Sindromul MünchhausenCod ICD-10:F|68|1|f|60Cod ICD-9:301.51 thumb|Baronul de Münchhausen, „rănit”. Gravură de Gustave Doré. thumb|220px|Karl Friedrich Hieronymus, Baron v. Münchhausen (1720-1797) Sindromul Münchhausen descrie o patologie psihiatrică (tulburare mentală), o patomimie asociată cu dificultăți emoționale severe, care aparține de grupa tulburărilor facticioase. Sindromul apare la persoane cu tulburări de personalitate și este caracterizată prin necesitatea de a simula o maladie neconexată la un profit direct și obiectiv (spre deosebire de simulanți, în , în Stedman's Medical Dictionary, 26th ed., p.1057, Williams&Wilkins, 1995, ISBN 0-683-07922-0/07935-2), prin care pacientul caută să beneficieze de îngrijiri medicale pentru afecțiunea sa imaginară.
Descrierea bolii thumb|Dr. Richard Asher a descris Sindromul Münchhausen în anul 1951. Sindromul MünchhausenStedman's Medical Dictionary, 26th, op. cit. p.1736. descrie o maladie psihică, o formă de mitomanie (patomimie), asociată cu dificultăți emoționale severe, care se exprimă prin dependența pacientului de spitalizare cu scopul de a obține atenția și asistența personalului medical. Patognomonică (specifică bolii) este mimarea repetată a unor boli organice, de obicei acute și dramatice, cu care pacientul umblă de la un spital la altul în cautare de tratament. Internările repetate se obțin, de regulă, la spitale diferite, în timpul gărzilor aglomerate, prin simularea unor boli, prin autoadministrarea de substanțe nocive, medicamente contraindicate și în cantități periclitante, prin infectarea voluntară a unor plăgi existente sau provocate etc., fără scopul de a obține avantaje materiale: bani, loc de cazare, despăgubiri, etc. (malingering). Pacientul va prefera să inducă în eroare personalul consultant și administrativ prin furnizare de date personale, antecedente, simptomatologie, eronate. Pacientul, deși simulează boala conștient și limpede, „ca în carte”, cerințele sale sunt inconștiente, confuze. El are tulburări de identitate (reale, sau mimate), hipersensibilitate, pretinde îngrjiri și atenție, manifestând suspiciuni, adesea vehemente, față de personalul sanitar, pe care il testează, îl manipulează și îl provoacă continuu Berney T. P.: A review of simulated illness. Psychiatry, 143:8-10. South African Medical Journal, 47,1429-34, 1973. S-a publicat cazul unei paciente care-și injecta gonadotropină corionică umană (beta-hCG) care au dus - la diferite spitale - la 30 de intervenții chirurgicale pe supoziția de sarcină extra-uterină Schwartz JG, Xenakis EM.: Munchausen's syndrome and the laboratory. Self-injection of human chorionic gonadotropin, Arch Pathol Lab Med. 1995 Jan;119(1):85-8. Accesat: 23 ianuarie 2013.
Morbiditatea (frecvența bolii într-o populație) este redusă, dar mortalitatea poate varia între 5% și 20%, în funcție de nivelul serviciilor medicale și al organizării organizațiilor de sănătate publică, adică, într-o țară cu servicii de sănătate publică performante, legătura eficientă și directă (on-line) dintre medici și spitale duce la detectarea rapidă a pacienților și aplicarea tratamentului adecvat. Întrucât pacienții simulează boala sau gravitatea ei, Richard AsherAsher R.: Munchausen's syndrome. Lancet. Feb 10, 1951; 1(6): 339-41. a descris și denumit acest sindrom în 1951, după numele ofițerului german Karl Friedrich Hieronymus, Baron Münchhausen (1720-1797), celebru pentru relatarea extrem de exagerată a unor date biografice și povestiri din războiOlry R., Baron Munchhausen and the syndrome which bears his name: history of an endearing personage and of a strange mental disorder. Vesalius. June 2002; 8(1): 53-7. .
