Județul Galați este un județ așezat în partea estică a României, în sudul regiunii istorice Moldova, între 45°25' și 46°10' latitudine nordică, 27°20' și 28°10' longitudine estică. Reședința lui este municipiul Galați. Se învecinează cu județele Vaslui, Vrancea, Brăila, Tulcea. La est se învecinează cu Republica Moldova, punctele de trecere a frontierei fiind Galați-Giurgiulești (rutier și feroviar cale largă) și Oancea-Cahul (rutier). A fost înființat în anul 1968, prin reorganizarea teritorială a Regiunii Galați, care cuprindea un teritoriu asemănător cu cel al actualelor județe Brăila și Galați, plus partea nordică a județului Tulcea. Județul Galați face parte din Regiunea de dezvoltare Sud-Est (împreună cu județele Vrancea, Buzău, Brăila, Constanța și Tulcea), din Euroregiunea Dunărea de Jos (alături de județele Brăila și Tulcea, de raioanele Cahul și Cantemir din sudul Republicii Moldova și de regiunea Odesa din vestul Ucrainei) precum și din Zona Economică Liberă Galați-Giurgiulești-Reni (România-Moldova-Ucraina).

Toponimie Codex Latinus Parisinus din 1395 menționează o Caladda la cotul Dunării, un port de escală genovez unde se putea acosta. Numele Galata, un cartier al Constantinopolului și un alt fost port de escală genovez, are aceeași origine. Lumea academică românească aderă în cea mai mare parte la această origine italiană care datează din secolul al XIV-lea: caladda în genoveză înseamnă „cală de acostare”, dar la acea vreme genovezii aveau un număr mare de astfel de locuri pe țărmul Mării Negre și pe malurile Dunării, incluzând, în România de astăzi, Giurgiu și Licostomo, lângă Chilia Veche.

Descoperirea tezaurului de la Barboși (cartierul de sud al orașului Galați, pe malul stâng al Siretului), compus din 3.700 de monede de argint purtând inscripțiile grecești Gallati și Kallatiasy, va înclina balanța spre teoria susținută de Vasile Pârvan și Carl Patsch, care stă la baza denumirii provinciei romane Galatia din Asia Mică. Denumirea Galați este cunoscută și drept Kalas în turcă, Γκαλάτσι în greacă și גאלאץ în ebraică.

Dar adepții protocronismului (curent pseudoistoric care a devenit foarte influent în România sub regimul lui Nicolae Ceaușescu) leagă numele Galați, chiar dacă nu apare înainte de secolul al XIV-lea, de „rădăcina celtică și indo-europenă [gall] însemnând „străin” (cf. gali, galeză, Galatia, Galiția, Galicia, Galia)În realitate, rădăcina [gal-] nu este celtică, ci germanică și a format cuvântul walh care desemnează non-germani (celți sau romani)." și fiind o derivație a galatiens (numele grecesc al galilor, popor celtic), pe motiv că această zonă, locuită în antichitate de către tracii din nord (daci), a cunoscut și migrația celților. Dacă istoricii antici, cum ar fi Herodot, menționează într-adevăr prezența triburilor celtice în Balcani și migrația lor spre Anatolia în secolul al IV-lea î.Hr., pentru a fonda Galatia, protocroniștii români, la rândul lor, datează toponimul Galați în secolul al XXIII-lea î.Hr., susținând că dimpotrivă, proto-celții ar fi migrat ulterior din Anatolia spre Alpi, unde au dezvoltat în Europa cultura Hallstatt. De asemenea, ei leagă numele de Galați de Tabula Peutingeriana din 1265 (hartă unde, pe lângă Galatia din centrul Anatoliei, apare și Tanasia-Galatia la nord de Marea Neagră) și afirmă că celții din Galatia ar fi populația menționată în Biblie în Epistola lui Pavel către galateni. Iar potrivit acestora, studiile de genealogie cu instrumente moderne de genetică moleculară le-ar susține teza.

În cele din urmă, alte ipoteze apelează la etimologii slave sau cumane. Potrivit uneia, locuitorii din Galiția, ucraineni originari din regiunile muntoase ale Carpaților, ar fi dat numele orașului Galați în secolul al XIII-lea, când Cnezatul Galiției-Volînia și-a extins aria de influență comercială și politică în Moldova. Aceasta este teza favorizată de cercurile istorice ruse și ucrainene. De asemenea, sârbii pretind ca originea numelui ar fi „galac”. După cealaltă, numele ar deriva din cumanul galat, care apare, tot din secolul al XIII-lea, în alte toponime din împrejurimi, de exemplu Gălățui, numele unui lac al cărui sufix este cuman (sufixul ui înseamnă apă).

