Om

Oamenii (Homo sapiens) sunt o specie de primate. Ei sunt singurii membri existenți ai subtribului Hominina și – împreună cu cimpanzeii, gorilele și urangutanii – fac parte din familia Hominidae (maimuțe antropoide sau hominizi). Oamenii sunt animale terestre, caracterizate prin postura erectă și locomoția bipedă, dexteritate manuală mare și utilizare intensă a uneltelor comparativ cu alte animale, utilizarea limbajului complex în comparație cu alte comunicații animale, creiere mai mari, mai complexe decât alte primate. Oamenii sunt foarte sociali și tind să trăiască în structuri sociale complexe compuse din multe grupuri cooperante și concurente, de la familii și rețele de rudenie până la state politice. Interacțiunile sociale dintre oameni au stabilit o mare varietate de valori, norme sociale și ritualuri, care susțin societatea umană. Curiozitatea și dorința umană de a înțelege și influența mediul înconjurător și de a explica și manipula fenomene au motivat dezvoltarea științei, filosofiei, mitologiei, religiei și a altor domenii ale cunoașterii.

Deși unii oameni de știință echivalează termenul de „om” cu toți membrii genului Homo, în uz comun se referă în general la Homo sapiens, singurul membru existent. Oamenii moderni din punct de vedere anatomic au apărut în Africa cu aproximativ 300.000 de ani în urmă, evoluând din Homo heidelbergensis sau dintr-o specie similară și migrând din Africa, înlocuind treptat populațiile locale de oameni arhaici. Pentru cea mai mare parte a istoriei, toți oamenii au fost vânători-culegători nomazi. Oamenii au început să manifeste modernitate comportamentală în urmă cu aproximativ 160.000-60.000 de ani. Revoluția neolitică, care a început în Asia de sud-vest cu aproximativ 13.000 de ani în urmă (și separat în alte câteva locuri), a dus la apariția agriculturii și a așezărilor umane permanente. Pe măsură ce populațiile au devenit mai mari și mai dense, formele de guvernare s-au dezvoltat în cadrul și între comunități și a crescut numărul de civilizații. Oamenii au continuat să se extindă, în 2023 fiind o populație globală de 8 miliarde.http://www.census.gov/popclock/. Retrieved 3 December 2020.

Deși oamenii variază în multe trăsături (cum ar fi predispozițiile genetice și caracteristicile fizice), doi oameni oricare au o similaritate genetică de cel puțin 99%. La oameni există dimorfism sexual: în general, bărbații au o forță corporală mai mare, iar femeile au un procent mai mare de grăsime corporală. La pubertate, oamenii dezvoltă caracteristici sexuale secundare.

Oamenii sunt omnivori, capabili să consume o mare varietate de materiale vegetale și animale și au folosit focul și alte forme de căldură pentru a pregăti și găti alimente încă de pe vremea lui Homo erectus. Pot supraviețui până la opt săptămâni fără mâncare și trei sau patru zile fără apă. Oamenii sunt în general diurni, dormind în medie șapte până la nouă ore pe zi. Nașterea este periculoasă, cu un risc ridicat de complicații și deces. Adesea, atât mama, cât și tatăl asigură îngrijirea copiilor lor, care sunt neputincioși la naștere.

Oamenii au un cortex prefrontal mare și foarte dezvoltat, regiunea creierului asociată cu o cogniție superioară. Sunt inteligenți, capabili de memorie episodică, au expresii faciale flexibile, conștientizare de sine și capacitatea de a fi empatici. Mintea umană este capabilă de introspecție, de gândire, de imaginație, de voință și de a-și forma vederi asupra existenței. Acest lucru a permis mari progrese tehnologice și dezvoltarea unor instrumente complexe posibile prin rațiune și transmiterea cunoștințelor către generațiile ulterioare. Limbajul, arta și comerțul sunt caracteristici definitorii ale oamenilor. Rutele comerciale pe distanțe lungi au putut duce la explozii culturale și la distribuția resurselor care au oferit oamenilor un avantaj față de alte specii similare.

Etimologie și definiție

Deși poate fi aplicat și altor membri ai genului Homo, în uzul comun, cuvântul „om” se referă în general la singura specie existentă —Homo sapiens. Definiția lui H. sapiens în sine este dezbătută. Unii paleoantropologi includ fosile pe care alții le-au alocat diferitelor specii, în timp ce majoritatea atribuie doar fosile care se aliniază anatomic cu specia așa cum există astăzi.

