miniatura| Timbru poștal american, emisiune din 1958, care comemorează dezbaterile între Lincoln și Douglas thumb|upright|Abraham Lincoln, fotografie de William March, mai 1860 thumb|upright|Stephen A. Douglas, fotografie de Vannerson, 1859 Dezbaterile Lincoln–Douglas au fost o serie de șapte dezbateri ținute în 1858 între Abraham Lincoln, candidatul Partidului Republican pentru Senatul Statelor Unite din Illinois, și senatorul în exercițiu Stephen Douglas, candidatul Partidului Democrat. Până la ratificarea în 1913 a celui de al șaptesprezecelea amendament la Constituția Statelor Unite, care prevede că senatorii vor fi aleși direct de către alegătorii din statele lor, senatorii federali erau aleși de legislaturile statelor lor, așa că Lincoln și Douglas încercau să câștige voturile pentru partidele lor respective.
Dezbaterile au fost concepute pentru a genera publicitate a fost unele dintre primele exemple ale de ceea ce mai târziu s-ar fi numit . Pentru Lincoln, acestea au reprezentat o oportunitate de a-și promova atât profilul național, cât și pe cel al Partidului Republican aflat în curs de dezvoltare, în timp ce Douglas a căutat să-și apere palmaresul în special rolul său principal în promovarea doctrinei suveranității populare și încarnarea acesteia în Legea Kansas-Nebraska din 1854. Candidații au vorbit în fiecare dintre cele nouă circumscripții electorale din Illinois. Ambii candidați ținuseră deja cuvântări în Springfield și Chicago la o zi unul de celălalt, așa că au decis ca aparițiile lor comune să aibă loc în celelalte șapte districte. Întrucât Douglas era titularul în funcție, el avea foarte puține de câștigat din aceste dezbateri. În schimb, Lincoln, un congresman cu un singur mandat, câștiga sprijin vorbind la o zi după Douglas și prezentând astfel o replică la care Douglas nu putea răspunde.Braden, Waldo Warren. Abraham Lincoln, Public Speaker. Baton Rouge, Louisiana State University Press, 1988. Mai mult, „Ziarele lui Lincoln [acele ziare care îl susțineau deschis] s-au grăbit să-l condame pe Douglas pentru că nu a fost de acord cu dezbaterile și l-au catalogat drept laș. Dezbaterile politice făceau parte din tradiția zonei Preriei și orice candidat politic era de așteptat să aibă o prestație convingătoare în asemenea evenimente.”Giertz, John Bruce. The Lincoln–Douglas Campaign of 1858: A Constitutive Rhetorical Analysis. Unpublished Dissertation Regent University 2005. Fiecare dezbatere a durat aproximativ trei ore; un candidat vorbea timp de 60 de minute, urmat de un răspuns de 90 de minute și o replică finală de 30 de minute din partea primului candidat. Candidații au alternat la primul cuvânt de la o dezbatere la alta. În calitate de titular, Douglas a vorbit primul în patru dintre dezbateri. Ele s-au ținut în aer liber, în măsura în care permitea vremea, între orele 14 și 17. Pajiștile erau pline de ascultători.
Dezbaterile s-au concentrat pe tema sclaviei, în special dacă ar trebui să fie permisă în noile state care se formau pe teritoriul dobândit prin Achiziția Louisianei și ."[I]n 1854, the passage of the Kansas-Nebraska Act ... overturned the policy of containment [of slavery] and effectively unlocked the gates of the Western territories (including both the old Louisiana Purchase lands and the Mexican Cession) to the legal expansion of slavery...." , Abraham Lincoln as a Man of Ideas, Carbondale: Southern Illinois University Press (2009), p. 80. Douglas, în calitate de candidat democrat, a susținut că decizia ar trebui luată de înșiși locuitorii noilor state și nu de guvernul federal (suveranitatea populară). Lincoln a argumentat împotriva expansiunii sclaviei, dar a subliniat că nu pledează pentru abolirea ei acolo unde exista deja."First Debate: Ottawa, Illinois." Lincoln, Abraham and Stephen Douglas. 21 August 1858. National Park Service.https://www.nps.gov/liho/learn/historyculture/debate1.htm . Retrieved May 27, 2021.
