Alegerile parlamentare din România din 1946 (ultimele alegeri ținute în Regatul României) au fost convocate 19 noiembrie 1946. Rezultatele oficiale i-au dat câștigători pe comuniștii români (PCR) și pe aliații lor din așa-zisul Bloc al Partidelor Democrate (BPD): Uniunea Populară Maghiară (UPM/MNSZ), facțiunea pro-guvernamentală țărănistă din jurul lui Dr. Nicolae Lupu (cunoscută ca Partidul Democrat Țărănesc-Dr. Nicolae Lupu sau PȚD-Dr. Lupu pe scurt) și Comitetul Democrat Evreiesc (CDE). Aceste alegeri au marcat un pas decisiv spre destabilizarea monarhiei constituționale române și instaurarea ilegală și forțată a regimului comunist în țară la sfârșitul anului următor. Alegerile generale din 1946 au fost numite "cea mai mare fraudă politică din întreaga istorie parlamentară a României".Rădulescu-Motru, p. 6
Blocul Partidelor Democrate (BPD), alianța electorală care forma guvernul de extremă stângă al prim-ministrului Petru Groza, era formată din Partidul Comunist Român (PCR), Partidul Social-Democrat (PSDR), Frontul Plugarilor (FP; formațiunea politică a prim-ministrului), Partidul Național Liberal-Tătărescu (PNL-T), facțiunea țărănistă a lui Anton Alexandrescu (PNȚ-AA) și Uniunea Patrioților (UP).Ștefan, pag. 9; Tismăneanu, pag. 323. După aceea, PSD fost literalmente înghițit de PCR. Celelalte au fost sub conducerea de facto a comuniștilor români.
Istoricii sunt de acord în general că BPD a condus o campanie electorală caracterizată prin folosirea tacticilor de intimidare și a abuzurilor electorale, în special fraudă electorală, împotriva partidelor istorice – mai precis Partidul Național Liberal (PNL) și Partidul Național-Țărănesc (PNȚ/PN-Ț). Deși există unele discuții în contradictoriu asupra rezultatelor exacte ale alegerilor, se poate aprecia că BPD și aliații aferenți acestuia nu au câștigat mai mult de 48% din totalul voturilor. Există estimări care apreciază că PNȚ ar fi câștigat în mod real suficiente voturi ca să formeze singur guvernul sau, în cel mai rău caz, în alianță cu alte partide anticomuniste.Frunză, pag. 290-291; Giurescu, "«Alegeri» după model sovietic", pag. 17; Tismăneanu, pag. 113; Țurlea, pag. 35, 36; Weiner & Özbudun, pag. 386 Rezultatele oficiale ulterioare ale alegerilor reprezentau însă victoria zdrobitoare a extremei stângi: BPD cu 348 de mandate (379 împreună cu aliații), PNȚ cu 32 de mandate, iar PNL-B (PNL-ul principal condus de Dinu Brătianu) doar 3.Ștefan, pag. 9
Alegerile din România din 1946, convocate la scurtă vreme după terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial, în condițiile prezenței trupelor de ocupație sovietice în țară, au avut caracteristici asemănătoare cu procesele electorale din celelalte țări ocupate de Armata Roșie, care aveau să devină în scurtă vreme ceea ce se va numi mai târziu Blocul răsăritean sau Cortina de fier.Țârău, pag. 33-34
Rezultatele oficiale + Rezultatele oficiale ale alegerilor parlamentare din 19 noiembrie 1946 Partide și alianțe Voturi % Mandate % Blocul Partidelor Democrate Partidul Comunist Român Partidul Social Democrat Român (81 mandate) Frontul Plugarilor Partidul Național Liberal-Tătărăscu Uniunea Patrioților Partidul Național Țărănesc - Anton Alexandrescu Comitetul Democrat Evreiesc 4.766.6301 / 4.773.6892 68,701 3472 / 3481 84,101 Partidul Național-Țărănesc 878.9271 12,701 321 / 332 7,701 Uniunea Populară Maghiară 568.8622 / 569.6511 8,201 29 7,00 Partidul Național Liberal 259.3061 3,701 3 0,72 Partidul Democrat Țărănesc - Dr. Nicolae Lupu 156.7751 2,301 2 0,48 Partidul Social-Democrat Independent 65.0001 1,901 0 0 Alții(7 independenți, majoritatea pro-BPD)2 303.2941 4,401 7 - TOTAL 6.934.5831 / 6.955.6682 - 414 - Surse:1 M. Ștefan, „În umbra Cortinei de Fier” în Magazin Istoric, noiembrie 1995, pag. 9;2 Petre Țurlea, „Alegerile parlamentare din noiembrie '46...”, în Dosarele Istoriei, 11 (51)/2000, pag. 35