Simptome
Bolnavul/bolnava mimează simptome imaginare, mincinoase, exagerează o simptomatologie reală, adesea autoprovocată, alterează probele de laborator, etc. Printre semnele care ar trebui să atragă atenția se numără: O istorie medicală dramatică, dar inconsistentă. Prezentarea de simptome neclare și greu controlabile care se agravează sau se schimbă odată cu începerea tratamentului. Simptomatologii care revin după un tratament eficient. O bună cunoaștere a terminologiei medicale și a descrierii simptomatologiei „ca în carte”. Cicatrici chirurgicale multiple. Rezultatele negative ale analizelor atrag apariția de simptome noi. Simptomele se exprimă numai când pacientul este singur, neobservat. Istorie de tratamente la diferiți medici, clinici, spitale, adesea, în orașe diferite. Evitarea contactului personalului medical cu familia, sau prietenii pacientului. Prezentarea de date personale eronate. Pacientul are noțiuni medicale relativ avansate, datorate unor studii în domeniul medical, terminate sau parțiale, apartenența la o familie de personal medical, etc.. Recent au fost descrise cazuri de sindrom Münchhausen care folosesc informații medicale obținute prin internetFeldman MD., Munchausen by Internet: detecting factitious illness and crisis on the Internet. South Med J. July 2000; 93(7): 669-72.Feldman MD, Peychers ME., Legal issues surrounding the exposure of "Munchausen by Internet", Psychosomatics. Sep-Oct 2007; 48(5): 451-2..
Cauzele sindromului Münchhausen
Etiologia (cauzele) sindromului Münchhausen nu este cunoscută. În afecțiunile fizice, factorii psihologici contribuie direct sau indirect la etiologie. Stresul psihologic poate precipita sau altera evoluția unei boli, chiar și a unor afecțiuni majore. Emoțiile pot acționa asupra sistemului nervos autonom. Printre teoriile sugerate se consideră cazuri care au avut o copilărie neglijată sau au suferit abuzuri, boli sau internări în spital pe perioade îndelungate sau repetate, persoane cu probleme de personalitate etc. Pacientul poate selecta inconștient un simptom, ca o metaforă pentru condiția sa psihosocială, ca o conversie, un proces inconștient de transpunere a unei anxietăți sau dificultăți psihice, într-un simptom somaticHay G. G.: Feigned psychosis. A Review of the Simulation of Mental Illness, British Journal Psychiatry, 143,8-10, 1983.
Morbiditatea (frecvența) sindromului Münchhausen
Nu există statistici cu rezultate nete, dar este vorba de o boală rară. Numărul cazurilor depistate este în funcție de existența unei înregistrări centralizate, la nivel statal, adică, în țările în care se mai practică înregistrarea medicală manuală, posibilitatea de depistare a bolnavilor este mai limitată.
Deși poate apărea la toate vârstele, chiar și la copii, sindromului Münchhausen este mult mai frecvent la adulții tineri, mai des la bărbați decât la femei (spre deosebire de sindromul Münchhausen prin transfer (by proxy) - vezi mai jos - care este mai frecvent la femei).
Diagnosticul
Diagnosticarea sindromului este foarte dificilă din cauza lipsei de corectitudine a pacientului. Medicul trebuie să elimine o serie de boli simulate sau mentale, să examineze atent rezultatele ilogic-patologice ale testelor de laborator, să insiste pentru a obține documente medicale anterioare, etc. și să nu se eschiveze de a folosi observarea ocultă și urmărirea prin camere de filmat ascunse. Este necesar un examen psihologic/psihiatricMunchausen syndrome în Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders , IV-th ed. (DSM-IV).
Diagnostic diferențial
Malingering, sau simularea, prezintă o simptomatologie asemănătoare sindromului Münchhausen, auto-provocată voluntar de pacient în scopul de a obține avantaje personale: bani, loc de cazare, despăgubiri, eschivare de la serviciul militar, de privare de libertate (închisoare), etc. Sindromul Münchhausen prin transfer (by proxy) - vezi mai jos. Sindromul Medeea, o variantă a Sindromului Münchhausen prin transfer (vezi mai jos). * Sindromul alienării părintești (în ). Sindromul Ganser, descris ca un mecanism etiologic de disociere isterică. Sindromul Ganser a fost încadrat drept afecțiune simulativă cu simptome psihologice în clasificarea DSM III-1980, iar în anul 2000 a fost clasificat, împreună cu „răspunsurile aproximative” drept „afecțiune disociativă dacă nu este altfel specificat” deși rămâne valabilă și catalogarea ca „boală disociativă cu semne și simptome predominant psihologice”Zăvoi, R., Udriștoiu T., Popa, L.M., Stanca, L.: Implicații medico-legale ale tulburărilor factice, Craiova Medicală 9:1, 2007 http://www.umfcv.ro/files/2/2.pdf Accesat: 10 iulie 2012Arieti S, Meth J.M.: Ganser Syndrome, în S. Arieti (Ed.), p.546-563, American Handbook of Psychiatry, I, Basic Books, New York, 1959 IsteriaFlor-Henry P., Fromm-Auch D., Tapper M: A neuropsychological study of the stable syndrome of hysteria. Biol. Psychiatry. 16:601-626, 1981..