Cuvântul românesc „om” derivă din latinescul homō care înseamnă „ființă umană” sau „om” în sensul generic al "ființei umane, omenire".The word "human" itself is from Latin humanus, an adjective formed on the root of homo, thought to derive from a Proto-Indo-European word for "earth" reconstructed as . dhghem The American Heritage Dictionary of the English Language: Fourth Edition. 2000.

Numele binomial Homo sapiens a fost inventat de Carl Linnaeus în lucrarea sa din secolul al XVIII-lea, Systema Naturae. Denumirea generică „Homo“ este o derivare din secolul al XVIII-lea din latinescul homō, care se referă la oameni de ambele sexe.Porkorny (1959) s.v. "g'hðem" pp. 414–16; "Homo." Dictionary.com Unabridged (v 1.1). Random House, Inc. 23 September 2008. Denumirea speciei „sapiens” înseamnă „înțelept”.

Evoluție

Genul Homo a evoluat și s-a separat de alte hominine din Africa acum câteva milioane de ani, după ce clada umană s-a despărțit de linia cimpanzeilor. Oamenii moderni, în special subspecia Homo sapiens sapiens, au colonizat toate continentele și insulele mari, ajungând în Eurasia acum 125.000-60.000 de ani,Paul Rincon Humans 'left Africa much earlier' BBC News, 27 January 2011 în Australia în urmă cu aproximativ 40.000 de ani, în America în urmă cu aproximativ 15.000 de ani și în insule îndepărtate precum Hawaii, Insula Paștelui, Madagascar și Noua Zeelandă între anii 300 și 1280.

Cele mai apropiate rude vii ale oamenilor sunt cimpanzeii și bonobii (genul Pan), precum și gorilele (genul Gorilla). Gibonii (familia Hylobatidae) și urangutanii (genul Pongo) au fost primele grupuri care s-au despărțit de linia care a dus la oameni, apoi gorilele și, în cele din urmă, cimpanzeii. Data desprinderii dintre filiațiile umane și cimpanzei este plasată acum 4-8 milioane de ani, în Miocenul târziu. În timpul acestei scindări, cromozomul 2 s-a format din îmbinarea altor doi cromozomi, lăsând oamenilor doar 23 de perechi de cromozomi, comparativ cu 24 la celelalte maimuțe. Human Chromosome 2 is a fusion of two ancestral chromosomes by Alec MacAndrew; accessed 18 May 2006.

Cele mai vechi fosile care au fost propuse ca membri ai liniei homine sunt Orrorin tugenensis datat la o vechime de 5,7 milioane de ani și Ardipithecus kadabba, datat la o vechime de 5,6 milioane de ani. Din aceste specii timpurii, au apărut australopitecinele în urmă cu aproximativ 4 milioane de ani, divergând în ramura robustă (Paranthropus) și ramura gracilă (Australopithecus). Este posibil ca una dintre ele — cum ar fi Australopithecus garhi datat la o vechime de 2,5 milioane de ani — să fie un stămoș direct al genului Homo.

Primii membri ai genului Homo au evoluat acum aproximativ 2,8 milioane de ani. Homo habilis a fost considerat prima specie pentru care există dovezi clare ale utilizării uneltelor din piatră. Cu toate acestea, creierul lui H. habilis avea aproximativ aceeași dimensiune ca și un cimpanzeu, iar principala lui adaptare a fost poziția bipedă. În următorul milion de ani a început un proces de encefalizare și, odată cu apariția lui Homo erectus în registrul fosil, capacitatea craniană s-a dublat. H. erectus a fost primul dintre hominina care a părăsit Africa, acum 1,3-1,8 milioane de ani. O populație, clasificată uneori ca specia separată Homo ergaster, a rămas în Africa și a evoluat în Homo sapiens. Se crede că aceste specii au fost primele care au folosit focul și uneltele complexe.