Contextul politic general
După ieșirea din Axă la sfârșitul anului 1944, România a fost supravegheată de Aliați prin intermediul Comisiei Aliată de Control. După Conferința de la Ialta din februarie 1945, autoritățile sovietice și-au mărit presiunile și prezența în România, în vreme ce Aliații occidentali nu și-au manifestat în mod consecvent interesul pentru reglementarea situației de la București.Tismăneanu, pag. 113 După Conferința de la Potsdam, guvernele occidentale au refuzat să recunoască guvernul Groza,Cioroianu, pag. 61-64, 159-161 impus de sovietici.Cioroianu, pag. 156-157; Frunză, pag. 181-182; Weiner & Özbudun, pag. 386
Ca urmare, regele Mihai I a refuzat să semneze decretele-lege emise de guvern prin așa numita Grevă regală. Pe 8 noiembrie 1945, o demonstrație în sprijinul regelui, convocată cu ocazia zilei Sfântului Mihail, a fost reprimată de autorități.Cioroianu, Pe umerii..., pag. 61-64, 159-161; Frunză, pag. 233 Decretând că evenimentul era nici mai mult nici mai puțin decât o tentativă de lovitură de stat, autoritățile au hotărât să deschidă focul asupra mulțimii adunate în fața Palatului Regal, ucigând până la 10 demonstranți.Cioroianu, Pe umerii..., pag. 62; Frunză, pag. 233 În ianuarie 1946, "Greva regală" a încetat după ce premierul Groza a fost de acord să includă în cabinetul său doi politicieni din partidele de opoziție (liberalul Mihail Romniceanu și țărănistul Emil Hațieganu) ca miniștri fără portofoliu (gest politic care a atras și recunoașterea guvernului de către Aliații occidentali).Cioroianu, Pe umerii..., pag. 63, 159-160; Macuc, pag. 39; Țiu
La mijlocul lunii decembrie a anului 1945, reprezentanții celor trei mari Puteri Aliate, Andrei Vîșinski din partea Uniunii Sovietice, W. Averell Harriman din partea Statelor Unite și Archibald Clerk-Kerr din partea Regatului Unit, au vizitat Bucureștiul și au căzut de acord cu organizarea de alegeri generale pentru luna mai a anului următor, pe bazele înțelegerilor semnate în timpul discuțiilor de la Ialta.Cioroianu, pag. 63; Ștefan, pag. 10; Țiu Cu toate acestea, și în ciuda protestelor opoziției,Țiu guvernul prosovietic al lui Groza și-a permis să amâne alegerile, promulgând pe 17 iunie un decret pentru stabilirea noii proceduri electorale.Cioroianu, pag. 64; Ștefan, pag. 10; Țiu
În aceeași zi, primul ministru a semnat un decret de desființare a Senatului, transformând Parlamentul bicameral în Adunarea Deputaților, legislativ unicameral.Ștefan, pag. 10; Țiu Ultimul legislativ, care funcționase ca expresie a Frontului Renașterii Naționale, fusese dizolvat în 1941. PCR-ul considera Senatul în mod tradițional ca reacționar,Ștefan, pag. 10 iar desființarea lui a fost considerată ca un pas spre ușurarea controlului asupra procesului legislativ.
Momentul convocării alegerilor a coincis cu cel al înrăutățirii relațiilor dintre Uniunea Sovietică și puterile occidentale și al izbucnirii Războiului Rece, marcat de discursul "Cortinei de fier" al lui Winston Churchill de pe 5 martie 1946.Macuc, pag. 40 În acele momente, Aliații occidentali erau mai interesați să sprijine forțele anticomuniste din Grecia. Există teorii care afirmă că România a fost abandonată, de vreme ce țara părea pierdută pentru cauza capitalismului,, iar interesul imediat al occidentalilor, în mod special al britanicilor, era centrat mai degrabă pe păstrarea controlului asupra Greciei și, prin aceasta, a rutei strategice spre Canalul Suez. (Vedeți și: Trădarea occidentală).