Niciodată în istoria Americii nu a existat o acoperire în ziare de o asemenea intensitate. Ambii candidați simțeau că se adresează întregii națiuni. Noua tehnologie era ușor disponibilă: căile ferate, și , numită la acea vreme fonografie. Cele mai mari ziare ale statului, din Chicago, au trimis fonografi (stenografi) să consemneze textele complete ale fiecărei dezbateri; datorită noilor căi ferate, se ajungea ușor din Chicago la locurile dezbaterilor. La jumătatea fiecărei dezbateri, alergătorilor li se înmânau notele stenografilor. Ei alergau apoi după următorul tren spre Chicago, predându-le stenografilor călare, care în timpul călătoriei transformau stenografia înapoi în cuvinte, producând o transcriere gata pentru tipografii din Chicago și pentru telegraf, care o trimiteau în restul țării (cea de la est de Munții Stâncoși) de îndată ce sosea. Următorul tren aducea și concluzia. Ziarele publicau discursurile în întregime, uneori la câteva ore de la rostirea lor. Unele ziare își ajutau propriul candidat cu corecturi minore, cu rapoarte despre reacția pozitivă a publicului sau titluri tendențioase („Argument nou și puternic al domnului Lincoln–Douglas reia aceeași poveste veche”). Serviciul de știri al Associated Press a trimis mesaje simultan în mai multe puncte, astfel încât ziarele din toată țara (la est de Munții Stâncoși) le tipăreau, iar dezbaterile deveneau rapid evenimente naționale. Au fost republicate sub formă de broșuri.
Dezbaterile au avut loc între lunile august și octombrie 1858. Ziarele au raportat 12.000 de participanți la Ottawa, 16.000 până la 18.000 în Galesburg, 15.000 în Freeport, 12.000 în Quincy, iar la ultimul, în Alton, 5.000 până la 10.000. Dezbaterile din apropierea granițelor statului Illinois (, și ) au atras un număr mare de oameni din statele vecine.Nevins, Fruits of Manifest Destiny, 1847–1852, p. 163 Mai multe persoane au călătorit în Illinois pentru a urmări dezbaterile.
Deși Lincoln și republicanii au câștigat mai multe voturi ca Douglas și democrații, Douglas a fost reales de Adunarea Generală din Illinois, cu 54–46 din cauza trasării tendențioase a colegiilor electorale;Britannica, The Editors of Encyclopaedia. "Lincoln-Douglas debates". Encyclopedia Britannica, 2 Apr. 2021, https://www.britannica.com/event/Lincoln-Douglas-debates. Accessed May 24, 2021. dar publicitatea a făcut din Lincoln o figură de anvergură națională și a pus bazele campaniei sale prezidențiale din 1860.
Ca parte a acestui efort, Lincoln a editat textele tuturor dezbaterilor și le-a publicat într-o carte. Ea s-a vândut bine și l-a ajutat să primească nominalizarea Partidului Republican pentru funcția de președinte la Convenția Națională Republicană din 1860 de la Chicago.
Context Douglas fusese ales pentru prima dată în Senatul Statelor Unite în 1846 și căuta să fie reales pentru un al treilea mandat în 1858. Problema sclaviei a fost ridicată de mai multe ori în timpul mandatului său în Senat, în special cu privire la Compromisul din 1850. În calitate de președinte al comitetului pentru teritoriile americane, el a susținut o abordare a sclaviei numită suveranitate populară: electoratele din teritorii urmau să voteze dacă să adopte sau să respingă sclavia. Anterior, hotărârile privind statutul sclaviei în teritorii erau luate la nivel federal. Douglas a repurtat un succes cu adoptarea Legii Kansas-Nebraska în 1854, lege care însă a dus la multe violențe în preludiul adoptării primelor constituții ale celor două state. Mr. Lincoln and Friends Society de la Institutul Gilder Lehrman de Istorie Americană observă că unul din locuitorii de vază din Bloomington, Illinois, Jesse W. Fell, un dezvoltator imobiliar local care a fondat Bloomington Pantagraph și care s-a împrietenit cu Lincoln în 1834, a sugerat dezbaterile din 1854.