Stema județului miniatura|123x123px|Stema Consiliului Județean Galați Este adoptată prin Hotărârea Guvernului nr. 684 din 30 septembrie 1998 și publicată în Monitorul Oficial nr. 416 din 15 octombrie 1998.

Descrierea stemei: Stema județului Galați se compune dintr-un scut roșu, încărcat cu o ancoră de aur, având un otgon alb-negru, înfășurat pe brațul său vertical; în dreapta și în stânga ancorei se află câte o stea de aur.

Semnificația elementelor însumate: Simbolizează cadrul natural, comerțul și activitatea navală desfășurată de localnici în această regiune a Dunării de Jos.

Date geografice Situat la extremitatea est-centrală a României, la confluența Dunării cu râurile Siret și Prut, județul Galați are o suprafață de 4.466,3 km2, ceea ce reprezintă 1,9% din suprafața țării. Județul include patru localități urbane (municipiile Galați și Tecuci, orașele Tg. Bujor și Berești) și 61 comune cuprinzând 180 de sate. Zonă de confluență între Platoul Covurlui la nord (50% din suprafața județului), câmpiile Tecuci și Covurlui (34%) și lunca Siretului inferior și a Prutului la sud (16%), județul Galați reprezintă o structură unitară din punct de vedere fizico-geografic. Principalele cursuri de apă sunt Dunărea, Prutul și Siretul, principalele lacuri sunt Lacul Brateș (de luncă) 24 km2 și Lacul Tălăbasca (de luncă). Altitudinea maximă este atinsă în Dealurile Fălciului: 274 m.

Climă Teritoriul județului Galați aparține în totalitate sectorului de climă continentală (partea sudică și centrală, însumând mai bine de 90% din suprafață, se încadrează în ținutul de climă de câmpie, iar extremitatea nordică, reprezentând 10% din teritoriu, în ținutul cu climă de dealuri). În ambele ținuturi climatice, verele sunt foarte calde și uscate, iar iernile geroase, marcate de viscole puternice, dar și de întreruperi frecvente provocate de advecțiile de aer cald și umed din S și SV care determină intervale de încălzire și de topire a stratului de zăpadă. Pe fundalul climatic general, luncile Siretului, Prutului și Dunării introduc în valorile și regimul principalelor elemente meteorologice, modificări care conduc la crearea unui topoclimat specific de luncă, mai umed și mai răcoros vara și mai umed și mai puțin rece iarna. Circulația generală a atmosferei are ca trăsături principale frecvența relativ mare a advecțiilor lente de aer temperat-oceanic din V și NV (mai ales în semestrul cald), frecvența de asemenea mare a advecțiilor de aer temperat-continental din NE și E (mai ales în anotimpul rece), precum și advecțiile mai puțin frecvente de aer arctic din N și aer tropical maritim din SV și S.

Relief Prin poziția sa la exteriorul arcului carpatic, județul Galați ocupă zona de întrepătrundere a marginilor provinciilor fizico-geografice est-europeană, sud-europeană și în parte, central-europeană, ceea ce se reflectă fidel atât în condițiile climaterice, în învelișul vegetal și de soluri, cât și în structura geologică a reliefului. Acestea din urmă oferă o priveliște cu înălțimi domolite, cuprinse între 310 m în nord și 5–10 m la sud. Teritoriul județului Galați în sine prezintă un relief tabular cu o fragmentare mai accentuată în nord și mai slabă în sud, distingându-se după altitudine, poziție și particularități de relief, cinci unități geomorfologice: Podișul Covurluiului, Câmpia Tecuciului, Câmpia Covurluiului, Lunca Siretului Inferior și Lunca Prutului de Jos. Formațiunile geologice vechi sunt prea puțin importante din punct de vedere al resurselor minerale. Au fost identificate și se exploatează hidrocarburi (țiței și gaze naturale) în zonele Schela-Independența, Munteni-Berheci și Brateș. Formațiunile geologice tinere și în special cuaternare, constituite din argile comune, nisipuri, pietrișuri sunt exploatate la Galați, Tecuci, Braniștea și din albia minoră a râului Prut, având o deosebită importanță pentru industria materialelor de construcții.