Data alegerilor a coincis cu cea de-a patra aniversare a Operațiunii Uranus, un moment în care armata română și cea a Germaniei Naziste au suferit o înfrângere de proporții pe frontul de răsărit. În însemnările sale, generalul Constantin Sănătescu, un adversar declarat al comuniștilor și al lui Petru Groza, considera că data alegerilor nu a fost aleasă întâmplător, ("pentru a ne sfida").Sănătescu, în Macuc, pag. 40
Blocul Partidelor Democrate
După ieșirea din rândul Axei, partidele de stânga și-au crescut aderenții de mai multe ori. Comuniștii, care-și ținuseră prima lor conferință legală în octombrie 1945,Barbu, pag. 190-191; Cioroianu, Pe umerii..., pag. 62, 91-93; Frunză, pag. 219-220; Ștefan, pag. 10; Tismăneanu, pag. 109 au început o campanie masivă de recrutări.Cioroianu, Pe umerii..., pag. 297; Frunză, pag. 201-212 Printre noii veniți în tabăra lor se aflau și foștii membri ai Gărzii de Fier.Cioroianu, Pe umerii..., pag. 297; Frunză, pag. 208 Până în 1947, numărul comuniștilor a crescut de la 1.000 în 1944 la mai mult de 700.000 în 1947.Barbu, pag. 190-191; Ștefan, pag. 10; Raportul PCR, în Țurlea, pag. 35. Ambasadorul sovietic, Serghei Kavtaradze afirma că PCR avea cam 600.000 de membri în momentul declanșării alegerilor. (Kavtaradze, Documentul 234, 20 noiembrie 1946, în Pokivailova, pag. 14) Se pare că, în Blocul răsăritean, creșterea efectivelor PCR-ului era cea mai importantă.Barbu, pag. 190-191
În mod similar, în noiembrie 1946, efectivele Frontului Plugarilor prezidat de Groza erau estimate la 1.000.000 – 1.500.000 de membri Kavtaradze, Documentul 234, 20 noimebrie 1946, în Pokivailova, pag. 14; Ștefan, pag. 10 sau la numai 800.000.Raportul PCR, în Țurlea, pag. 35
În această perioadă, documentele de arhivă arătau că BPD conta ca între 60-65% din voturile pe care sperau să le obțină să vină din partea electoratului Frontului Plugarilor.A. Pauker, citată de D. Iakovlev, Document al Ambasadei Sovietice din București, 6 noiembrie 1945, în Pokivailova, pag. 12, 13 Până la momentul alegerilor, Frontul condus de Groza fusese supus la numeroase presiuni pentru sprijinirea programului comunist, după o scurtă perioadă de conflict, datorată opoziției frontiștilor la programul declarat al comuniștilor pentru colectivizarea agriculturii.Cioroianu, pag. 161-162
Partidul Social Democrat care fusese atras într-o colaborare strânsă cu PCR-ul încă din anul 1944 (ca parte a Frontului Unic Muncitoresc), a avut de asemenea parte de o creștere constantă a efectivelor.Frunză, pag. 271-272 PSD era dominat în perioada de dinainte de alegeri de aripa procomunistă condusă de Ștefan Voitec și Lothar Rădăceanu. Această facțiune procomunistă a eliminat din partid grupul reformist al lui Constantin Titel Petrescu în martie 1946. Constantin Titel Petrescu și sprijinitorii săi aveau să înființeze un mic partid, care se declara moștenitorul de drept al social-democrației române.Cioroianu, pag. 93-94; Frunză, pag. 259-286 Liderul comunist Ana Pauker nota cu insatisfacție că unii dintre membrii Partidului Social Democrat erau în continuare ostili comuniștilor; era vorba în principal de intelectualii din partid și de mulți membri de rând.Pauker, citată de Șutov, Documentul 234, 20 noiembrie 1946, în Pokivailova, pag. 13
Partidul Național Liberal-Tătărescu, care se autodeclara reprezentantul clasei de mijloc și sprijinitorul capitalismului, avea cu PCR o relație tensionată.Cioroianu, pag. 96-97
În conformitate cu documente din epocă ale comuniștilor, Uniunea Populară Maghiară (UPM/MNSz), reprezentantul minorității maghiare, avea relații relativ tensionate cu PCR-ul, fiind suspectată de „șovinism”.General Victor Precup, nr.7 (23 noiembrie 1946), în Troncotă, pag. 19 Pentru comuniști era însă foarte folositor să păstreze relații cât mai bune cu UPM-ul, pentru asigurarea securității Transilvaniei de Nord.Docment al PCR, în Țurlea, pag. 35 Alt grup etnic din cadrul BPD era Comitetul Evreiesc, apărut pe 22 aprilie 1946, după ce elemente comuniste se infiltraseră în corpurile reprezentative ale evreilor români.Wexler, pag. 83
În acele timpuri, elementele de stânga sau comuniste se infiltraseră în cea mai mare parte a instituțiilor media și de cultură.Cioroianu, Pe umerii..., pag. 77-93, 106-148; Macuc, pag. 40; Frunză, pag. 240-258 La un moment dat, generalul sovietic Ivan Susaikov l-a avertizat pe Nicolae Carandino, editorul-șef al ziarului de partid al țărăniștilor Dreptatea, să-și tempereze tonul criticilor la adresa BPD-ului, amintind că "... guvernul Groza este Rusia Sovietică însăși".Susaykov, în Macuc, pag. 40
Noua legislație electorală