Lincoln fusese și el ales în Congres în 1846 și a servit un mandat de doi ani în Camera Reprezentanților. În timpul petrecut în Cameră, el a intrat în dezacord cu Douglas și a susținut , care încerca să interzică sclavia în orice teritoriu nou. S-a întors în politică în anii 1850 pentru a se opune Legii Kansas-Nebraska și pentru a ajuta la dezvoltarea noului Partid Republican.Donald, David Herbert, Lincoln, New York: Simon & Schuster, 1995, pp. 170–171.
Înainte de dezbateri, Lincoln a lansat acuzația că Douglas încurajează frica de , cu suficient succes pentru a îndepărta mii de oameni de Partidul Republican.Abraham Lincoln, Notes for Speech at Chicago, February 28, 1857. Douglas îl acuza pe Lincoln de aboliționism pentru că susținea că Declarația Americană de Independență s-ar aplica atât , cât și .Speech in Reply to Senator Stephen Douglas in the Lincoln–Douglas debates of the 1858 campaign for the U.S. Senate, at Chicago, Illinois (July 10, 1858).
În discursul său „Casa dezbinată”, Lincoln a susținut că Douglas face parte dintr-o conspirație pentru naționalizarea sclaviei. Lincoln a spus că renunțarea la interdicția sclaviei prin Compromisul Missouri în Kansas și Nebraska este primul pas în această naționalizare și că decizia Dred Scott a fost un alt pas în direcția răspândirii sclaviei în teritoriile din Nord. El și-a exprimat teama că orice decizie similară a Curții Supreme ar transforma Illinois într-un stat sclavagist.Donald, David Herbert, Lincoln, New York: Simon & Schuster, 1995, pp. 206–210.
S-a scris mult despre stilul retoric al lui Lincoln, dar, încă de la începutul dezbaterilor, reputația lui Douglas era una descurajantă. După cum scria mai târziu James G. Blaine:
Dezbaterile
Când Lincoln a transformat dezbaterile într-o carte, în 1860, a inclus următoarele materiale ca preliminarii:
Discurs la Springfield al lui Lincoln, 16 iunie, „discurul „Casa dezbinată” al lui Lincoln” (în volum este dată eronat data de 17 iunie) Discurs la Chicago al lui Douglas, 9 iulie Discurs la Chicago al lui Lincoln, 10 iulie Discurs la Bloomington al lui Douglas, 16 iulie Discurs la Springfield al lui Douglas, 17 iulie (Lincoln nu a fost prezent) Discurs la Springfield al lui Lincoln, 17 iulie (Douglas nu a fost prezent) Corespondența preliminară între Lincoln și Douglas, 24–31 iulie
Dezbaterile s-au ținut în șapte orașe din statul Illinois:
pe 21 august pe 27 august pe 15 septembrie pe 18 septembrie pe 7 octombrie pe 13 octombrie pe 15 octombrie
Sclavia a fost tema principală a dezbaterilor Lincoln–Douglas, în special problema expansiunii sclaviei în teritorii. Legea Kansas–Nebraska a lui Douglas abroga interdicția Compromisului Missouri privind sclavia în teritoriile și Nebraska și o înlocuia cu doctrina suveranității populare, ceea ce însemna că oamenii dintr-un teritoriu vor vota dacă să permită sclavia. În timpul dezbaterilor, atât Lincoln, cât și Douglas au făcut apel la „Părinți” (Părinții fondatori) pentru a-și susține poziția.
Ottawa La Ottawa, Lincoln a spus:
În prima dezbatere de la Ottawa, Lincoln a afirmat că suveranitatea populară va naționaliza și va perpetua sclavia. Douglas a răspuns că atât partidul Whig cât și democrații cred în suveranitatea populară și că Compromisul din 1850 este un exemplu în acest sens. Lincoln a spus că politica națională este de a limita răspândirea sclaviei și a menționat din 1787 ca exemplu al acestei politici, care interzicea sclavia într-o mare parte a Midwestului.