Rezervații și monumente ale naturii Principala rezervație naturală din județul Galați este localizată pe nisipurile din Câmpia Tecuciului și anume la sud de localitatea Liești, în jurul satului Hanu Conachi, pe o fâșie de circa 4 km lungime și 0,5–1 km lățime având o suprafață de circa 84 ha și care se continuă până în lunca Siretului. La câțiva kilometri de Municipiul Galați se află rezervația paleontologică de la Barboși (Tirighina) cu o suprafață de circa 1 ha, cuprinzând fosile de moluște din faza Euxinului vechi (cu aproximativ 400.000 ani în urmă). De asemenea, nu departe de Galați, și anume la nord de oraș, dar pe valea Prutului, pe teritoriul comunei Tulucești, în locul numit Râpa Bălaia, se află cea de-a doua rezervație paleontologică. A treia rezervație paleontologică se află lângă orașul Tecuci, pe șoseaua Tecuci-Valea Mărului-Pechea-Galați, cu o suprafață de 1,5 ha. Rezervația se află pe terasa inferioară a Bârladului, la punctul numit La Rateș, adică acolo unde a fost cândva un han. În partea de răsărit a județului, pe teritoriul comunei Băneasa, între localitățile Băneasa și Roșcani, se află Pădurea Băneasa, în care, pe lângă pădurea în sine este ocrotit și bujorul sălbatic, pe seama căruia s-au creat legende și o mare serbare populară care are loc în fiecare an, Sărbătoarea bujorului. Se spune că bujorii ar fi apărut din sângele moldovenilor căzuți în lupta de la Roșcani, de la 1574, când armata lui Ioan Vodă cel Viteaz a fost învinsă de turci datorită lipsei de apă. Și în pădurea de la Hanu Conachi se desfășoară în fiecare an Sărbătoarea salcâmului. Aceste două rezervații constituie nu numai obiective științifice, dar și atracții permanente pentru turiști.

Populație și societate Demografie

La 1 decembrie 2021, populația județului număra 496.892 locuitori (în scădere față de anul 2011 când erau înregistrați 536.167 locuitori), ceea ce reprezintă 2,61% din totalul populației României (al cincisprezecelea județ al țării), din care 242.055 bărbați și 254.837 femei, 259.071 locuind în mediul urban și 237.821 în mediul rural. Densitatea populației este de 111,25 locuitori/km2.

Reședința județului, municipiul Galați, al optulea mare oraș din România, cu o populație de 217.851 locuitori, este cel mai mare port al Dunării maritime de pe teritoriul României, situat la 80 de mile de Marea Neagră și la aproximativ 250 km de Bucuresti si de orașele Iași, Ploiești, Constanța, Chișinău (Republica Moldova) și Odessa (Ucraina).

Structură etnică

În anul 2011, structura etnică a județului Galați era relativ compactă, cu un procent ridicat al locuitorilor care se declarau români (90,07%), respectiv 482.932 dintr-un total de 536.167. A doua etnie ca număr de locuitori era cea a romilor - 16.990 (3,17%), urmată de toate celelalte (care nu depășeau 1% din total): ruși-lipoveni - 180, greci - 156, maghiari - 133, turci - 78, italieni - 68, germani - 62, evrei - 57, ucraineni - 48, armeni - 29, tătari - 4, sârbi - 8, bulgari - 7, macedoneni - 6, polonezi - 3, alte etnii - 477. Pentru 34.916 locuitori (6,51%) informația era nedisponibilă.

Cetățenie Din punct de vedere al cetățeniei locuitorilor județului, la data de 1 decembrie 2021, 496.048 erau cetățeni români (99,83%), moldoveni - 322, italieni - 123, turci - 37, britanici - 30, ucraineni - 30, spanioli - 23, greci - 20, sirieni - 20, germani - 14, francezi - 13, americani - 12, olandezi - 8, irakieni - 7, sârbi - 4, unguri - 3. 39 de locuitori erau cetățeni ai altor țări europene, iar 125 ai unor țări de pe alte continente. 3 erau apatrizi, iar 7 nu și-au declarat cetățenia.

Administrație și politică 300px|miniatura|Sediul Consiliului Județean Galați, fost sediu al Consulatului cehoslovac, monument istoric