Cele mai vechi fosile de tranziție dintre H. ergaster/erectus și oamenii arhaici provin din Africa, cum ar fi Homo rhodesiensis, dar forme aparent tranzitorii au fost găsite și în Dmanisi, Georgia. Acești descendenți ai H. erectus s-au răspândit prin Eurasia acum aproximativ 500.000 de ani, evoluând spre H. antecessor, H. heidelbergensis și H. neanderthalensis. Fosilele oamenilor moderni din punct de vedere anatomic care datează din Paleoliticul mijlciu (acum aproximativ 200.000 de ani) includ rămășițele Omo-Kibish I din Etiopia și fosilele din Herto Bouri, Etiopia. Rămășițele Jebel Irhoud din Maroc clasificate acum ca Homo sapiens timpuriu și craniul Florisbad din Africa de Sud, au fost datate la o vechime de 300.000 și, respectiv, 259.000 de ani. Înregistrările fosile ale Homo sapiens arhaic de la Skhul din Israel și Europa de Sud încep acum aproximativ 90.000 de ani.

Adaptări anatomice

Evoluția umană se caracterizează printr-o serie de modificări morfologice, de dezvoltare, fiziologice și comportamentale care au avut loc de la despărțirea dintre ultimul strămoș comun al cimpanzeilor și al oamenilor. Cele mai semnificative dintre aceste adaptări sunt: poziția bipedă, mărirea creierului, ontogenia prelungită (gestație și copilărie), dimorfismul sexual scăzut (neotenie). Relația dintre toate aceste schimbări face obiectul unor dezbateri. O altă modificare morfologică semnificativă este evoluția degetului mare opozabil, care a devenit mai lung și mai puternic, o schimbare care apare întâi la Homo erectus.

Poziția bipedă este adaptarea de bază a liniei hominine și este considerată principala cauză din spatele unei suite de modificări scheletice împărtășite de toți homininii bipezi. Până în 2020 cel mai timpuriu hominin biped a fost considerat Sahelanthropus (7–6,2 Ma), însă în noiembrie 2020 cercetătorii au raportat că Sahelanthropus nu a fost un hominin. Prin urmare, în prezent, cel mai timpuriu hominin biped este considerat Orrorin (6,1–5,7 Ma). Ardipithecus (5,77–4,4 Ma) stătea pe deplin pe două picioare, nu era nevoie să se sprijine cu mâinile, încheieturile sau coatele. Există mai multe teorii despre valoarea de adaptare a poziției bipede. Este posibil ca poziția verticală să fi fost favorizată deoarece a eliberat mâinile care puteau astfel să transporte hrana, pentru exploatarea resurselor solului pe scară tot mai mare, pentru a economisi energie în timpul mersului, pentru că a permis alergarea pe distanțe lungi și vânătoarea, pentru supravegherea unui mediu populat cu numeroși prădători. În 2010, cercetătorii au arătat că pentru a acoperi o anumită distanță, ființa umană cheltuie doar un sfert din energia necesară unui cimpanzeu care merge în patru labe.Sapiens, Silvana Condemi și François Savatier, Humanitas, 2020

Specia umană a dezvoltat un creier mult mai mare decât cel al altor primate – în mod obișnuit 1.330 cm3 la oamenii moderni, de peste două ori mai mare decât cel al unui cimpanzeu sau gorilă. Modelul de encefalizare a început cu Homo habilis care, la aproximativ 600 cm3, avea un creier puțin mai mare decât cimpanzeii, a continuat cu Homo erectus (800-1.100 cm3), și a atins un maxim la Neanderthalieni cu o dimensiune medie de 1.200-1.900 cm3, mai mare chiar decât la Homo sapiens (însă mai puțin encefalizat).H. neanderthalensis is a widely known but poorly understood hominid ancestor . Archaeologyinfo.com. Retrieved on 24 May 2014. Modelul creșterii creierului uman postnatal diferă de cel al altor antropoide și permite perioade prelungite de învățare socială și de dobândire a limbajului. Diferențele dintre structura creierului uman și cea a altor maimuțe pot fi chiar mai semnificative decât diferențele de dimensiune. Creșterea creierului în volumn nu a afectat în mod egal toate zonele creierului: lobii temporali, care conțin centre pentru procesarea limbajului, au crescut în mod disproporționat, la fel ca și cortexul prefrontal care a fost legat de luarea deciziilor complexe și moderarea comportamentului social. Creșterea creierului uman continuă până la aproximativ 25-30 de ani, însă în funcție de experiența trăită, creierul suportă o remodelare constantă la orice vârstă.