Tratamentul
Deși pretind intervenții și tratamente, chiar și cu mari riscuri, bolnavii de acest sindrom sunt recalcitranți la tratamentul specific afecțiunii, deci rezultatele sunt slabe, cu șanse reduse de ameliorare.
Tratamentul constă în modificarea mediului de trai al pacientului, asigurarea unei atmosfere afective pozitive și a unei activități profesionale izolată de contacte cu cea medicală. Se recomandă psihoterapia personală și familială. Tratamentul medicamentos va fi luat în considerare în funcție de starea de depresie, anxietate sau de tulburările de personalitate, iar administrarea se va face sub control. Este mai înțelept a se încerca o ameliorare printr-o gestionare mai bună a condițiilor de viață a pacientului, decât insistența - cu șanse reduse - de a vindecaHuffman JC, Stern TA, Huffman JC, Stern TA., The diagnosis and treatment of Munchausen's syndrome. Gen. Hosp. Psychiatry 25(5): 358-63, 2003..
Complicații
În sindromul Münchhausen complicațiile provin din bolile simulate, care, în afară de alterarea sănătății, pot fi fatale (operații cu extirpări inutile, autoadministrarea de medicamente contraindicate sau de alte substanțe nocive, ș.a.Canogullari G, Ulupinar E, Teyin M, Balci Y.: A forensic case of Munchausen's syndrome, J. Forensic Leg. Med. 14(3): 167-71, Apr 2007.
Prevenirea bolii
Nu este cunoscută o cale de prevenire a bolii, dar diagnosticarea și tratarea din timp pot fi beneficeWilliam Ernöházy Jr.: Munchausen Syndrome, Ed. Fraser Memorial Hospital, Florida, Feb. 14, 2008 Accesat: 10 iulie 2012.
Sindromul Münchhausen prin transfer (by proxy)
left|thumb|Baronul von Münchhausen - caricatură de Gustave Doré Sindromul Münchhausen prin transfer (by proxy - MSP), cunoscut și sub numele de sindromul lui Polle (Polle era fiul baronului Münchhausen, mort în anii copilăriei în împrejurări neelucidate), este o tulburare psihică a unui adult (în majoritatea cazurilor, mame) descrisă și denumită în 1977 de medicul pediatru englez Roy Meadow, care a publicat un caz de abuz al unei mame față de propriul copil prin provocarea deliberată de boliMeadow, R.: Management of Münchausen syndrome by proxy, Arch. Dis. Childhood, 60: 392, 1985. Se deosebește de sindromul Münchhausen prin mijlocul prin care mama sau adultul afectat obține atenția medicală, care este, de regulă, propriul copil sau, mai rar, o rudă, o persoană, sau un grup de persoane aflate în grija sa și care este utilizat ca surogat (înlocuitor). Prezentându-se întotdeauna foarte îngrijorat și protector el va falsifica istoricul bolii surogatului și-i va acuza afecțiuni grave, provocate sau simulate, mutilări, etc., care adesea pot fi letaleStedman's Medical Dictionary, 26th ed., op. cit. p. 1736.Berg B., Jones D.P.H.: Outcome of psychiatric intervention in factitious illness by proxy (Munchausen's syndrome by proxy), ArchDisChild, 81, 465-472. 1999Black, D.: The extended Munchausen syndrome: a family case, British Journal of Psychiatry, 138, 466-469, 1981.
Diagnosticul
Este similar celui al sindromului Münchhausen. Observarea ocultă și urmărirea prin camere de filmat ascunse sunt determinante pentru realizarea diagnosticuluiHall DE, Eubanks L, Meyyazhagan LS., Evaluation of covert video surveillance in the diagnosis of munchausen syndrome by proxy: lessons from 41 cases. Pediatrics. Jun 2000;105(6):1305-12..