (11.02.1887 – 22.06.1940). (Acesta era originar din Dondușeni și a fost plutonier major a regimentului de infanterie din Odesa și luptător antisovetic, pentru care fapt moare la 1940 în urma represiunilor staliniste).
ADMINISTRAȚIA ȘI COMERȚUL. În primii ani de administrare română locuitorii gării (orașului Dondușeni) erau scutiți de impozitele funciare și silvice, iar roada și alte bunuri materiale le vindeau după legile libere ale pieței. O creștere mai rapidă a gării Dondușeni se semnifică în anii '30. Localitatea continuă să se extindă de-a lungul căii ferate, având spre anul 1940 câteva străzi. La fel a început să crească numărului de locuitori. Din unele date statistice ale anului 1940 aflăm că la Dondușeni populația constituia circa 1314 suflete.
ÎNVĂȚĂMÂNTUL ȘI CULTURA. Un primar, un șef de post și unul de gară, 4 jandarmi, un preot și 3 învățători alcătuiau toată intelectualitatea dondușenenilor. În acest an se deschide școala primară de 4 clase. În primăvara anului 1932 pe actualul teren dintre cinematograful „Zorile” și biserica creștină s-a sfârșit construcția edificiului unei hale pentru expoziții de realizări agricole, care a jucat un rol economic și cultural valoros în viața Dondușenilor. (Aici își demonstrau exponatele – cai de o frumusețe rară, animale domestice din cele mai alese, obiecte meșteșugărești și multe alte lucruri – negustorii, țăranii și meșteșugarii localnici și cei veniți din alte sate și orașe. Hala de expoziții a găzduit și un șir de trupe de circ și teatru, maeștri de artă, fruntași ai vieții publice, militanți de stat și personalități politice ai României. În diferiți ani au dat concerte de binefacere marea rapsoadă a neamului românesc Maria Tănase, cântăreața soprană Tamara Ciobanu și mulți alți oameni de artă, care au onorat cu prezența lor hala).
ARHITECTURA ROMÂNĂ. În această parte a Moldovei, principiul puterilor vremii, cu privire la monumente de arhitectură, era: decât ,,multe și mărunte", mai bine ,,unul și bun". Altfelzis, de la orașul Bălți până la gara Ocnița, unde s-au ridicat atunci biserici de mare valoare arhitecturală (în stil bizantin și, respectiv, moldo-bucovinian), doar la ,,gara Dondușeni" s-a hotărât susținerea pentru o lucrare similară. De altfel arhitectura română, în orașul Dondușeni, se rezumă cumva la un singur monument, însă, de mare valoare. La 19 decembrie 1938 se sfințește biserica Sfântul Nicolae, ce a fost construită din piatră tăiată, și este ultimul monument de valoare istorico-arhitecturală din localitate. În ciuda acestui fapt, ca și a celor patru construcții feroviare, cu care a început orașul, și valoarea acestui monument a fost ignorată, prin faptul că strada principală a fost aleasă alta, în timp ce era prevăzută să fie cea de lângă biserică. În urma acestor greșeli ireparabile, cauzate de interesul economic și care, inconștient au lovit în frumusețea orașului încă din vremea așezării lui, responsabilitatea de a opri astfel de acțiuni nechibzuite avea să dea roade în perioada următoare.
Anii celui de-al Doilea Război Mondial
Ca și în mai toată Republica Moldova, și aici pe vremea războiului s-au schimbat puterile de administrare, venind pe rând, cea sovietică, apoi, cea românească (care în anii războiului a avut a balansa între planul lui Hitler și scopul unirii), și iarăși cea sovietică (în frunte cu Stalin). Așadar, de la 26 iunie 1940 soarta Basarabiei de până atunci sau, a RSSM de mai apoi, a urmat a fi hotărâtă prin forță militară. În acest an populația orașului era de 1300 locuitori. La 22 iunie 1941 (odată cu mutarea frontului spre Volgograd) are loc intervenția forțelor regale române, ce mai stăpânesc încă doi ani. Mai mult de jumătate din populația masculină a ,,gării Dondușeni" (orașului) a fost mobilizată la război, iar 17 bărbați au căzut ca eroi, în armata sovietică.
Ocupația Sovietică
,,CONTINUAREA RĂZBOIULUI" în Moldova Răsăriteană (Basarabia) sunt foamea planificată din 1946-1947, ce a curmat 32 de vieți în localitate, precum și deportările siberiene. În urma „operației de deschiaburire”, la 6 iulie 1949 au fost deportați pe pământul Siberiei 11 familii de buni gospodari din localitate, ce numărau 41 oameni, din care 19 copii. Aceste acțiuni, împreună cu prigoana creștinilor, ce a urmat, au pătat mult noua putere politică, încă de la începutul bunelor fapte ale ei, așa încât nu s-au putut șterge greșelile respective. Noua biserică a fost închisă, creștinii fiind nevoiți să meargă la Corbu sau la Tîrnova.
REALIZĂRILE ȘI INFRASTRUCTURA au prins contur în perioada sovietică, care a coincis cu apogeul bunăstării materiale și la Dondușeni. Printre marile realizări, la acest domeniu, sunt: reparația generală a căii ferate (pentru trenurile mai grele decât cele de până la anii 60), fabrica de zahăr (1957), care este prima întreprindere industrială din oraș, combinatul de carne, organizația de construcții, întreprinderea de reparație a drumurilor, baza auto și cea petrolieră și alte întreprinderi, așezate, în special, de-a lungul căii ferate. La 9 aprilie în același an localitatea primește statut de orășel și la 1 septembrie își deschide ușile școala medie nr.1, cu 450 locuri. În anul 1963 Dondușeni devine centru raional și începe intensiv să se dezvolte infrastructura urbană. Urmează asfaltarea și amenajarea străzilor principale, construcția rețelelor (energetice, de comunicare și apeduct), ridicarea blocurilor mari, atât cu destinații tehnice și de publice cât și locative. Se deschid, pe rând, spitalul și policlinica, instituțiile administrative, școlare și preșcolare, casa de cultură, centrul comercial și alte magazine, etc..